Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Toți o întreabă de ce nu e cerută de soție. Adevărul din spatele relației lor surprinde pe toată lumea
De nouă ani formează un cuplu stabil, iar relația lor a început încă din perioada studenției. Pentru mulți, durata relației ridică imediat o întrebare firească: de ce nu s-au mutat împreună și de ce nu s-au căsătorit încă?
Surpriza este și mai mare atunci când cei doi dezvăluie că, de-a lungul relației, nu au împărțit niciodată aceeași locuință pentru mai mult de câteva săptămâni. Cu toate acestea, afirmă că se simt împliniți și că această alegere i-a ajutat să păstreze aceeași intensitate emoțională pe care o aveau la început, când s-au cunoscut, la 19 ani.
Viața separată, cheia unei relații echilibrate
Cei doi s-au cunoscut în primul an de facultate, când locuiau în campus, dar în spații diferite. După trei ani de relație, la vârsta de 21 de ani, au decis să se întoarcă fiecare în casa familiei.
Decizia a fost una pragmatică: ambii au dorit să economisească bani pentru a putea achiziționa, în viitor, o locuință stabilă. Deși începutul a fost dificil, mai ales din punct de vedere emoțional, această etapă s-a dovedit benefică pe termen lung.
Relațiile cu familiile s-au consolidat, iar distanța fizică dintre parteneri a contribuit, paradoxal, la o conexiune mai profundă între ei. Faptul că nu locuiau împreună i-a determinat să își planifice cu atenție timpul petrecut în cuplu.
Întâlnirile au rămas o prioritate: ieșiri speciale, activități creative comune, experiențe noi și momente atent alese. Timpul limitat petrecut împreună a transformat chiar și activitățile banale în momente valoroase, iar prezența celuilalt nu a fost niciodată tratată ca o certitudine.
O pierdere care a schimbat complet prioritățile
La șase ani de relație, cei doi erau aproape pregătiți să facă pasul mutării împreună. Însă o tragedie familială a schimbat radical cursul planurilor.
Moartea neașteptată a tatălui partenerei a redefinit complet prioritățile acesteia. Anii petrecuți alături de familie au căpătat o valoare inestimabilă, iar decizia de a rămâne acasă s-a dovedit una salvatoare din punct de vedere emoțional.
La un an de la pierdere, partenera locuiește în continuare alături de mama și sora sa, oferindu-și sprijin reciproc într-o perioadă marcată de doliu. Mutarea împreună cu partenerul a fost, din nou, amânată, fără resentimente sau presiuni în cuplu.
De ce nu se grăbesc să locuiască împreună
În prezent, partenera a reușit să economisească suficient pentru a cumpăra o locuință, însă nu este sigură că aceasta va fi, cel puțin deocamdată, casa pe care o va împărți cu partenerul ei.
Visul ei s-a extins către asigurarea unui cămin stabil pentru mama și sora sa. Mai mult, partenerul a propus chiar varianta unei locuiri comune extinse, ca soluție de sprijin emoțional și stabilitate, într-un context marcat de teama pierderii.
Deși mulți consideră că lipsa coabitării pune sub semnul întrebării viitorul relației, cei doi resping această idee. Pentru ei, mutatul împreună nu este un test al iubirii, ci un pas care trebuie făcut atunci când viața o va permite.
Experiențele personale i-au învățat că viața este imprevizibilă și că presiunea normelor sociale nu trebuie să dicteze parcursul unui cuplu.
O relație construită fără grabă, dar cu planuri clare
Cei doi nu exclud mutatul împreună, căsătoria sau întemeierea unei familii. Toate acestea fac parte din planurile lor pe termen lung.
Până atunci, aleg să construiască o relație solidă, care le permite să rămână apropiați atât unul de celălalt, cât și de familiile lor. Renunțarea la etapele „obligatorii” i-a ajutat să rămână într-o etapă de entuziasm și apropiere emoțională chiar și după nouă ani de relație. Povestea lor a fost prezentată pe Business Insider.
Citește pe Antena3.ro
