Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Atunci când vorbim cu cineva, comunicarea se face verbal și nonverbal. Dacă în cazul cuvintelor e clar, și limbajul corpului oferă informații. Acesta din urmă se referă la transmiterea de informații, sentimente, atitudini și intenții prin mișcările, gesturile, expresiile faciale, postura și alte semnale ale corpului, în afara cuvintelor verbale. Este o formă importantă de comunicare umană, care poate completa și chiar înlocui comunicarea verbală în anumite situații. Acest tip de comunicare este subconștientă în mare măsură și oamenii transmit și interpretează semnale nonverbale fără a fi conștienți în mod activ de acest lucru.
Limbajul corpului poate să difere de la persoană la persoană, în funcție de emoțiile pe care aceasta le simte și starea în care se află. Așadar, nu putem spune cu exactitate că în anumite circumstanțe, anumite gesturi sau expresii pot fi cu siguranță un semn al minciunii. Interpretarea limbajului corpului în ceea ce privește minciuna sau sinceritatea trebuie făcută cu prudență, deoarece semnalele nonverbale pot varia în funcție de persoană și context. Nu există o certitudine în ceea ce privește gesturile sau expresiile care să arate că cineva minte sau nu este sincer.
Cu toate acestea, există anumite semne ale limbajului corpului care pot sugera că o persoană ar putea ascunde ceva sau nu este deschisă și sinceră. Iată câteva.
Contact vizual excesiv sau insuficient. O persoană care minte ar putea evita contactul vizual pentru a evita să ofere informații false sau, dimpotrivă, ar putea încerca prea mult să mențină contactul vizual pentru a părea mai sinceră. Dar lipsa contactului vizual poate însemna câteodată și că persoana respectivă simte rușine, iar asta nu are legătură cu cât de sinceră este sau nu.
Atingeri ale nasului sau ale feței. Gesturi ca atingerea nasului, frecarea ochilor sau atingerea gurii pot fi semne subconștiente că persoana nu este complet sinceră sau că nu poate spune tot ce simte.
Atingerea sau mângâierea gâtului. Aceste gesturi pot indica anxietate sau disconfort, care pot fi asociate cu minciuna.
Încruntarea sau ridicarea sprâncenelor. Expresiile faciale care nu se potrivesc cu ceea ce spune cineva pot indica că persoana ascunde ceva sau nu este sinceră.
Gesticularea excesivă. Persoanele care mint ar putea începe să gesticuleze în mod excesiv, încercând să atragă atenția asupra altor lucruri în încercarea de distragere a interlocutorului. Totuși, gesticularea excesivă poate fi și un semn că acea persoană simte multă anxietate în acel context specific.
Mișcările nervoase. De exemplu, mușcarea buzelor, lovirea degetelor, mișcările picioarelor sau schimbările frecvente ale poziției corpului ar putea sugera o anxietate crescută, care poate fi asociată cu minciuna sau nu.
Încrucișarea brațelor sau a picioarelor. Persoanele care ascund ceva pot adopta o poziție închisă, cum ar fi încrucișarea brațelor sau picioarelor, pentru a crea o barieră între ei și interlocutor. Însă aceleași gesturi pot însemna și că persoana respectivă nu se simte în siguranță și simte să se protejeze.
Schimbări ale tonului vocii. Tonul vocii poate deveni mai înalt sau mai scăzut, tremurător sau neliniștit în timpul minciunii.
Respirație agitată. Respirația grea sau neregulată poate indica anxietate sau stresul asociat cu minciuna. Dar nu întotdeauna aceste emoții au legătură cu minciuna.
Lipsa de coerență între limbajul verbal și cel nonverbal. Dacă cuvintele și semnalele nonverbale nu se potrivesc, ar putea fi un indiciu că persoana nu spune întreaga poveste.
Inconsecvențe în poveste. Dacă povestea pe care o spune o persoană conține inconsecvențe sau schimbări repetate, aceasta ar putea fi un indiciu că nu spune adevărul.
Alte semne ale interlocutorului din care îți dai seama că te minte: gesturi asimetrice (arată undeva și se uită altundeva), răspunsuri prea rapide sau prea încete, privirea ațintită în dreapta sus (a lui/ ei), incapacitatea de a relua o poveste în sens invers, acoperirea gurii cu mâna, povestirea exactă (pregătită dinainte), punctarea unei idei în mod insistent, blocaje în expunere ori schimbări de ton sau viteză.
