Oda oalei cu sarmale
editorial de Carmen Anghel
Care credeti ca este primul cuvant care le vine in minte romanilor atunci cand sunt intrebati despre mancarea romaneasca? Sarmale. O sa spuneti ca era previzibil. Ati vazut dumneavoastra nunta, botez, sarbatoare, inmormantare, aniversare, onomastica sau o masa mai importanta de familie fara oala cu sarmale? Sunt traditionale. O spun tot cei din sondaj. Este adevarat ca exista si persoane care stramba din nas la acest obicei culinar si-si organizeaza nunta, botezul, onomastica si asa mai departe cu sofisticarii de pe alte meridiane.
Nu am mancat pe nicaieri pe unde am fost sarmale precum cele pe care le face mama. Ai manca pana te-ar lasa respiratia, ai pune si in buzunar, le degusti cand sunt inca pe foc, te oparesti precum lupul din povestea lui Creanga, dar tot inghiti. Gogart, gogart aluneca sarmaua pe gat. E o nebunie! Si de fiecare data spui: "Mama, niciodata nu ai facut sarmale bune ca acestea!". Este povestea tuturor celor care au o mama care respecta traditia si i-a indopat si pe ei cu traditionalele sarmale.
Eu cred ca aceia dintre respondenti care au incoronat sarmaua regina tuturor bucatelor din Romania sunt oameni care respecta si iubesc traditia, si nu pentru ca nu ar avea atata imaginatie incat sa serveasca, sa zicem, sushi. Ca sa parafrazam: Daca traditie nu e, nimic nu e!