Ochii invrajbirii

El incepea sa guste timid din viata, ea devenea constienta de atractia pe care o emana. Totusi fericirea lor s-a destramat. Un altul a luat locul lui si a distrus micul paradis.

Multi ar considera aceasta poveste tragica un scenariu pentru o telenovela de mare succes, care ar reusi sa obtina un rating infricosator, insa este o poveste adevarata, traita fara voia celui care avea sa aiba cel mai mult de suferit: Costache Bals, dregator domnesc, care avea in functie siguranta publica a Iasiului. Nu se cunosc date despre modul in care Costache a cunoscut-o pe Natalia, viitoarea sotie, dar imaginea ne poarta cu gandul spre cercuri inalte, spre reverente, spre coduri ale unei societati despre care astazi aflam doar din carti. Natalia era fiica cea mica a lui Grigore Ghica Voda al Moldovei. S-au vazut si s-au placut. La frumoasa varsta de 18 ani era deja casatorita de trei ani. Costache, sau Constantin, cum il gasim pomenit in unele studii, avea 23 de ani. Daca ea era fiica de voievod, el era feciorul logofatului Alecu Bals, impetuosul unionist.

MOTIVE. Oricarei tinere ii face placere sa i se spuna cuvinte dulci, sa i se arunce priviri din care sa isi dea seama de farmecul ei. Natalia devenise o femeie in adevaratul sens al cuvantului. Nu era persoana care sa nu-i admire frumusetea, barbatii roiau in jurul ei, iar femeile o invidiau. Beata de laudele care i se aduceau, uita cu usurinta ca este casatorita. Domnul Bals mai inchidea ochii la micile placeri ale pretioasei sale, insa intr-o zi a simtit ca nu mai poate trai astfel. Un locotenent cu un an mai tanar decat el, care facea parte din armata de ocupatie austriaca, contele von Stolberg, l-a determinat sa ia o decizie deloc usoara. Satul de indrazneala acestui june, care isi permitea sa o curteze pe Natalia in vazul lumii, moldoveanul a decis sa il provoace la duel pe strain.

DOVEZI. In "Bucuresti - Amintirile unui oras", de Emanoil Hagi Mosco, carte aparuta la Editura Fundatiei Culturale Romane, exista un capitol in care se trateaza "Dueluri de-ale romanilor si altele". Aici regasim si duelul dintre Costache Bals si contele von Stolberg. In opinia autorului, Natalia a fost cea care a alimentat ura lui Bals pentru Stolberg. Era o "femeie usuratica, atunci ca si in restul vietii sale, primea cu placere prea vadita, cautandu-le chiar, declaratiile inflacarate ale tanarului austriac. Sa nu uitam ca ne aflam intr-o epoca de licenta de moravuri, din cauza in buna masura legaturilor cu Rasaritul si indeosebi cu Apusul, aducator de acele noi moravuri usuratice, care incloteau si infloreau aici, in opozitie cu traiul oriental care dainuise pana la inceputul secolului al XIX-lea si atat de potrivnic sangelui latin".

SOCIETATEA E DE VINA. Ce ar fi putut sa faca moldoveanul ca sa isi tina sotia aproape de el, cum ar fi putut sa o impiedice sa nu simta ceea ce incepuse sa simta. Daca ar mai fi fost sanse sa ii indrepte comportamentul, cum ar fi putut sa puna lacat gurii lumii? Sa stea in genunchi si sa isi ceara iertare? El isi iubea sotia si singura modalitate de a spala rusinea pricinuita de aceasta mladita voievodala era sa il provoace la duel. Povestirile nu detaliaza cum a primit vestea austriacul si nici care a fost reactia femeii. Ar fi putut impiedica Natalia duelul? Conform lui Emanoil Hagi Mosco, "intr-o frumoasa zi de iunie a anului 1855, cei doi tineri s-au asezat fata in fata, in vestitul Copou, unde, la primul schimb de focuri, Bals, lovit in inima, ironica pecete a soartei, isi sfarseste tineretea de abia inceputa". Finalul este tragic si pentru cei ramasi in viata. Natalia este trimisa de tatal sau la Manastirea Agapia, Stolberg, rechemat, iar Raducanu Rosetti, cumnatul care fusese martor la duel, surghiunit la Manastirea Neamtului.

"Duelul este interzis in Moldova, dar seful politiei se bate in duel, avand doi ministri ca martori, pe propriii sai cumnati (Beizadea Costache Ghika, ministru de Externe, si logofatul Raducanu Rosetti, ministru al Dreptatii, sotul altei fiice a Domnitorului, domnita Aglaia). Martorii lui Stolberg erau alti doi conti, ofiteri de ulani austriaci (...). Constantin Bals, care pana acum cateva zile era tinta tuturor glumelor, si-a atras prin tragicul sau sfarsit simpatia generala (...), toata lumea vorbeste de crima (...), populatia i-a huiduit pe ofiterii austriaci" - agent austriac

PANA SI MINISTRUL DREPTATII SE DUELA!

Emanoil Hagi Mosco scria: "Nemangaiata (!), tanara vaduva, dupa cateva luni de liniste sufleteasca, se indragosteste de Alexandru Millo, pe care, dupa sorocul legiuit, ii ia de sot, pentru a-l parasi doi ani mai tarziu si a se casatori a treia oara cu George Filipescu, ajuns maresal al Palatului sub Carol I, apoi se desparte si de Filipescu. Am scrisori de-ale ei catre ai mei si mi-o amintesc din copilarie; a murit in anul 1895 la Bucuresti, relativ tanara si inca frumoasa, inconjurata de acea aureola de femeie fermecatoare. Cat priveste pe Stolberg, a avut soarta lui Bals, murind intr-un duel la el in tara". In urma cercetarilor sale, Andrei Oisteanu a aflat ca: "Prin anii 1854-1855, boierul moldovean Raducanu Rosetti se batea adesea in duel cu pistolul, ba cu Leon Cantacuzino, ba cu Alexandru Mavrocordat. Nu atat postura sa de ginere al Domnitorului Ghica facea lucrurile surprinzatoare, cat pozitia sa de ministru al Dreptatii (de la 1 noiembrie 1854). In loc ca, in virtutea functiei sale, sa descurajeze duelul, boierul Raducanu il practica si participa ca martor la duelurile altora. In 1855, de pilda, el a fost martor la duelul in care vornicul Constantin Bals fost impuscat mortal de contele austriac Stolberg. La Iasi a avut loc o inmormantare grandioasa. Din Moldova, ocupata de armatele austriece din cauza razboiului Crimeii, un agent a raportat guvernului de la Viena situatia bizara din jurul acestui eveniment".