Picaturi magice de imaginatie

Ne-am intrebat mereu cum se nasc martisoarele, cum le vin ideile acelor oameni care migalesc asupra lor... Am stat de vorba cu unul dintre acestia, Mari Carbuneanu, despre martisoare si felicitari.

Fiecare martisor este unic. El trece prin multe faze de prelucrare, in care finetea si creativitatea se contopesc

Mari Carbuneanu este absolventa a Facultatii de Jurnalistica, dar si-a incropit o afacere micuta pentru organizarea unor evenimente diverse, de care se simte atasata. Mi-a aratat, prin rabdare, cum se nasc acele mici opere de arta numite martisoare. Dupa targul de Craciun de la Sala Dalles, unde a reusit sa adune cat sa nu iasa in paguba, s-a hotarat sa investeasca in martisoare, pentru ca idei are destule. Teoretic, aceste mici pete de culoare pot lua orice forma plina de semnificatii, practic insa, tehnica impletirii lor in mai multe fire, cu mai multe ace, cu imbinari ascunse face ca rabdarea si indemanarea sa fie adevarate pietre de incercare. Iata de ce sunt atat de pretioase aceste simboluri miniaturale. "Am capatat experienta la orele de lucru manual de la scoala, unde toate colegele erau uimite de ceea ce imi iesea din minte si maini. Triumful reinvierii primaverii nu putea fi invocat decat prin Martisorul pe care il daruim celor dragi. In copilarie am primit cel dintai martisor de la parinti, iar de atunci am incercat toate metodele posibile pentru ca sa reusesc si eu sa fac unul la fel. Imi aduc aminte ca plecam de 1 Martie cu doua buchete de flori de acasa, unul pentru doamna invatatoare si unul pentru profesoara pe care o indrageam cel mai mult, dar si cu flori mici pe care le presam cu indemanare pentru colegele mele. Trandafiri, alte flori deosebite pe o scena plina de luminile de licurici ale margelelor. Imi ocupam timpul cu felicitari din flori presate, cu martisoare brodate, traistute - simbolul traditional al bunastarii! Toate obiectele create atunci erau insotite de traditionalul snur de martisor. Am creat toate piesele manual si din acest motiv nu existau doua piese identice."

LEGENDA. Bunica lui Mari ii spunea multe legende. Una vorbea chiar despre fabricarea martisorului, activitate la moda in zilele noastre, de 1 Martie. Se spune ca traia odata un om sarac, care facea tot felul de lucruri, precum fundite, snurulete si hainute pentru papusi. Apoi le vindea in piata. Intr-o zi, dupa ce i s-au terminat materialele, omul a cautat prin casa saracacioasa, si tot ce a mai gasit au fost doua papiote de ata alba si rosie. Nestiind ce sa faca din ele, le-a rupt si le-a impletit. A fost asa de mandru de creatia lui, pe care a atasat-o unui mic tablou, incat a denumit-o... martisor. Era chiar luna lui martie si chiar prima zi. Aceste martisoare au fost daruite de barbati femeilor drept cadou! Si asa s-a dus vestea despre omul sarac care a inventat acest simbol al primaverii.

O felicitare lucrata manual, creata din migala si gingasia mainilor unei femei, reprezinta un gest de prietenie

IDEI. Artista s-a gandit apoi sa realizeze sticlute care sa contina cate un mar sau o para si cateva macese adaugate impreuna cu alcoolul de fructe. Le-a imbracat apoi cu arama argintata, iar sticlelor le-a pus dopuri care imita foarte bine o panza textila. Ea a presat cu grija faina si boabele. A inchis bine sticla sa nu se amestece, dupa care cu grija a pictat in ulei exteriorul sticlei, detaliile figurilor si costumatiile personajelor de pe sticla. De unde, de neunde a aparut o funda frumoasa, pe masura muncii ascunse in ea, legata de gatul sticlei. A mai creat un cufar din lemn cu orificiu, care poate fi si pusculita, pe care a cusut crizanteme roz sau maci rosii.

In interior exista loc suficient pentru a aduna bijuterii, acte, cosmetice. Un ornament deosebit este reprezentat de tablouase pictate in relief pe un suport de lemn. Sunt munti aici cu forme pe care le simt degetele in trecerea pe deasupra tabloului. Mari a descoperit niste oglinjoare si perii de par ale doamnelor din vechea aristocratie, intr-o vizita pe care a facut-o la un muzeu din strainatate. Asa ca s-a gandit sa confectioneze o oglinda mica, cocheta, practica, ce poate fi personalizata, rama ei putand purta numele celui care o daruieste sau a celei care o primeste.

Atunci cand o creatie de-a ei obtine rezultatul scontat, adica aduce zambetul pe fetele oamenilor, crede cu adevarat ca asta i-a fost harazit. Toate modelele de martisoare sunt confectionate manual. Designul lor este original si fiecare martisor este unic. El trece prin multe faze de prelucrare, in care migala, finetea si creativitatea se contopesc pentru ca, in final, aceste mici opere de arta sa incante sufletele celor care le primesc. Creeaza si felicitari, care nu au niciodata aceeasi forma. Le decupeaza dupa un model, dar nu vrea sa iasa identice. Unicitatea o face fericita.

GINGASIA MAINILOR. Martisorul este si va fi intotdeauna simbolul bucuriei de a trai, al puritatii sufletesti. Daca altadata comerciantii stradali faceau bani grei de pe urma vanzarii de pene vopsite, flori presate si lipite pe cartoane sau altele, acum cu exactitate nu se stie daca iti scoti banii pe munca ta de peste an. Ceva din duritatea lumii de azi ne face tot mai straini. Desi la moda este sa cumperi inimioare rosii de catifea sau ursuleti, doar am adoptat si Ziua Sfantului Valentin, poate ca a oferi cuiva drag o felicitare lucrata manual, creata din migala si gingasia mainilor este mult mai indicata. Cu bani mai putini poti sa cumperi un martisor de-al nostru, romanesc.

Un cosar, o potcoava, un trifoi, flori, buburuze, animale, pasari, stelute, inimioare. Folosim martisorul ca pe o declaratie de iubire, in locul cuvintelor pe care ne este teama sa le rostim. A schimba martisoare este un gest de dragoste, prietenie si respect.

Despre martisor imi spunea bunica multe povesti si legende. Se spune ca traia odata un om sarac, care facea tot felul de lucruri, precum fundite, snurulete si hainute pentru papusi. Apoi le vindea in piata. Intr-o zi, dupa ce i s-au terminat materialele, omul a cautat prin casa saracacioasa, si tot ce a mai gasit au fost doua papiote de ata alba si rosie. Nestiind ce sa faca din ele, le-a rupt si le-a impletit. A fost asa de mandru de creatia lui, pe care a atasat-o unui mic tablou, incat a denumit-o... martisor

PUTEREA DE A FACE CA ARTA TA SA RAMANA VIE

Petale stantate, luate de la confectioneri, se calca usor cu niste bile create special... ...bilele pot fi rotunde, crestate sau coasa. Totul depinde de floarea pe care o creezi... ...codita din sarma poate fi imbracata cu hartie creponata sau chiar cu ata la culoare... ...cu cat floarea si materialul sunt mai usoare, cu atat produsul finit este mai elegant Mostenim ca popor o vocatie adanca si veche a creatiei. Femeia care si-a cusut pe ie floarea din fereastra a descoperit prima puterea de a face sa ramana vie fapta sa. Am stat de vorba cu doamna Mimi, acum pensionara, care, pe vremuri, adica inainte de 1989, a realizat pentru Cooperativa "Bijuteria" mii de martisoare. Ea ne-a impartasit din experienta ei si ne-a explicat intregul proces tehnologic al realizarii florilor pentru martisoare. "Am lucrat in cooperatie o perioada lunga de timp, ca si confectioner obiecte decorative. Se confectionau de la snururi de martisoare, la maimutoi si flori. Tot ce era decorativ. La inceput erau pentru Ă«Fondul PlasticĂ», pe urma a intervenit Ă«BijuteriaĂ», automat contractele facandu-se prin aceasta institutie. Ă«BijuteriaĂ» impartea comenzile pentru Ă«ConsignatiaĂ», Ă«VictoriaĂ», toate magazinele mari de atunci. Stiam ce se vinde bine si aveam comenzile mai mereu gata. MODELE. Eram 30 de muncitoare, impartite pe anumite categorii, in functie de ce lucra fiecare. Era o munca migaloasa, dar daca te obisnuiai, puteai sa castigi binisor. Dupa o anumita perioada de insertie, lucram la domiciliu. Era un stantator la 10-15 persoane si multe fete se specializau in diferite operatiuni. Snurul venea rasucit din fabrica si i se adauga doar matasea alba la un capat, rosie la celalalt. Existau fete care lucrau la acetofan si faceau cutiile in care erau introduse florile, cu tot cu snurulet. Luam petalele stantate de la confectioneri si le calcam cu niste bile, create special. Ma incadram in timp, pentru ca de acum stiam la ce sa ma astept, cat imi lua fiecare operatiune in parte. Un meserias de categorie mare stia sa faca toate aceste operatiuni. Sunt bile rotunde, crestate, coasa. Modelul depinde de floarea care se doreste a fi creata. De exemplu, daca este crizantema, petalele se calca automat cu bila coasa sau crestata. Se pot face si boboci. Urmau apoi staminele, care se lucrau pe tija sau codita florii. Codita este din sarma, imbracata apoi cu hartie creponata sau chiar cu ata la culoare, bagata in aracet. FINAL. Staminele pot fi de mai multe feluri, de Manila, de ceara, cu gris colorat, cu ata, cu matase. Hartia creponata se taie in fasii mai mici, dupa care se trece la aplicarea ei pe sarma care intruchipeaza codita florii. Aceeasi operatiune complicata se efectueaza si pentru frunze, care pot fi verzi, dar si la nuanta florii. Cu cat floarea este mai usoara, cu atat este mai eleganta. Frunzele se lipesc apoi cu aracet pe mijloc si se lasa sa se usuce. Produsul finit abia acum incepe sa-si arate forma. Se ia prima data sarma cu staminele gata, se trage apoi bobocul si urmatoarele petale care il incadreaza pe acesta, se pune putin aracet ca sa uneasca floarea si se lasa la uscat. Dupa aceea se leaga floarea de frunze si de alte flori, depinde de model. Aceste modele sunt numerotate, operatiunea fiind astfel mult usurata". (Loreta Popa)

SIMBOLUL SFINTEI FECIOARE Trandafirul este simbolul Sfintei Fecioare Maria. Se spune ca daca presari petale de trandafir prin casa, calmezi spiritele si readuci armonia in sanul familiei. Trandafirul are nenumarate petale si numele lui exprima infinitul. Tot el induce sentimente bune celei care-l va primi. Bobocul de trandafir oferit de un tanar indragostit iubitei lui echivaleaza cu o declaratie de dragoste. De culoarea cerului, ancora este simbolul credintei care se leaga de sursa vietii, dar si al navigatorilor care calatoresc pe ape, iar persoana care o primeste capata curaj si speranta. FLUTURELE SI PORUMBELUL Un fluture colorat, gratios, poate fi daruit unor domnisoare fragile pentru noroc. Daca veti primi un fluture ca martisor, ati creat o impresie buna celor din jur, el fiind un simbol al sociabilitatii si sensibilitatii. Trei fluturi zburand impreuna este semn bun, iar daca primul fluture vazut intr-un an este rosu, este semn de sanatate. Un astfel de martisor sugereaza veselia, frumusetea si exuberanta. Porumbelul aduce vestea cea buna a revenirii vietii pe pamant. El poate fi daruit copiilor, tinerelor fete pentru a le evidentia inocenta, iar doamnelor pentru a le aprecia frumusetea. SUPERSTITIE ROMANEASCA Buburuza este un simbol al norocului pe tot cuprinsul Europei. Traditia provine din vremurile stravechi, cand viile erau invadate de daunatori. Viticultorii s-au rugat pentru ajutor, iar raspunsul a venit sub forma acestor micute insecte. Daca gasesti o buburuza si numeri punctele negre de pe aripile buburuzei, vei afla cate luni norocoase vei avea din acea clipa. De zborul sau mai bine zis de directia zborului acestei insecte se leaga vechi superstitii romanesti in privinta directiei de unde vine alesul unei fete tinere. Exista si un cantec special dedicat buburuzei: "Buburuza, ruza,/Unde vei zbura,/ Acolo ma voi marita".