Esop dă o mănă de ajutor

Indiferent de căt de multe ştii, mereu ai nevoie de un ajutor. Şi, culmea, acesta vine exact de unde te aştepţi mai puţin. Important e să-l cauţi şi să-l foloseşti cu incredere.

Cunosc eu pe cineva ("nu spun, persoană insemnată!") care de mult timp dorea să pregătească o măncare deosebită. Da, ştia să gătească! Şi a cumpărat două bucăţi de limbă de porc! Le-a spălat şi le-a pus la fiert, in oala cu presiune. Puse la fiert, doi morcovi intregi, două cepe mari, o ţelină, cinci cartofi potriviţi şi puţină sare, intr-o olicică, aşa, să fie şi o garnitură. Acoperi cu un capac şi dispăru din bucătărie la o "cafea tristă", adică "nemăcănită", pentru că era singur acasă.

Scoase dopul şi la o sticlă de vin, pe care-l cumpără, in nemernicia lui, de bucurie că a scăpat de tot familionul pănă seara tărziu şi alese un pahar mai mic, să-i pară vinul mai mult. Cu paharul intr-o mănă şi cu urechea ciulită la făsăitul oalei, se plimba tacticos prin sufragerie trecănd in revistă toate obiectele pe care le intălnea in cale, cercetănd dacă erau puse la locul lor şi dacă nu ar fi fost mai bine puse in valoare in alt loc. Dorea să-şi imprime şi el personalitatea, in felul cum trebuie amenajată o incăpere. Incercă să mute un fotoliu şi, era căt p’aci să verse licoarea din pahar. Scăpă de pahar, mută fotoliul şi constată că s-a făcut deodată inghesuială. Mută celălalt fotoliu şi măsuţa, apoi impinse uşor pianul, mută iar primul fotoliu şi puse pianul la loc. Acum măsuţa şi fotoliul celălalt şi… se uită cu admiraţie la ce făcuse. Işi mai puse puţin vin şi se indreptă să-şi admire iar rezultatul talentului de decorator şi… constată cu uimire că, de fapt, mobilele erau tot in poziţiile iniţiale. Bău paharul dintr-o dată şi se duse in bucătărie. Opri focul la zarzavaturi şi depresuriză oala. Scoase cele două limbi şi le puse pe o farfurie, să se mai răcească. La una dintre ele se jupui puţin din piele şi asta ii aduse aminte că trebuie să le jupoaie pe amăndouă. Incercă, dar se fripse şi renunţă pentru mai tărziu. Ţăşni pe uşă, in sufragerie, unde-şi mai puse un pahar de vin şi se intoarse cu ceaşca de cafea goală, o spălă şi scoase apoi zarzavaturile din olicică. Incercă iar limbile şi, cu un cuţit şi o furculiţă, reuşi să le cureţe de pieliţă. Da, numai că acum, după rateul cu amenajarea sufrageriei, parcă ii zburase toată imaginaţia culinară. Na! Asta-i mai lipsea! Aruncă pieile la gunoi şi se duse cu paharul in sufragerie. Plin de năduf, se trănti in fotoliu şi, cu ochii pe pereţi, incepu să citească titlurile cărţilor din bibliotecă. Era ca un tic. De căte ori era in pană de idei sau foarte supărat citea titlurile cărţilor şi se relaxa. Şi incepu cu scriitorii ruşi, continuă cu… "La dracu’, işi zise in gănd, ce legătură au ăştia cu ce am eu in bucătărie?!". Şi mai bău o gură de vin. Cănd ridică privirile, pe raftul trei, intălni o carte… şi zise tare de data asta: "Daaa, mulţumesc, frate Esop! M-ai scos din sărăcie! - Scuze, dar aşa se zice acum!". Şi-i reveni inspiraţia.

La treabă!

Işi aduse aminte reţeta şi sări cu cuţitul la limbi, pe care le căsăpi imediat in felioare subţirele, cam de un centimetru. Intr-o cratiţă, puse cinci linguri de ulei de măsline la incins, trase de pe foc şi turnă o cană de smăntănă, amestecănd mereu, apoi puse un gălbenuş şi amestecă virtos. Puse şi căte puţină zeamă in care au fiert limbile şi zeama de la o lămăie. Tot in cratiţă, a adăugat şi bucăţile de limbă, două felii subţiri de lămăie, sare şi piper şi le-a dat la cuptor pentru o jumătate de oră. Le-a controlat o dată şi a mai pus puţină zeamă pentru că scăzuse sosul. Cănd a venit timpul, a scos cratiţa şi a presărat puţin pătrunjel şi mărar fin tocat. Gustoasăăă… nici nu existau suficiente cuvinte de laudă! Işi puse in farfurie zarzavaturi din cele fierte şi un polonic din măncărica de limbi. Presără mărar şi pătrunjel. Era ca o operă de artă! Ce bine mirosea! Puse şi două feliuţe de păine, le inghesui pe toate pe o tavă şi se mută in sufragerie unde o aşeză pe măsuţă. Işi mai turnă un pahar de vin, luă cartea in braţe şi măncă plin de incăntare, savurănd egoist şi parcă in necazul cuiva fiecare imbucătură. Limpezi gătul cu vin şi, plin de mulţumire, cuprins de lene, adormi in fotoliu cu Esop in braţe.