Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Toamna este pe sfârşite şi eu n-am reuşit să mă satur de must. Mi-a adus o prietenă când eram la serviciu, dar m-am temut să nu mă ameţesc şi să nu îmi mai fac bine treaba, aşa că nu am luat decât un păhăruţ şi restul l-am împărţit cu colegele. Apoi am mai primit de la o cunoştinţă la care mă plânsesem că sunt mare amatoare de must. S-a chinuit săraca să mi-l ţină în congelator până când am reuşit să îmi fac timp să ne întâlnim. Dar în ziua în care mi l-a dat, am facut un popas pe la sora mea, am băut un pahar şi sticla am uitat-o în frigiderul ei... M-am gândit apoi că aş putea merge să beau într-un restaurant, la o mustărie, dar mi-a revenit brusc memoria: în anii facultăţii (şi nu e mult timp de atunci), căutam cu disperare o mustrărie care să nu adauge zahăr în mustul oricum îndoit cu apă. Aşa că m-am lăsat păgubaşă. Acum nu îmi mai rămâne decât să aştept toamna viitoare, când îmi promit să îmi satisfac pe deplin pofta, călătorind prin ţară, după culesul viilor, pe la rude, prieteni, cunoştinţe şi nu numai. Iar la evenimentele din podgorii, crame şi alte locuri în care se va pronunţa cuvântul "must", voi fi prezentă!
Aştept invitaţiile!
