GETO-DACII
Geto-dacii stapaneau secretele vazduhului,
ale plantelor, cuvintelor si credeau ca
nu poti vindeca trupul fara suflet.
Viata, in gandirea magica, aparea altfel. Ea era formata dintr-o succesiune de momente deosebite, atat structural, cat si calitativ, care trebuia celebrate prin ceremonialuri rituale specifice. Populatia pretracica, apoi tracii si geto-dacii au privit viata in acelasi spirit magic. Cum gandeau acei oameni de demult ne vorbeste multimea de obiceiuri, odinioara cu caracter mitico-magic, pastrate in folclorul romanesc. Si mai ales sa nu uitam cum zambeau dacii Mortii... In anii â60, in Carpatii Meridionali s-au identificat figurari criptice ce tin de tehnica magica a sculpturii megalitice, figurari ce deveneau vizibile doar in anumite momente ale zilei, atunci cand coincid luminozitatea, punctul de observatie si initierea observatorului.
TEZAUR INITIATIC. Concluzia paleontologului peruan Daniel Ruzo, care a facut parte din expeditia de atunci, a fost aceea ca in zona varfului Omu din muntii Bucegi exista o pestera sau o retea de galerii care ar contine un tezaur initiatic ancestral, in ideea ca muntii Carpati sunt intr-o regiune a lumii in care se situa centrul european al celei mai vechi culturi cunoscute de azi. Filmul realizat in studiourile romanesti se pare ca a zacut mult timp nefolosit in arhive, aflam din cartea "Magia si fiintele fantastice din arhaicul romanesc", a lui Cornel Dan Niculae, aparuta la Editura Carpathia Rex in 2005. Aceasta zona crepusculara, de fapt centrul geografic al vechii Dacii, acum al Romaniei, cuprinde cei mai inalti munti ai Carpatilor, unde se gaseste vechiul sanctuar magic dac de la Sarmizegetusa.
MEDICINA HIERATICA. Ponderea cea mai mare a tracilor o gasim la poporul roman, urmas direct al dacilor. Este cunoscut faptul ca Iordanes, scriind despre sacerdotii geto-daci, afirma ca acestia observau efectele plantelor asupra oamenilor, adica studiau virtutile medicale ale acestora. Studii consacrate spiritualitatii geto-dace conchid faptul ca acestia au cunoscut o dezvoltata medicina populara si ca atinsesera faza medicinei hieratice. Sacerdotii daci traiau retrasi in munti, ocupandu-se cu medicina, astronomia, stiintele naturii, filozofia. Ei erau numiti de romani pileati, de la pileus, un fel de caciulita de pasla, insemn distinctiv al castei sacerdotale. Iordanes mai spune ca acestia ii instruiau pe ceilalti daci in legile fizicii, facandu-i sa traiasca in comuniune cu natura. Un loc important in terapeutica dacilor l-au detinut si virtutile plantelor, iar Platon spunea referitor la imaginea din antichitate a tracilor: "Asa stau lucrurile, Charmides, si cu descantecul nostru. L-am invatat de la unul dintre medicii traci ai lui Zalmoxis despre care se zice ca au si darul de a te face nemuritor." Zalmoxis, se stie, spunea supusilor sai ca nu trebuie sa vindeci ochii fara sa vindeci capul si nici capul fara trup, astfel ajungand la cea mai importanta povata, aceea ca nu poti vindeca trupul fara suflet. Caci toate se trag din suflet, atat cele rele, cat si cele bune ale trupului. Ca urmare, iata cum se ingrijeau de sufletul lor vechii daci, pentru ei fiind vital ca atat capul, cat si restul trupului s-o duca bine.
DESCANTECE. Incantatiile magice sau descantecele sunt intalnite pretutindeni unde se afla romani, pesemne la fel era si pe vremea dacilor si a celorlalti traci. Multe din cuvintele descantecelor romanesti au sensuri pierdute, parand sa apartina acelui fond de cuvinte dacice uitate azi. O serie de practici magico-rituale si de empirism medical, nemaiintalnite la vecinii nostri sau la alte popoare vin sa ateste ca ele apartin medicinei hieratice, sacerdotala, a stramosilor daci. Aceste Belagines, cum le numea Iordanes, se transmiteau de la poporul nestiutor de carte, din generatie in generatie, in chip tainic, pe cale orala, cantandu-le, cum se obisnuia pe atunci cu toate legile. Unii cercetatori cred ca ele se mai
pastreaza in descantecele poporului roman. Mai este un lucru cert. Acela ca populatia celtica a supravietuit vreme de cateva secole pe teritoriul romanesc al Transilvaniei de astazi, pana la domnia regelui geto-dac Burebista, care i-a alungat pe celti o data cu intemeierea statului centralizat dac.
"Getii si celtii se cunosteau din secolul al IV-lea inainte de Hristos", scria Jean Coman, un colaborator al lui Mircea Eliade, in Decenee 1940, la Paris. "Druizii se gaseau sub autoritatea unui mare preot. Ca si preotii geti, Druizii se ocupau de sacrificii publice si particulare, administrand pedepsele si sanctiunile grave printre care interdictia sacrificiului era cea mai mare, si predau teologia unui numar considerabil de tineri. Aceleasi privilegii sociale si acelasi prestigiu moral la preotii geti ca si la druizi: scutire de impozit, dispensa de stagiul militar si de alte obligatii, imunitate absoluta, autoritate suprema in materie de justitie si cateodata chiar si in domeniul politic, tribunal superlativ in domeniile religios, oracular si moral".
Citește pe Antena3.ro
PREOCUPATI DE ASTRE SI MISCARILE LOR
| ||
|