Brukenthal

Opt lucrari aflate in pinacoteca Muzeului Brukenthal din Sibiu au fost furate in luna mai 1968. Securitatea si Militia nu au reusit sa opreasca iesirea din tara a operelor evaluate la 25 de milioane USD la acea data. Organele militienesti au arestat oameni care nu aveau nici o vina. Dupa 30 de ani, patru dintre tablouri se intorc acasa.

Maria Ciuciu este una dintre putinele persoane care mai sunt in viata dintre cele care au trait anii de teroare de dupa jaful de la Muzeul Brukenthal. "Tin minte ca Muzeul se afla in renovare. Asta a determinat autoritatile de atunci ca, in mai multe randuri, sa publice anunturi care informau publicul ca valorile lui Brukenthal sunt prezentate in Saloanele Baroc, dat fiind ca Salonul Mare este in renovare. Pe atunci nu existau sisteme de protectie. Nimeni nu isi putea inchipui ca cineva poate sa fure asa ceva". La aproape 70 de ani, fosta supraveghetoare a Muzeului Brukenthal isi aminteste cu usurinta multe din evenimentele petrecute cu zeci de ani in urma. Au fost ani in care zi de zi se intreba daca va ajunge la puscarie din cauza tablourilor furate, chiar daca nu avea nici o vina. "La cati muncitori erau zilnic in muzeu, la sutele de vizitatori… putea fi oricine."

LA INDEMANA. In urma cu doua zile plecase de la serviciu asigurandu-se ca fiecare tablou se afla la locul lui. Dupa ce a inchis usile saloanelor aflate la etajul intai al Muzeului Brukenthal, in care erau expuse lucrari apartinand picturii europene, Maria Ciuciu, pe atunci supraveghetoare, a plecat linistita acasa. Era duminica si era nerabdatoare sa se intoarca la fetita ei care avea atunci sapte ani. Pentru ca luni era inchis muzeul, Maria a revenit la serviciu marti, 28 mai 1968. Ziua in care a fost descoperit cel mai mare jaf din muzeele din Romania. Usile saloanelor Baroc erau deschise. Chiar si cele care nu puteau fi deschise decat din interior. Multe dintre tablourile asezate pe pereti si sevalete lipseau. Calma, supraveghetoarea il anunta pe directorul Nicolae Lupu, apoi pe seful Galeriei Brukenthal, Theodor Ionescu. Concluzia este una sigura: Muzeul fusese pradat!

Un telefon scurt si organele de Militie si Securitate au fost anuntate de producerea evenimentului. "Nimeni nu paraseste muzeul!", a sunat scurt ordinul venit din partea institutiei care baga spaima in romani fie si numai prin simpla prezenta. In urma verificarii, din salonul expozitional lipseau lucrarile: Anton van Dyck - "Moartea Cleopatrei", Frans van Mieris cel Batran - "Barbat cu pipa la fereastra", Rosalba Carriera - "Portretul unei tinere femei", Jorg Breu - "Portret de barbat", Anonim german - "Barbat cu haina de blana", Cristoph Amberger - "Portret de barbat", Tiziano Vecello da Cadore - "Ecce Homo" si cea mai valoroasa lucrare, Maestrul legendei Sfantului Augustin - "Barbat cu craniu". In numai cateva ore de la anuntarea furtului, o echipa de criminalisti de la Bucuresti a ajuns la Sibiu. "A venit un barbat in civil de la Militie sau Securitate si ne-a spus sa nu ne mai atingem de nimic si sa nu paraseasca nimeni muzeul pana nu vin criminalistii de la Bucuresti. Timp de sapte ani am fost terorizati de anchetele care nu se mai terminau", isi aminteste Maria Ciuciu.

"Ecce Homo" si "Portret de barbat cu craniu" au fost gasite dupa 30 de ani

ARESTATI FARA VINA. Un laborator criminalistic mobil a fost adus la Sibiu, au fost prelevate sute de amprente, dar nici o pista de urmat nu a fost stabilita. Era clar pentru cei care instrumentau cazul ca infractorii au ramas, la inchiderea saloanelor de expozitie, ascunsi in muzeu. Dupa ce au actionat au parasit cladirea prin acoperis, urmele pierzandu-se la cateva sute de metri. La numai cateva zile au inceput sa curga arestarile. Intre cei retinuti de Militie erau multi infractori de drept comun. Pe lista se numara si seful Galeriei Brukenthal, Theodor Ionescu si gestionara muzeului. De asemenea, au mai fost cativa nemti studenti la teologie, care veneau destul de des la muzeu. "Sa va spun sincer, nimeni nu credea in vina acestora. Ionescu si gestionara de la muzeu au fost arestati pentru nimic. Pentru gainarii. Cert este ca au fost inculpati si ca am fost obligati sa mergem la proces. Cred ca au fost condamnati la mai mult de un an de inchisoare. Pentru niste rame de tablouri…", spune Maria Ciuciu. La randul lor, studentii la teologie au fost retinuti pe baza faptului ca erau vizitatori frecventi ai muzeului. "Echipa de ancheta avea o camera in muzeu unde ne chema la intrebari. Apoi ne ducea la sediul Securitatii, unde este Rectoratul Universitatii acum, si ne punea fata in fata cu cei arestati. A fost cumplit. Cum sa spui ca cineva a furat daca nu stiai asta?"

INTRAT IN ISTORIE. Pentru ca nici una dintre pistele urmate nu dadea rezultate, ancheta a fost abandonata in 1972. Reluarea relatiilor de colaborare cu Interpolul aveau sa mai aduca informatii, insa de ordin general, aproximativ. A fost construit un posibil traseu al hotilor, dar fara prea multe urme care sa conduca la identificarea lor. Era aproape sigur ca aceia care au actionat erau straini, cu posibili colaboratori in Romania.

In 1998, conducerea Muzeului Brukenthal primeste informatii surprinzatoare. Printr-un mesaj primit din partea profesorului Rudolf E.O. Ekkart, directorul Institutului Regal din Haga - Olanda, directorul Muzeului Brukenthal, Alexandru Lungu, este informat de aparitia a doua dintre lucrarile furate in ’68. Ekkart fusese solicitat in ianuarie 1988 sa isi prezinte opinia cu privire la doua lucrari aflate intr-o pinacoteca privata a unui cetatean american de origine romana. Recunoscand lucrarile, profesorul Ekkart informeaza partea romana si de aici este reluata ancheta oprita in 1972. Parea incredibil, insa prima lucrare recunoscuta de profesorul Rudolf E.O. Ekkart a fost "Portret de barbat cu craniu" - de Maestrul legendei Sfantului Augustin. De aici, incepand cu luna februarie ’98, autoritatile romane, Interpolul, UNESCO, FBI declanseaza o actiune impresionanta care conduce la descoperirea a inca trei dintre cele opt lucrari furate de la Sibiu. Dupa alte cateva saptamani, in luna aprilie, serviciul vamal american descopera si lucrarile: "Ecce Homo" - Tizian, "Portret de femeie" - Rosalba Carriera si "Portret de barbat cu pipa in fereastra" - Frans van Mieris cel Batran. Toate se aflau in posesia unor romani stabiliti in SUA.

ANGAJATUL FURACIOS "Castelul Peles" - opera a lui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen n-a scapat nici el de inima haina a hotilor. In luna octombrie a anului 1994, castelul a fost jefuit "din interior". Povestea jafului, vazuta de comisarul Tandin, apare in cartea sa legata de marile jafuri ale Romaniei. Pelesul detine numeroase colectii de arta, pretioase si care atrag dragostea de nestavilit a iubitorilor de arta din intreaga lume. De placerea colectionarilor se bucura infractorii care au curajul sa jefuiasca muzeele sau colectiile particulare pentru a vinde arta pe sume fabuloase. Cazul Peles difera prin modul de operare si chiar tipul autorului fata de cel de la Muzeul Brukenthal din Sibiu. Aici, jefuitorul nu este vreun hot specializat ori un tip antrenat pentru astfel de infractiuni, ci chiar un angajat al Muzeului Peles, dornic de imbogatire rapida si murdara. "Popescu Florin Stelian a detinut functia de muzeograf la Muzeul National Peles pana la 13 septembrie 1994, cand a fost arestat pentru furtul mai multor obiecte din patrimoniul cultural national ce se aflau in interiorul muzeului. Avea atunci 44 de ani", scrie comisarul Tandin. Povestea furturilor dovedeste sangele rece al infractorului si indiferenta lui in fata legii. "In luna octombrie 1994, inculpatul, profitand de functia pe care o avea si de increderea de care se bucura, datorita faptului ca fusese deputat intr-o legislatie anterioara, a furat dintr-o incapere o statueta reprezentand «Madona cu pruncul», sculptata de Rene Lalique in 1920. La 27 octombrie 1994, Popescu Florian Stelian vinde statueta in Anglia, la un magazin de antichitati, cu suma de 30.000 de lire sterline", povesteste Tandin. TABLOURI. Foamea de bani nu-i fusese probabil satisfacuta, astfel, la 11 noiembrie 1994, Popescu a mai furat inca patru obiecte de arta. "Profitand de faptul ca intregul personal era preocupat de ridicarea salariului, Popescu a mers in incaperea intitulata «Dormitorul Rococo», de unde a sustras patru picturi in ulei reprezentand scene mitologice: «Moartea lui Socrate», «Orfeu si Euridice», «Prometeu rapind focul», «Venus si Adonis», toate apartinand pictorului italian Giovani Batista Tiepolo", scrie comisarul Tandin. Grabit, Popescu a plecat din muzeu si a ascuns tablourile in pivnita unei vecine, fara ca aceasta sa stie. Cele patru tablouri valorau 80.000 de dolari. Investigatorii si-au facut datoria, si Popescu Florian Stelian a fost prins. Infractorul a fost condamnat la cinci ani de inchisoare. (Costin Anghel)

COMISARUL TANDIN ISI AMINTESTE In "Jafuri celebre in Romania", Traian Tandin scrie si despre jaful de la Muzeul Brukenthal. Marturia sa arata gravitatea exceptionala a furtului si ofera o "imagine" a starilor traite de investigatori pe parcursul acestei misiuni "imposibile". "Acest caz prezenta o importanta cu totul deosebita, atat prin valoarea prejudiciului cauzat patrimoniului cultural national si, in general, avutului obstesc, cat si prin aspectul de «raritate» in materie, deoarece pana la acea data nu mai avusese loc in Romania un astfel de eveniment(...)" De rezolvarea cazului, ca in toate cazurile de interes national, s-au ocupat specialistii de la Directia Judiciara din cadrul Inspectoratului General al Militiei. In fruntea grupului operativ, din care facea parte si Traian Tandin, a fost numit colonelul Dumitru Ceacanica - cel care l-a prins pe criminalul in serie Ramaru. Dificultatea cazului era una extraordinara. "Chiar si colonelul Ceacanica, de regula foarte calm, dupa rezultatele cercetarii locului faptei, manifesta o stare de nervozitate si avea inca din start indoieli cu privire la reusita actiunii. (...) Toti membrii colectivului de cercetare si investigare a cazului credeam ca furtul era opera unui grup de spargatori straini, ipoteza care avea sa se confirme mult mai tarziu, care a studiat cu foarte mare atentie «obiectivul», a ales, nu la intamplare, momentul spargerii (sambata spre duminica) pentru a avea timp sa dispara, sa plece din tara cu prada." (Costin Anghel)