Muzica proasta are si o parte pozitiva: ne ajuta sa identificam si sa pretuim muzica buna. Mai mult, sa ne solidarizam cu ea, sa luptam pentru ea, sa o promovam. Cine poate si cine vrea, bineinteles.
Din sumar:
Cantece de cursa lunga / Folclorul urban / 74 de frunze / Doina muzicii fara egal / Dragostea lui Ilie / Patrimoniu / Eternitate / O piesa cu doua destine / Baniciu Stereo / Ai, dihai - 36 / Zana cea buna / Corina si-atat / Partitura cu lacrimi / Versuri grabite / Sus, in deal / Slagarul garii / Bis si dupa 21 de ani / Iubit de public / Niscai visuri
Daca n-ar fi, nu s-ar mai CD
Editorial de Dana Andronie
|
Muzica proasta are si o parte pozitiva: ne ajuta sa identificam si sa pretuim muzica buna. Mai mult, sa ne solidarizam cu ea, sa luptam pentru ea, sa o promovam. Cine poate si cine vrea, bineinteles. Caci, si printre cei care pot, sunt unii care doar se lamenteaza si nu fac nimic, pe motiv ca oricum zarurile au fost aruncate, ca nu mai e nici o sansa, ca prostul gust a invins. Oameni buni, nu va lasati inselati de aparente! Muzica proasta (denumita impropriu si cam pe nedrept manea) este doar mai zgomotoasa, nu mai puternica! Iar iubitorii de muzica buna n-or fi ei mai multi, dar nici atat de putini incat sa ne ingrijoram. Succesul de piata al primului album "Cantecele noastre, toate..." demonstreaza cele de mai sus. Si daca demonstratia a fost facuta, ne-am gandim sa fim primii care s-o reconfirmam. De aceea, acest numar de colectie al Jurnalului National este preambulul volumului doi cu slagare romanesti. Cineva a facut o observatie subtila: daca nu se innegreste apa cand te speli pe maini, satisfactia spalatului este egala cu zero. Iar noi, care incercam sa spalam cat de cat mainile frumoase ale muzicii de noroiul zgomotelor din show-biz, avem o inexprimabila satisfactie: aceea ca muzica, iata, exista si are ascultatori. Nu putini, nu multi, ci foarte multi! Altfel, pentru cine credeti ca facem noi al doilea album slagare "Cantecele noastre, toate...", daca nu ni le-ar cere publicul? Caci numai atunci cand public nu este, muzica nu este. Si daca n-ar fi, nu s-ar tipari si nici nu s-ar mai CD.