Costumul unei regine

Canoanele de frumusete si eleganta s-au creat pe o relatie speciala intre modul de a te imbraca, farda si coafa, acestea din urma castigand teren important in moda.

La politica, fotbal si femei se pricepe toata lumea; mai nou, si la moda. Pare firesc, de vreme ce moda a devenit spectacol in sine, ramanand in acelasi timp si un element important al spectacolului vietii. Tot mai multi oameni se simt atrasi irezistibil de moda, nu neaparat pentru a fi in ton cu ea, ci mai ales ca pare un domeniu care iti permite sa iesi la rampa, sa fii remarcat in toate sensurile.

A FI LA MODA. Istoria costumului este o banca de informatii de unde creatorii se inspira foarte des; in orice moda noua este o parte retro care reapare in alte combinatii, alcatuind noutati senzationale. Ca si sculptorii si pictorii, creatorii de moda au lucrat si construit silueta cat mai aproape de idealul de frumusete al epocii respective.

Coco Chanel a creat o combinatie nemuritoare pe care se brodeaza mereu elemente noi: celebrul sacou Chanel creat in perioada interbelica sfideaza moda de aproape un secol.

In antichitate, vesmintele erau purtate direct pe piele, apoi, preluand imbracamintea Greciei Antice, romanii au adaptat-o necesitatilor imperiului, astfel ca doamnele care pastrau drapajul simplu al rochiei si mantalei au adaugat un al treilea strat: tunica intima cu aceeasi forma, purtata direct pe piele ca o piesa de lenjerie. Ea s-a pastrat si in Evul Mediu la curtile nobiliare, pe cand taranii au continuat peste tot sa imbrace camasa tunica. Dupa camasa a aparut corsetul cambrat, avand si rol de sutien, continuat in partea de jos cu cercurile fustei.

Romantismul a adus nou juponul cu broderii si dantele. La 1900 a aparut femeia fragila, delicata ca o floare, cu talia ca de clepsidra, obtinuta prin strangerea exagerata a taliei in corsetul cu balene; chilotii erau lungi pana peste genunchi, din panza apretata cu dantela, ciorapii fiind din jerse sau matase, care erau si ei brodati.

In anii ’30, femeia a fost rasfatata creatorilor de moda, care i-au scos in evidenta gratia

In 1910 a disparut corsetul in favoarea unei tinute accesibile femeilor active si a noilor modele lansate la Paris de P. Poiret, tot atunci aparand rochia sac, camasa tubulara si primul combinezon-chilot, stramosul body-ului de azi.

Dupa razboi, new look-ul a insemnat revenirea la femeia floare, cu talia de viespe, a reaparut corsetul, bustul proeminent prin sutiene cu sarma, eventual fara bretele pentru rochite de seara, decoltate, fara umeri.

In anii ’60 au fost schimbari majore, determinate de abordarea libertatii feminine; a aparut fusta mini, ciorapii-pantalon-dres, opaci sau stravezii, colanti care au iesit total din domeniul lenjeriei, ajungand vesminte de suprafata; au aparut si hainele unisex (gecile si jeansii).

In evolutia costumului de la artizanat la stiinta si arta, din dorinta, cateodata reusita, cateodata nu, de a fi unic, de la extravaganta la excese, de la nevoia acuta de a contrazice trecutul, de a soca pe cate unii, asistam la o bulversare de valori si costume, de indrazneli fara limita, o lipsa totala de prejudecati si lipsa unei minime educatii a bunului-gust. Dintotdeauna, moda face victime sigure printre neavizati, neinformati si needucati, creand multe gafe vestimentare.

SURPLUS SI PROST GUST. In acelasi timp cu moda s-a nascut si toapa: ea poate avea multi bani si tocmai surplusul lor si dorinta mult prea evidenta de a exprima prin opulenta conditiei sociale au pus-o in dificultate; poti oricand sa o vezi in haine scumpe, dar cu un aer usor demodat, cu accesorii greoaie, ornamente voluminoase, culori tari, bijuterii scumpe, multe si inzorzonate, coafuri supradimensionate, fundite, volane, saluri de blana, strident fardata, fortata sa mearga pe tocuri, totdeauna vrand sa para alta decat e. Toapa e un fel de "Zita", pe care o intalnim pe strada, la teatru, la bal, in parc, la piata. In felul ei, este un personaj decorativ, comentat si barfit, si caruia Caragiale i-a gasit un loc in opera sa.

Unele costume romanesti puteau face concurenta celor de la curte	Unele costume romanesti puteau face concurenta celor de la curte

CUFARUL. Bunica a trait demult, dar a apucat sa creeze si sa imbrace costumul national, costum apreciat si purtat si de Regina Maria. Acest costum a pus baza multor prezentari de moda, elementele lui creand noutati senzationale pe podiumuri, iar "camasa ie romaneasca" fiind vedeta in prezentarea celebrului creator Ives Saint Laurent. Bunica a purtat costumul national, a purtat manusi, folosea parfumuri frantuzesti, mergea cu trasura si plangea la filmele cu Rudolf Valentino. A apucat sa poarte short si bolero innodat sub sani la mare, sandale cu talpa de pluta si toc ortopedic si o imensa palarie de pai cu esarfa. S-a plimbat pe Calea Victoriei si servea masa la Capsa.

Intr-un cufar gasesc un ac de palarie, un colier vechi de coral, o pudriera, un corset, o fusta cu jupon, o palarie, pantofi cu toc, un plic din piele intoarsa, o capa din blana, un inel si o esarfa. Le privesc atent si ma intreb melancolic: "Cum as arata asa imbracata, plimbandu-ma prin Cismigiu sau pe Calea Victoriei, ca o doamna sau ca o toapa?".

Romanii au fost intotdeauna mandri de portul lor, atat de frumos

Dupa razboi, new look-ul a insemnat revenirea la femeia floare, cu talia de viespe, a reaparut corsetul, bustul proeminent prin sutiene cu sarma, eventual fara bretele pentru rochite de seara, decoltate, fara umeri.

"Singura constanta a modei feminine e inconstanta ei" - Francisc I, Regele Frantei

"Moda este ceea ce se demodeaza" - Regele Frantei

S-au folosit materiale din cartile "Arta pe om" de Adrian Nanu si "Civilizatia infatisarii si provocarile modei" de Doina Berchinai

Pentru realizarea clipului de promovare a acestei editii de colectie s-au folosit imagini de pe DVD-ul "Iubirea e un lucru mare" (Ion Baiesu), realizata cu materiale selectate din Arhiva Multimedia a Televiziunii Romane, editate de TVR Media, 2006