Cu folkul intre linii

"Matraguna este acea planta considerata de cea mai mare parte dintre specialisti ca fiind medicinala, niciodata cultivata in scopul de a ne oferi noua lapte, branza, carne, benzina, oua!"

Muzica a tacut, iar vantul se aude acum suierand printre schelele scenei. Nu-l luasem in seama pana acum, desi ne batuse la cap (si in spinare) toata seara. Mircea Bodolan a ramas asezat la o masa pe terasa hotelului Forum. Imi iau inima in dinti si puloverul pe umeri si ma asez. Si uite-asa, din vorba in vorba...

"In primul rand, m-a fascinat ce se spunea pe vremea aceea despre «muzica moderna», in opozitie, muzica usoara care ne invadase. Detestam muzica usoara!", ma surprinde prin vehementa Mircea. "O respinsesem din start pentru ca simteam ca nu ma reprezenta. Folkul este o adresare simpla, de la om la om, de la suflet la suflet. Simplu, dar nu simplist. Dar muzica usoara mie mi s-a parut simplista! Nu voiam in nici un caz sa aud «Macarale, macarale» sau altceva de soiul asta!"

Imi amintesc ca totusi se canta si prin Club A. "Ei, si!", imi replica. "Acum sunt nostalgii. Asa ca eu am inceput de la «vreau sa cant altfel», simtind ca am ceva de spus, ceva de povestit, care nu putea fi adus in ochii si urechile lumii decat asa. Asa ca, drumul firesc a fost la «Clubul de la ora 7», un fel de cenaclu folk condus de Relu Gherghel. M-a auzit cantand si m-a chemat in sambata urmatoare, cand era seara de debut. Am cantat doua piese: «Dragostea Pasarii» si «Matraguna». Ultima era fulminanta pe vremea aceea. Una dintre ultimile strofe era o aluzie la invazia sovietica a Cehoslovaciei.

Satisfactia mea suprema era ca puteam spune aceste lucruri, care rabufneau in fiecare dintre noi. Eu insa puteam sa o strig de pe o scena. Am dat mult cu subsemnatul dupa acea seara. Multi mi-au spus sa reiau aceasta piesa fara strofa asta care e racordata la vremuri trecute. Dar eu nu pot face asta. Eu nu pot canta de dragul de a fi pe scena si atat. Iar daca piesa asta nu mai spune nimic acum, e mai bine sa o lasam la locul ei ca pe o bucata de istorie vie a celor care au trait-o."

"Daca ar fi sa aleg doua lucruri din cele ce s-au realizat cu «Folk You!», acesta ar fi iesirea definitiva a folkului, o data cu serile de pe Litoral, din umbra Cenaclului Flacara, caruia cu totii i-am platit tribut intr-o mai mica sau mai mare masura. Apoi, ar fi adunarea, ca intr-o colectie de lux, a celor mai mari nume pe care de atatea ori publicul le-a vazut separat"

TREBUIE SA COMUNICI "Comunicarea e singura cale de a ramane artist. Tu nu ai voie sa fii decat cel care comunica ceva tuturor prin mijloacele proprii artei sale. Aici e marea diferenta. Linia care ii desparte pe cei care vor sa spuna ceva si cei care vor sa ajunga cu orice pret ceva. Si tocmai aici e capcana. Daca intr-adevar crezi in ceea ce faci, daca in ceea ce oferi pe scena publicul il vede pe tine, cel sincer si adevarat, abia atunci incepi sa ai sanse sa si ajungi cineva! Cel care jinduieste ca la o luna dupa ce a luat chitara in mana sa fie Baniciu, Bodolan, Vintila sau Socaciu, alearga dupa premii si se agita ca, vezi Doamne, nimeni nu face nimic pentru el, a cazut exact in capcana asta!" Citește pe Antena3.ro Vin ninsorile în România. Informare meteo ANM de vreme rea pentru toată țara MATRAGUNA. PIESA-DEBUT, IN "CLUBUL DE LA ORA 7" Zarile cu zorile,/Cerul cu-nnorarile,/Pasarea cu-aripele,/Vremile ca clipele.../Lumea cu razboaiele,/Bombe cu puhoaiele,/Cultivand rachetele,/Se distrug planetele.../Cehii cu schimbarile,/Rusii cu mustrarile/Unii calca statele,/Altii platim statele.../Schema cu maririle,/Viata cu amagirile,/Banii cu sperantele,/Plata cu chitantele.../Mireasa cu mirele,/Noaptea cu nuntirile,/Patul cu surprizele,/Gara cu valizele.../Socrii cu-mpacarile,/Mirii cu mirarile,/Vecinii cu soaptele,/Rudele cu coatele.../Tiganci cu descantece,/Babele cu farmece,/Mosul cu granulele,/Fata cu pilulele.../Popii cu confuzia,/Dar...vin cu concluzia,/Unii rad cu hohote,/Altii plang cu bocete.../Boala cu durerile,/Moartea cu uitarile,/Groapa cu-ngroparile,/Viermii cu testarile.../Pisica si soarecii,/Ca-ntre ei, tovarasii,/Toate-s asa cum le-am zis,/Nu intrebati de ce-s asa de negru de suparare... GURA LUMII, NICI PAMANTUL... "Dupa ce am compus piesa «Ranitul dintre linii», carcotasii de profesie, care se regasesc inclusiv in bransa noastra, mi-au gasit porecla «Nebunul dintre sine». A fost amuzant pana la urma si am trecut peste. Intai peste prima sina, apoi si peste a doua! Aceiasi carcotasi ma intrebau, la un timp dupa ce am parasit Cenaclul Flacara, ce m-a facut sa merg inainte. Eu am raspuns intotdeauna: «Da’ unde ar fi trebuit sa merg? Inapoi?». Daca asta e ce simt ca trebuie sa fac, menirea mea, de ce sa ma las doborat? Nu mor caii cand vor cainii!"