Dragonii

Majoritatea istoricilor au legat porecla de Dracula-Draculea, data voievodului Vlad al III-lea al Tarii Romanesti de Ordinul Dragonului.

Lasam la o parte celalalt supranume, cel de "tepes", dat de turci, ingroziti de consecventa crudei pedepse pe care le-o aplica domnul valah (Ghiaurul) si care era, de altfel, foarte raspandita in traditia orientala. Sa revenim, prin urmare, la numele occidentalizat de Dracula si la Ordinul Dragonului.

CRUCIADE. In Evul Mediu, cu unele prelungiri pana tarziu, s-au creat si au activat o serie de ordine militar-calugaresti, legate initial de cruciadele clasice, care urmareau eliberarea "Locurilor Sfinte" din robia "paganilor". Cele mai cunoscute astfel de grupari au fost Ordinul Cavalerilor Ospitalieri sau ai Sfantului Ioan (Ioaniti), Ordinul Cavalerilor Templieri si Ordinul Cavalerilor Teutoni. Unele aveau ceremonii stranii, ascunse, care inflacarau imaginatia contemporanilor, dar mai ales a urmasilor. Doua dintre aceste ordine sunt legate direct de istoria romanilor, fiindca Teutonii au fost asezati (prin eforturile Sfantului Scaun si ale Regatului Ungariei), pentru 14 ani, in tara Barsei (1211-1225), iar Ioanitii erau pe punctul sa ajunga in parte, pe la 1247, in tara Severinului (sud-estul Banatului si Oltenia). Ordinul Dragonului, ca si altele similare, s-a creat spre finele Evului Mediu clasic, mai precis in 1408, din initiativa lui Sigismund de Luxemburg, viitor imparat romano-german, pe atunci doar rege al Ungariei.

Regele a devenit si principalul protector al acestei grupari militar-religioase, formata in esenta din cavaleri occidentali de inalt nivel, multi fiind capete incoronate. Obiectivele principale ale Ordinului Dragonului erau apararea intereselor Crestinatatii apusene, desi prin notiunea de Christianitas Sfantul Scaun intelegea intreaga lume crestina, dincolo de variatele schisme, si chiar intreaga lume virtual-crestina. Numai ca lumea crestina apuseana era la cumpana secolelor al XIV-lea si al XV-lea in plina criza, avand chiar cate trei Papi concomitent, unul la Avignon, altul la Roma si altul la Pisa... Sigismund va incerca, dupa alegerea sa ca imparat romano-german, sa puna capat acestei situatii si va reusi. Mult mai dificila era cealalta sarcina a sa, anume oprirea inaintarii otomanilor spre centrul Europei sau ceea ce s-a numit apoi "Cruciada Tarzie". Ordinul Dragonului era destinat sa faca fata si acestui obiectiv de lupta antiotomana. Ordinul avea ca simbol un dragon (animal fantastic, balaur) si o cruce, iar vesmantul oficial al membrilor sai era o capa neagra purtata pe fond rosu, simbolizand chinurile Mantuitorului dinaintea Mortii si Invierii. Sunt marturii clare care sustin ca principele Vlad al II-lea (1436-1442; 1443-1447) a fost cavaler al Ordinului Dragonului din 1431, printr-o ceremonie tinuta la Nürnberg, fiind proclamat in aceasta calitate de insusi imparatul Sigismund.

MONEDA. Dupa ce va ajunge domn, Vlad al II-lea avea sa bata moneda cu stema Ordinului Dragonului. Fiii "Cavalerului Vlad" vor deveni si ei automat, prin mostenire, membri ai grupului elitar mentionat. Cum au putut ajunge niste principi rasariteni (ortodocsi) membri ai unui ordin militar-religios apusean (catolic)? Nu este un fapt chiar atat de neobisnuit! Lasam la o parte un lucru mai putin cunoscut, anume ca si Vlad al II-lea si fiul sau omonim au cochetat cu catolicismul in anumite momente ale vietii lor, Vlad al III-lea (cel poreclit Tepes) trecand chiar (temporar?) la confesiunea apuseana in vremea detentiei sale din Ungaria (dupa 1462), impuse de regele Matia Corvinul. In primul rand, Vlad al II-lea a fost vasalul regelui Sigismund si si-a urmat seniorul inclusiv in idealul cruciat-cavaleresc. In al doilea rand, suntem in anii cand se vorbea iarasi, insistent, despre unirea religioasa (dintre cele doua biserici crestine), cand Bizantul asaltat de turci avea nevoie de ajutor, iar Roma profita pentru a reface uniunea bisericilor. De aceea, "schismaticii" erau adesea priviti cu bunavointa, numiti tot crestini si considerati aliati valorosi in efortul de aparare a valorilor crestine generale, a Europei. Iar Vlad Tepes a ajuns domn dupa Conciliul de la Florenta (1439), cand crestinii pareau din nou reuniti in cadrul unei singure biserici.

Vlad Tepes, gravura Lübeck, 1485

RENUMELE. In acest context - spun istoricii - Vlad al II-lea a fost numit Dracul, ca marca a apartenentei sale la Ordinul Dragonului. In latina, dragonului i se mai spune si draco (ordinul mentionat se chema si Societas draconistarum!), de unde romanescul "drac". De aici, romanii l-ar fi poreclit pe principe Dracul. In consecinta, fiul sau, Vlad al III-lea, ar fi fost supranumit de romani Draculea, adica "fiul Dracului".

Exista insa si o alta opinie, exprimata de unii istorici si filologi, mai putin spectaculara, dar la fel de fascinanta. O serie de surse demne de incredere sustin ca cele doua ramuri ale familiei domnesti a Basarabilor, existente din secolul al XV-lea, erau Danestii, descinsi din Dan I, fratele lui Mircea cel Batran, si Dragulestii (nu Draculestii!) sau Dragulii, urmasii lui Mircea insusi. Numele ramurii din care facea parte Vlad Tepes ar fi fost, prin urmare, derivat de la adjectivul "drag". Transformarea lui "drag" in "drac" s-ar fi facut ceva mai tarziu, dupa ce sasii din sudul Transilvaniei ar fi suferit urmarile nefaste ale expeditiilor punitive purtate de Vlad al III-lea contra lor. Motivele metamorfozei ar putea fi fonetico-filologice si istorice. Pe de o parte, sasii (ca si germanii in genere) pronunta consoana "g" ca si cum ar fi "c". De aceea, "Dragul" a devenit pentru ei, in limbaj curent, "Dracul". Stiind insa romaneste si urandu-l pe voievodul sud-carpatin care le impunea politica sa cu forta, obligandu-i la reciprocitate in raporturile comerciale cu Tara Romaneasca si "certandu-i" pentru amestecurile in luptele dinastice din familia Basarabilor, ar fi lansat ideea ca romanii insisi il demonizau pe crudul lor principe, setos de sange.

Astfel, "fiul lui Dragul", adica Dragulea, ar fi devenit "Draculea", alias Dracula. Occidentalii au preluat ideea si explicatia raspandita dupa difuzarea "Povestirilor germane", dar romanii nu sau nu atunci. Asa s-ar motiva de ce in constiinta romaneasca Vlad Tepes a ramas un model al eroului national, luptator pentru cauza Crucii, aparator al tarii si al civilizatiei europene crestine, precum si un simbol al dreptatii. Daca la 1450 "dracul" era pentru romani sinonimul diavolului, al raului, al Antihristului (cum este si astazi), este putin probabil ca romanii insisi sa-si fi numit principele preferat asa. In alta ordine de idei, este putin probabil ca romanii - cu exceptia catorva boieri - sa fi fost la curent pe la 1430-1450 cu Ordinul Dragonului si cu apartenenta domnilor nostri la acesta...

Din pacate, nu exista in acest moment suficiente marturii care sa impuna definitiv una dintre cele doua ipoteze. Se poate ca aceste doua realitati invocate aici - Ordinul Dragonului si confuzia voita drag-drac - sa se fi imbinat la un moment dat, contribuind la crearea aureolei lui Vlad Tepes. Oricum, nici "dragonul", nici "dracul" si nici tragerea in teapa nu au nimic de-a face cu presupusul vampirism al lui Vlad al III-lea, inventat tarziu din ratiuni care tin de gustul unui anumit public, de succesul comercial, de setea de spectaculos si de bani.

Ordinul Dragonului ramane insa o comunitate - stranie pentru noi - , dar reala a Evului Mediu, populat de o lume fascinanta si uneori greu de inteles. A fost o emblema a Occidentului crestin si cavaleresc, in care au patruns si principii romani, semn ca, dincolo de separatia spirituala dintre Roma si Bizant, anumite idealuri erau comune si prezidau la faurirea identitatii europene, mostenite de noi astazi.

O DATA LA 76 DE ANI Cometa Halley reapare aproximativ la fiecare 76 de ani. A fost vazuta de aproximativ 30 de ori, din 240 i.Hr. pana in 1986. Urmatoarea sa aparitie este programata pentru 2061. Cea mai buna aparitie a fost in 837, cand cometa a aparut brusc din directia Soarelui si s-a apropiat de Pamant, la o distanta minima de mai putin de 6 milioane de kilometri. O alta aparitie semnificativa a fost in 1066. Cometa i-a purtat ghinion regelui englez Harold in batalia de la Hastings, insa a fost de bun augur pentru invadatorul normand, Wilhelm. Sosirea cometei in acel an a fost imortalizata pentru posteritate pe tapiseria de la Bayeux. COMETA HALLEY A PUS CAPAT UNEI CONTROVERSE Un ban de argint care se gasea in colectiile Bibliotecii Academiei si nu a putut fi identificat, a atras atentia numismatului Octavian Iliescu. Banul are o dimensiune foarte mica si este anepigraf. Profesorul Iliescu, analizand reprezentarile de pe avers si revers, a constatat ca pe una din fete este o stea cu coada. "Cu acest element si pe langa altele pe care domnia-sa le-a recunoscut pe respectiva moneda l-a facut sa o identifice cu cometa Halley, care a strabatut cerul Europei din aprilie, cand a fost observata la Peking, si pana in iunie 1456", ne spune istoricul Stefan Andreescu. Faptul ca ea a fost observata in aceasta perioada a pus capat unei controverse istorice, fiindca nu se stia cu precizie daca Vlad a ocupat tronul Tarii Romanesti inainte sau dupa celebrul asediu de la Belgrad, care s-a terminat in luna iulie a lui 1456 si a fost ultima batalie castigata de Iancu de Hunedoara. "Exista varianta ca Tepes a fost trimis inainte de Iancu ca sa ocupe tronul Tarii Romanesti ca sa asigure linia Dunarii de jos si exista varianta ca Tepes a venit pe tron dupa luna august, anul 1456", explica Andreescu. "STEAUA CU COADA" SI MONEDA Reprezentarea cometei Halley pe moneda intareste varianta ca in mai-iunie 1456 Vlad a patruns in Tara Romaneasca si a ocupat tronul tarii. "Numismatul Octavian Iliescu este cel care a pus in valoare acest izvor straniu cu privire la Vlad Tepes. De ce spun straniu? Fiindca, de obicei, in epoca orice fenomen astronomic era considerat nefast si avea un impact negativ enorm asupra oamenilor epocii, ori in acest caz, Tepes a vazut in «steaua cu coada» care strabatea cerul, un semn pozitiv, un semn ceresc pentru revansa lui pentru ocuparea tronului parintesc de catre el", conchide istoricul Stefan Andreescu.