High-life in Iasii de odinioara

In cautarea unor noi modalitati de petrecere a timpului liber sau pentru a sarbatori anumite evenimente, crema societatii iesene de acum 200 de ani isi dadea intalnire la bal.

Indiferent daca era mascat sau nu, la bal se legau sau se dezlegau prietenii si cupluri, se vorbea despre moda, politica si afaceri. Informatiile istorice arata ca perioada de glorie a balurilor a fost secolul al XIX-lea. In Iasi, abia dupa 1830 incep balurile dupa modelul occidental. In medie, cate patru pe saptama-na. Muzica rafinata, mancarurile exotice si toaletele stralucitoare erau piesele de rezistenta. Acum doua secole, pe fondul schimbarilor politice, obiceiurile orientale sunt lasate in urma, iar influentele occidentale incep sa prinda radacini. "Se schimba modul de viata al boierimii, vestimentatia, muzica, gastronomia... Se trecea la moda occidentala", spune Ioana Cioflanca, muzeograf la Muzeul de Istorie a Moldovei din cadrul Complexului Muzeal National "Moldova" Iasi.

ACCES LIMITAT. Balurile particulare, organizate de familiile boieresti, unde avea acces numai elita societatii, erau cele mai frecvente. Petrecerile se desfasurau la resedintele boierilor importanti la acea vreme: la Palatul Roznovanu (azi sediul primariei Iasi), in casele Mavrocordat, la Palatul Elenei Sturdza, pe locul unde se afla in prezent Casa de Cultura a Studentilor, in casa Bals, Cantacuzino-Pascanu. "Erau pe acea vreme in Iesi poate vreo patruzeci de case deschise, adica de case care primeau in fiecare zi, in care nu numai prietenii din cercul cel mai intim, dar chiar si simplele cunostinti puteau sa vie in ficare zi la masa, fara a fi poftite sau fara a se anunta si in care se primea in fiecare seara. Mesele cele mari si seratele se tineau lant" (Radu Rosetti - "Amintiri. Ce-am auzit de la altii"). Balurile nu duceau lipsa de invitati din strainatate, iar cele mai apreciate intalniri din prima jumatate a secolului al XIX-lea se tineau in salonul Elenei Sturdza, despre care se spunea la acea vreme ca "era campion al bontonului si al elegantei europene". Existau si baluri in spatii publice, unde avea acces toata lumea. "La aceste baluri exista riscul de compromitere pentru boieri sau boieroaice in cazul in care dansau cu doamne sau domni de categorie sociala inferioara. Imediat apareau discutiile", povesteste muzeograful Ioana Cioflanca. Balurile publice se dadeau la Teatrul National, in restaurantele si cafenelele mari. Nu lipseau nici balurile organizate de domnitor pentru aniversari sau musafiri importanti. In februarie 1859, domnitorul Al. I. Cuza organizeaza o petrecere in cinstea delegatiei muntene, care a venit sa-i aduca actul numirii in functie. Intr-o scrisoare adresata mamei sale, Elena Cuza nota: "Maine dau o serata si-ti marturisesc ca nu-mi vad capul. Am trait totdeauna departe de societate si nu stiu nici eticheta, nici indatoririle pe care trebui sa le am. Sper totusi ca vor fi generoase cu mine compatrioatele si-mi vor ierta naivitatea si simplitatea mea". Cele mai multe baluri se desfasurau iarna si toamna, pentru simpul motiv ca "primavara si vara, familiile boieresti preferau plimbarile in aer liber pe Copou sau se retrageau la mosiile de la tara. Aceasta in cazul in care nu plecau in Franta, Germania sau Elvetia", spune Ioana Cioflanca.

OSPATUL. In prima jumatate a secolului al XIX-lea, cand inca se facea simtita influenta orientala, la baluri se servea un amestesc de bucate traditionale romanesti cu mancaruri turcesti si grecesti. Printre acestea se numarau baclavalele, friptura tocata la frigare, kafasaki si caplamalele. Apoi, boierii au angajat bucatari din Franta sau si-au scolit tiganii in tainele gastronomiei franceze, iar meniul a suferit modificari. "Rasol de moda", "coaste de vaca", "mancare cu vin de Madera", "bujanita de vaca à la Hamburg" sau "rarunchi prajiti cu verdeata". Sunt doar cateva preparate culinare care ajungeau pe mesele invitatilor, dupa cum noteaza publicistul Manolache Draghici in cartea "Retete cercate in numar de 500 din bucataria cea mare a lui Robert, intaiul bucatar al curtii Frantei, potrivit pentru toate starile". Bucatele erau udate din belsug cu sampanie, liqueruri si vinuri de Cipru, Madera sau Tokaj. Se servea mancarea in vesela de portelan cu tacamuri de argint si beau din pahare de cristal.

In timpul lui Mihail Sturdza, baluri mascate se dadeau in teatrul de la Copou. Tot in aceasta locatie, "in fiecare carnaval, colonia franceza dadea un mare bal, a carui atractie principala il alcatuia un viguros cancan, jucat de membrii coloniei si ai trupei de teatru franceze, la care asistau din loje nu numai toata boierimea, ci chiar insusi domnul si doamna" (Rosetti). Alt bal care a ramas intiparit in memoria contemporanilor a fost balul de la 6 decembrie 1833, organizat cu prilejul zilei tarului. Cel mai scump bal din prima jumatate a secolului al XIX-lea a fost la Iasi in 1803, dat de Iordache Rosetti Roznovanu, vistiernic al Moldovei. Petrecerea a costat 1.254 de parale si a fost data cu ocazia venirii la Iasi a ambasadorului turc Musir Ahmed Pasa.
Mirela Cimpoi, Iasi

Casa Elenei Sturdza, locul unde doamnele si-au obosit picioarele in pasi de dans	Printre boierii care tineau sa dea baluri la resedintele lor se numara si Roznovanu

MOMENTE PALPITANTE Cand petrecerea era in toi, aparea un tanar deghizat in postas, care impartea ravase unor doamne din inalta societate. Hartiile contineau secrete considerate bine pazite de doamne. Dupa ceva timp, acelasi tanar se intorcea in sala deghizat in magician si le prezicea doamnelor viitorul relatiilor amoroase. In fine, personajul aparea pentru ultima data imbracat in calugar si se oferea sa le prezica viitorul raspuns al iubitilor la scrisorile de dragoste trimise de doamne. "Aparitia acestuia starnea curiozitatea si genera panica. In momentul in care emotiile atingeau apogeul, tanarul disparea misterios", spune Ioana Cioflanca. TOALETELE DOAMNELOR, PREGATITE DIN TIMP Imbracamintea juca un rol important. Fiecare participant incerca sa impresioneze cu haine care mai de care mai impunatoare si stralucitoare. La barbati, tinuta obligatorie consta in frac negru cu papion alb, camasa alba, manusi albe si joben. In cazul doamnelor, lucrurile se complicau. Etalau cele mai fastuoase haine si bijuterii. "Daca o doamna din inalta societate dorea sa participe la un bal, cheltuia aproximativ 500 de franci pentru tinuta, suma considerabila la acea vreme", explica muzeograful de la Muzeul de Istorie a Moldovei. Totul era pregatit din timp cu multa grija. Erau la moda rochiile lungi cu crinolina sau cu turnura din catifea, tafta ori matase. Bijuteriile din metale si pietre pretioase erau accesorii nelipsite. Spre sfarsitul secolului al XIX-lea erau preferate costumele populare traditionale. La balurile mascate, tinutele preferate reprezentau personaje istorice sau de poveste. Costumul era purtat obligatoriu numai la un singur bal, pentru ca participantii sa nu fie recunoscuti. DANS CU PROGRAMARE Pe ritmuri de cadril, polka, mazurca si vals, invitatii petreceau pana in ziua. Fiecare doamna avea un carnetel de dans. La inceputul balului isi nota numele partenerului pentru fiecare gen muzical. "Inainte sa inceapa muzica, femeile isi treceau in carnetelul de dans numele barbatului cu care se angajau sa danseze la bal", explica muzeograful. Pentru femeile nemaritate, traditia era alta. "In cazul domnisoarelor, mama era cea care stabilea partenerii, iar primul dans era cu viitorul sot, ales tot de mama", spune Ioana Cioflanca.