De-a lungul istoriei, drumul catre putere a fost presarat cu numeroase omoruri.

Feudalismul romanesc n-a cladit ziduri durabile dintr-o sumedenie de motive. Dar asasinarea rudelor - tatii de catre fii, fratii intre ei, nepotii de catre unchi si invers - , comploturile boierilor, intrigile si tradarile s-au facut simtite si in micile tari romane, ca pretutindeni in Europa medievala. Putinatatea si lipsa de obiectivitate a marturiilor din epoca fac astazi imposibila deslusirea multor omoruri savarsite de-a lungul secolelor la Baia, Suceava, Campulung, Targoviste si Bucuresti - cetatile noastre de scaun.

DRACULESTII. Vlad Tepes a fost domnul Tarii Romanesti, nu neaparat cel mai reprezentativ, dar fara doar si poate cel mai celebru in intreaga lume, datorita romanului scris de Bram Stoker si filmelor despre Dracula care au avut la baza aceasta carte. In familia lui Vlad Tepes, nici un barbat cu sanse oricat de mici de a ocupa tronul nu a apucat batranetea. Draculestii, cum se numea in epoca familia lui Tepes, se trageau din Mircea cel Batran, iar rivalii lor Danesti aveau ca stramos pe Dan, fratele lui Mircea cel Batran. Avand de partea lor diverse factiuni boieresti, cele doua familii s-au luptat zeci de ani pentru tronul muntean.

MOARTEA VIOLENTA, "TRADITIE" DE FAMILIE. Domnul Tarii Romanesti Vlad al II-lea, zis Dracul, tatal lui Vlad Tepes, a murit in 1447, asasinat de boieri din ordinul lui Iancu de Hunedoara. Impreuna cu el era si fiul sau Mircea, fratele lui Vlad Tepes, care i-a impartasit soarta. Din cate se zvonise, fratele lui Vlad, Mircea, a fost ingropat de viu. Ajuns pe tron, Dracula a dorit sa razbune moartea tatalui si a fratelui sau. In 1461, Vladislav al III-lea, pretendent la tron din familia rivala a Danestilor, a fost ucis din ordinul lui Vlad Tepes, dupa ce in prealabil fusese pus sa-si sape singur mormantul si sa-si citeasca slujba de inmormantare. Cum sortii erau schimbatori, perioadele de glorie alternand fulgerator cu declinul, peste numai 15 ani a venit si randul lui Vlad Tepes. Dupa o viata in care isi eliminase cu cruzime adversarii reali sau imaginari - boieri, pretendenti la tron, negustori din Sibiu sau Brasov care sustineau pe unul sau altul dintre rivali - , Vlad Tepes, zis Dracula, a cazut la randul sau victima comploturilor boieresti. A sfarsit asasinat in 1476, dupa o viata agitata, in care facuse din crima metoda de guvernare. Aceeasi soarta cruda a avut-o si fiul sau, Mihnea, care mostenise de la parintele lui duritatea caracterului, din moment ce cronicile l-au retinut cu supranumele de Cel Rau. A murit la Sibiu, in 1509, asasinat si el de unul dintre numerosii adversari politici.

Asasin colectiv. In dreptul tuturor acestor omoruri, la rubrica "asasin" istoria oficiala a retinut personajul colectiv numit "o factiune boiereasca". Cine va fi manuit arma crimei nu se mai stie, si poate ca nici nu mai conteaza. Lumea de atunci functiona dupa alte norme, in care omorul era fapta de vitejie.

O epoca intunecata Carturarii secolului al XVIII-lea, supranumit "al luminilor" sau "secolul francez", datorita suprematiei culturale a Frantei in lume, s-au referit la Evul Mediu cu dispret voalat, uneori chiar fatis. In comparatie cu domnia ratiunii, a legii si ordinii, cu predilectia catre stiinta de carte sustinute de iluministi, epoca medievala aparea ca o perioada obscura din istoria omenirii. Locul dominant ocupat de religie in viata de zi cu zi a omului, dar si in afacerile de stat, luptele pentru putere sfarsite cu regicide, paricide, infanticide si alte feluri de omoruri macabre, incultura celei mai mari parti a populatiei, in general misterul care a insotit ca o umbra aceasta epoca istorica i-au facut pe oamenii secolului al XVIII-lea sa se refere la ea cu expresia "Evul Mediu intunecat". Aceste dure cuvinte se refereau la Evul Mediu occidental, cel care a dat lumii catedralele gotice vizitate astazi de milioane de turisti, daca ar fi sa amintim numai urmele vizibile si grandioase ale civilizatiei medievale.