La 23 August

"Traiasca 23 August, ziua eliberarii patriei de sub dominatia fascista, sarbatoarea nationala a poporului roman!"

Sub soarele arzator al lunii august, barbati si femei, tineri si varstnici luau parte activ la cea mai mare sarbatoare a tarii. "Strans unit in jurul partidului", al conducatorului partidului si statului, tovarasul Nicolae Ceausescu, poporul roman sarbatorea an de an data de 23 August cand a avut loc, in 1944, insurectia nationala antifascista armata. In toata tara se organizau manifestatii, dar mai cu seama in Bucuresti. Existau doua puncte fierbinti: Piata Aviatorilor si Stadionul "23 August".

TRISTE AMINTIRI. Cu ce sacrificii se indeplineau doleantele tovarasului: "Sa facem totul pentru maretia si stralucirea Romaniei socialiste"? Mai aveau putere manifestantii sa strige "Stima noastra si mandria - Partidul, Ceausescu, Romania" dupa zile intregi de repetitii? Paul Mircea Pop are 40 de ani si este inginer. A avut si el datoria de a face parte dintre elevii, si mai tarziu liceenii, care incantau ochii Ceausestilor cand formau litere gigantice ori tricolorul. "Stiu ca am fost de trei ori in Piata Aviatorilor si de doua ori pe Stadionul «23 August»." In 1987 era pentru prima data cand i se cerea sa participe. Pregatirile pentru marea sarbatoare au inceput la 10 iulie. "Ne-au trimis de la scoala pe o baza sportiva. Eram repartizati pe grupe si aveam un instructor. Am stat acolo cred ca trei saptamani si dupa aceea am mers in piata si am finalizat aplicatiile la nivel mai mare, faceam snurul de repetitie generala in careul de la tribuna oficiala. Erau foarte severi, nu primeam nimic de mancare sau de baut. Trebuia sa avem grija de echipamente, sa nu le murdarim sau nu cumva sa dispara..." Sute de ore petrecute in soare pentru doua minute de aplicatie. Se defila prin fata tribunei dinspre statuia Aviatorilor spre Cartierul Aviatiei. Se formau grupuri de pe la Romana si veneau pe jos pana la Aviatorilor. "Stateam intr-un loc si 30 de minute". Aditional Bulevardului Aviatorilor erau postate multe grupuri. Taburi, tancuri, tot felul de platforme mobile, sodati, fanfare, megafoane, steaguri, pancarte... L-am intrebat daca aveau vreo satisfactie: "La scoala erau trimise a doua zi adeverinte prin care spuneau ca al nostru colectiv s-a comportat exceptional". Legat de stadion, amintirile sunt si mai triste. "Intram in dispozitiv la ora 9:00 si ieseam la ora 18:00; peste 20 de zile de repetitii; am fost pe stadion cu placute, formam tablouri si inscrisuri. Aveam 19 ani. Ne imbracau in salopete ori treninguri galbene, rosii, albe. La trei ore luam o pauza de o ora. Ne durea fundul de la stat pe bancute."