La export

Vise ale unor oameni care au vrut sa reuseasca in viata. Si au trecut granita Romaniei cu buzunarele goale de bani, dar doldora de iluzii. Vise in episoade dintr-un serial al romanilor.

Primul episod. Italia. Era visul asistentei medicale dintr-un spital mic, dintr-un oras mic, de undeva din Moldova. Avea o ruda acolo, o verisoara. De mult se gandea ca "ce noroc a avut Mariana, ca a prins trenul asta". Ea n-a avut curaj in ’97, cand i-a zis femeia sa plece impreuna, ca s-or descurca ele. Dar a mai prins elan cand Mariana si-a chemat barbatul si cei doi baieti la Torino, si-a cumparat o casa si si-a deschis un azil de batrani. Italienii nu prea sunt experti si nici nu prea vor sa aiba grija de batranii lor. Asa ca au nevoie mare de asistente. Si nu numai de asistente. De oameni care sa se priceapa cat de cat sa tina companie unui om in varsta, bolnav si care abia se poate misca.
Nu e un lucru usor, dar, oricum, la spital tot asta face. Pe bani mai putini. Nu pe 700 de euro, ca in Italia. Asa ca, doamna Irina, femeie la 45 de ani, a dat o prajitura si un suc, asa, de ramas-bun, fetelor de la sectia Interne si-a plecat. Inca mai e datoare Marianei cu 200 de euro, taxa pentru ca i-a gasit locul de munca. A uitat. Dar sigur o sa-i dea banii in curand. Ea se intelege bine cu batrana, ii zice "Nonna". Femeia vrea sa-i lase casa dupa ce s-o duce, ca tare a fost romanca buna cu ea. Doamna Irina e multumita de viata ei la Torino si nu vrea sa mai vina in Romania. La ce bun? Baietii sunt mari, la casa lor. Iar barbatul si-a gasit pe alta. Viata ei e in Italia.

EPISODUL DOI. Spania. Capsunari, ati spune. Ei bine, da. Un capsunar, ca multi altii. Si maslinar. Si datator cu tesla pe santiere. Unul dintre cei care stau la cozi in fata Oficiului pentru Migratia Fortei de Munca si dorm pe trotuar in ianuarie. Nu era un vis la inceput. Era un compromis. Vlad a terminat un liceu care, inainte de ’89, l-ar fi trimis direct in mina. N-a avut incotro. Era cel mai bun liceu din oras. S-a ales cu un permis de sofer profesionist si ar fi vrut sa fie sofer de tir. Dar n-a fost sa fie. A mai muncit pe ici, pe colo. A incercat sa plece in Austria, dar n-a prea gasit de lucru. Asa ca a apelat la sora-sa, care s-a maritat cu un baiat dintr-un sat de pe langa Hunedoara. Cumnatul si-a luat nevasta si-a plecat in Spania, unde munceste ca sofer, la Zaragoza. Vlad s-a facut "capsunar" pentru doua veri la rand.

A muncit in multe locuri, dar nu i-a placut. Banii sunt frumosi, dar vrea mai mult de la viata. Sa nu mai rada lumea de el ca e "capsunar". Vrea sa fie luat in serios, sa-si deschida afacerea lui, o firma de transport.

In America ne pleaca cei mai buni studenti, cercetatorii, artisti, muzicienii cei mai dotati. Pentru ca acolo este NASA, acolo sunt New York-ul, Hollywood-ul, Oscarurile, Premiile Grammy, Statuia Libertatii, Casa Alba, Pentagonul, Harvard, Yale. Pentru ca acolo totul este "politically correct", pentru ca la ei nu e ca la noi.

E NEVOIE DE INSTALATORI

Montreal, Canada. Un loc pentru care la fiecare doua luni un functionar al autoritatii quebequeze (a se citi chebecheze) pentru imigrare face un drum in Romania ca sa informeze doritorii despre ce conditii trebuie sa indeplineasca pentru a deveni cetateni ai Quebeq-ului. Sa aiba ceva banuti stransi, sa stie bine limba franceza si sa acumuleze cat mai multe puncte. Caci accesul se face pe baza unui punctaj, in functie de pregatirea solicitantului. Nu prea mai e nevoie de oameni cu studii superioare, ci mai degraba de tehnicieni, de instalatori, de electricieni.

EPISODUL DINTOTDEAUNA: STATELE UNITE ALE AMERICII

Visul cel mai cel. Al oamenilor care tanjesc dupa cainii cu covrigi in coada. A nu se confunda cu visul canadian. Unde cainii cu covrigii merg autonom si vorbesc mai mult frantuzeste. Dar aceasta este alta poveste. In America ne pleaca cei mai buni studenti, cercetatorii, artistii, muzicienii cei mai dotati. Pentru ca acolo este NASA, acolo sunt New York-ul, Hollywood-ul, Oscarurile, Premiile Grammy, Statuia Libertatii, Casa Alba, Pentagonul, Harvard, Yale. Pentru ca acolo totul este "politically correct", pentru ca "la ei" nu e ca "la noi". Si acolo avem o sansa, suntem cineva, putem avea o viata decenta si avem sansa sa ajungem bogati. Doar sa nu te duci de capul tau, sa treci frontiera din Canada ilegal, sa te apuci sa-ti faci o viata si, dupa 9-10 ani, cand ai deja o familie, o nevasta americana si 2-3 copii, sa te depisteze baietii in negru si sa te deporteze. Mai bine astepti sa castigi la Loteria Vizelor.

SI-A PUS VIATA IN VALIZE

Noua Zeelanda. Era visul unei alte asistente, dintr-un spital mare, bucurestean. Claudia n-avea pe nimeni acolo, la celalalt capat al lumii. Dar a citit intr-un ziar despre nevoia de asistente medicale. A raspuns anuntului, si-a pus viata in valize si acum o luna a ajuns la Ashburton. Cu tot cu sotul si fiul sau, de 13 ani. Ea a inceput sa munceasca la casa de odihna din oraselul neozeelandez si la spital. Sotul are diploma de bucatar si-si cauta de lucru. Iar juniorul va merge la scoala. Desi Claudia are ani buni de experienta in meseria ei, nu poate inca sa lucreze ca asistenta calificata.