Exil si suferinta, onoruri si bucurii: Ureche, Costin si Neculce, cei trei mari cronicari moldoveni le-au cunoscut pe toate.

Arhiva prof. Ionel Zanescu Harta Tarii Romanesti la 1700, tiparita la Padova, Italia

Exil si suferinta, onoruri si bucurii: Ureche, Costin si Neculce, cei trei mari cronicari moldoveni le-au cunoscut pe toate.

Despre Grigore Ureche stim prea putine date biografice, anul nasterii fiind, probabil, 1590. "Grigore Ureche este primul carturar de seama al umanismului roman, cel care a pus bazele istoriografiei nationale. Studiile si le-a facut la Liov, in Polonia, unde a avut prilejul sa studieze cultura si istoria europeana. Grigore Ureche, ca si alti numerosi cronicari si calatori straini dinainte, observa latinitatea limbii pe baza confruntarii ei cu latina. Lucrarea sa de capatai este «Letopisetul Tarii Moldovei», cea mai veche scriere in limba romana, ce cuprinde evenimentele dintre anii 1359 si 1594", afirma profesorul Ionel Zanescu. Dupa o cariera stralucita, in care a participat la viata politica a Moldovei ca logofat si spatar, Ureche a incetat din viata in anul 1647.

"Neculce traieste vremurile marilor evenimente din Europa si ale marilor imparati si regi. Epoca stralucita a lui Ludovic al XIV-lea din Franta, a indraznetului rege Carol al XII-lea al Suediei, a lui Mahomed al IV-lea din Turcia, a reformatorului Rusiei, Petru cel Mare - este o epoca de mari prefaceri, ce vestesc vremuri mai noi" Sextil Puscariu "Istoria literaturii romane, Epoca veche"

DIPLOMATUL. Despre Miron Costin avem insa mai multe informatii. Nascut in 1633, si-a inceput in 1647 studiile la colegiul iezuit din Bar, in Polonia. Aici, pe langa poloneza, a invatat rusa, latina si greaca. Peste doar patru ani a fost inrolat in armata polona, in lupta impotriva cazacilor aliati cu tatarii. Dupa 1653, Costin s-a intors in Moldova, de unde a fost trimis cu insarcinari diplomatice de catre domnitorul Vasile Lupu la starostele Camenitei, pentru a obtine ajutor impotriva lui Gheorghe Stefan. Totusi, dupa ce Gheorghe Stefan ajunge la domnie, il numeste pe Miron Costin sluger, incredintandu-i o noua misiune diplomatica, de data aceasta in Tara Romaneasca, pentru a media o alianta antiotomana intre Moldova si Muntenia.

"Costin a trait intr-un colt de Podolie, la Bar. Dar Podolia e o provincie departata de Varsovia, cu o lume provinciala nobila, avand mereu de lupta cu cazacii. O Polonie pe trei sferturi anarhica, in care tropoteau caii, sunau trambitele, se aruncau bani si se petreceau scene aspre la sfarsitul ospetelor"" Nicolae Iorga "Istoria literaturii romanesti"

IN PODOLIA. "Costin a trait intr-un colt de Podolie, la Bar. Dar Podolia e o provincie departata de Varsovia, cu o lume provinciala nobila, avand mereu de lupta cu cazacii, care multa vreme au nelinistit acest colt de tara. O Polonie pe trei sferturi anarhica, in care tropoteau caii, sunau trambitele, se aruncau bani si se petreceau scene aspre la sfarsitul ospetelor. A trai intr-un fund de Polonie atunci era cu totul altceva decat viata ce se putea duce in Moldova", scria Nicolae Iorga in Istoria literaturii romanesti.

In 1661 este trimis de catre domnitorul Istratie Dabija cu o solie in Polonia, la regele Ioan Cazimir. Peste zece ani, se intalneste, tot in Polonia, cu hatmanul Ioan Sobieski - bun prieten de-al carturarului, trimis de aceasta data de domnitorul moldovean Stefan Petriceicu. Peste trei ani, Sobieski va ajunge rege al Poloniei, iar noul domn al Moldovei, Dumitrascu Cantacuzino, il numeste mare logofat. In aceasta pozitie, Miron Costin pleaca in misiune diplomatica in Constantinopol, apoi iar in Polonia. "Boierul trait peste granita se intorcea acasa cu deprinderea unei vieti libere, in care fiecare facea ce voia si ce putea... Si, atunci cand scrie povestea vremii sale, Miron Costin cauta a spune ce a stiut el, si atat", mai scria Iorga. Dusmanit de noul domnitor al Moldovei, Constantin Cantemir, Miron Costin a fost ucis din porunca acestuia in 1691, langa Roman, dupa ce fratele sau, Velicico, participase la un complot impotriva domnitorului.

PRIBEAG. Ion Neculce s-a nascut in 1672. Dupa uciderea tatalui sau, a fost crescut de catre Alexandra, bunica sa, de la care istoricii presupun ca ar fi auzit marea parte a istoriilor din lucrarea "O sama de cuvinte". Spre deosebire de ceilalti mari cronicari moldoveni, "Neculce n-a avut parte sa-si petreaca copilaria si tineretea in scolile iezuite ale Poloniei, fiindca, pe vremea cand putea sa o faca, ingrozit de decapitarea tatalui sau, se afla pribeag in Tara Romaneasca", scria George Calinescu in Istoria Literaturii Romane.

Dimitrie Cantemir

In 1700, impreuna cu domnitorul Antioh Cantemir, merge in Polonia, la Camenita. Peste cinci ani, Neculce ajunge la Constantinopol. Dupa mazilirea lui Antioh Cantemir, este nevoit sa se refugieze in Polonia, de teama represaliilor noului domn, Mihai Racovita, care credea ca Neculce s-ar fi aflat in grupul de boieri care-l parasera la Constantinopol. Peste patru luni, Racovita il iarta pe Neculce, permitandu-i sa se intoarca in Moldova, unde este onorat cu insarcinari importante. Dar cea mai mare cinstire din partea domniei o va primi din partea lui Dimitrie Cantemir, cand ajunge mare spatar si hatman. In timpul razboiului ruso-turc, Neculce s-a aflat la conducerea ostilor moldovenesti aliate cu Rusia, dar razboiul a fost castigat de Imperiul Otoman. Pana in 1713 este refugiat in Rusia, apoi petrece alti sapte ani de exil in Polonia, in 1719, in timpul domniei lui Mihai Racovita, reusind sa se intoarca acasa si sa-si redobandeasca averea furata de vornicul Lupu. Lui Neculce nu i-a placut Rusia, ne spune Nicolae Iorga, "pentru ca nu sunt carturari, pentru ca, am zice azi, oamenii de acolo nu au preocupari intelectuale. Petru cel Mare credea ca face o revolutie cand silea pe orisice rus sa umble proaspat barbierit, ori ca fiecare sa citeasca aritmetica lui... In societatea aceasta, daca nu a gasit intelectualitate, Neculce a gasit totusi ceva: a gasit un orizont politic care nu era in Moldova. Rusia avea ambitii in toate partile, ambitii de putere mare, si la Ion Neculce, intr-o anumita faza a lui, se vede o necontenita privire asupra imprejurarilor de aiurea, care constituiau deci pentru el un nou izvor de informatie pe care desigur nu l-ar fi avut altfel".

Se mai stie ca 1733 este anul in care a inceput lucrul la Letopisetul Tarii Moldovei. Anul 1743 este ultimul ale carui evenimente au fost consemnate in cronica sa, Neculce stingandu-se din viata un an mai tarziu.

Zeci de calatorii In cei peste 70 de ani de viata, Nicolae Milescu a cunoscut mari personalitati ale vremii, printre care foarte multi monarhi: regele Frantei Louis XIV, tarii Alexei Mihailovici, Feodor Alexeevici, Petru cel Mare si tarina Sofia, regele Suediei Karl XI, regii Poloniei Wisniowiecki si Ian Sobieski, imparatul Chinei Kang Li si "kolaiul" sau Wang, pe marii dragomani ai Imperiului otoman, ambasadori, patriarhi si savanti. A intreprins zeci de calatorii in apusul Europei, la Istanbul si Extremul Orient, iar timp de 35 de ani a slujit ca diplomat pe tarii Rusiei. (Ionel Zanescu)

Primul umanist Nicolaus Olahus (Romanul) (1493-1568) s-a nascut la Sibiu, fiind nepot de sora al lui Ioan Corvin de Huniade si totodata scoborator de vita domneasca a Basarabilor. Olahus este primul umanist si geograf de origine romana care se afirma pe plan european, numele insusi insemnand latinizarea Olah-Roman. Departe de a-si face uitata sau de a-si ascunde originea, umanistul afirma cand are prilejul "Valahia, patria mea paterna". A indragit cultura si a ajuns inalt demnitar regesc. Pe cand se afla in Tarile de Jos, la indemnul si sub influenta literaturii geografice si istorice din acea vreme, dorind sa faca cunoscuta Ungaria umanistilor occidentali, Nicolae Olahus scrie in 1536 "Geografia Ungariei". Manuscrisul acestei lucrari a circulat mult in intreaga Europa si a fost folosit de scriitorii vremii intre care amintim si pe Reicherstorffer, originar din Biertan. (Ionel Zanescu)

TREI ANI LA CONSTANTINOPOL Dimitrie Cantemir, domnitor cu idei politice avansate pentru epoca in care a trait, savant roman de formatie enciclopedica si de renume european, este continuator al unor generatii de carturari luminati, reprezentati de Grigore Ureche si Miron Costin. La varsta de 15 ani, in 1688, Dimitrie Cantemir este trimis de tatal sau, Constantin Voda Cantemir, in capitala Imperiului Otoman, unde ramane trei ani. In acest rastimp, el frecventeaza Academia greceasca, studiile efectuate acum avand o influenta hotaratoare pentru viitorul om de stiinta. (Ionel Zanescu)

MOSTENIREA LUI NICOLAE MILESCU Calatoriile lui Nicolae Milescu Spatarul, uneori lungi si obositoare, nu s-au limitat numai la zona drumului parcurs, ci au cuprins vaste teritorii, precum cele ale Chinei si Siberiei. A fost si un original si talentat desenator si cartograf, hartile sale fiind asa de precise, incat s-au folosit si la 200 de ani dupa moartea sa. Insa inainte de toate, spatarul Milescu a fost un mare om politic si diplomat; el a avut ocazia sa faca comparatie intre diferitele diplomatii: rusa, otomana, european apuseana, romaneasca si chineza. (Ionel Zanescu)

CONSTANTIN CANTACUZINO A STUDIAT LA PADOVA Stolnicul Constantin Cantacuzino (1640-1716) este fratele mai mic al domnitorului Serban Cantacuzino si una dintre cele mai importante figuri culturale ale secolului al XVII-lea. Daca Miron Costin infatiseaza Italia din timpul epocii sale, dar nu avusese ocazia sa o vada, Constantin Cantacuzino implineste acest vis, pentru ca isi facuse studiile la Padova intre anii 1666 si 1668. Calatoriile sale prin Europa Centrala, dupa care se inapoiaza in tara prin Viena, si cunoasterea operelor umanistilor ii asigura o bogatie de cunostinte si o forta de argumentare a continuitatii poporului roman pe teritoriul dacic. Stolnicul Constantin Cantacuzino a scris "Istoria tarii Romanesti dintru inceput" si a alcatuit o "Harta a tarii Romanesti", ce a fost tiparita la Padova in 1700. Aceasta are chipul lui Constantin Voda Brancoveanu (1688-1714) si este scrisa in greceste. Cunoscator al unor mari universitati europene - Padova, Venetia, Constantinopol etc. - vizitate de el, il va indemna pe Constantin Brancoveanu sa infiinteze in 1694 vestita Academie Domneasca de la Manastirea Sf. Sava din Bucuresti. (Ionel Zanescu)