Dupa decizia de reluare a lucrarilor la Canal (1973), prin decretul Consiliului de Stat nr. 109/1975, s-a infiintat Centrala Canalului Dunare - Marea Neagra. In proiectul reluat de Ceausescu, Centrala era constructorul, IPTANA - proiectantul, iar beneficiarul, Administratia Canalului.
De la momentul reluarii efective a lucrarilor (1976) pana in 1980, la conducerea Centralei s-a aflat inginerul Ion Baicu. Nemultumita de ritmul muncii de pe santier, conducerea superioara de partid si de stat a decis in sedinta fulger de Guvern din 14 iunie 1980 numirea prin decret prezidential a generalului colonel Vasile Ionel in functia de adjunct al ministrului Transporturilor si Telecomunicatiilor si director al Centralei Canalului Dunare-Marea Neagra (CCDMN). LA FATA LOCULUI. Desi de-a lungul carierei sale a mai coordonat lucrarile de pe alte santiere (Tulcea si 2 Mai, jud. Constanta), generalul recunoaste ca nu stia mare lucru despre noul obiectiv incredintat: "Nu cunosteam Canalul, nu cunosteam documentatia si nici perspectiva executiei. Stiam bine, insa, ca termenul stabilit de presedintele tarii de dare in functiune era anul 1982, termen pe care nu aveam cum sa-l comentez." Marele sau noroc a fost ca vechiul director, inginerul Baicu, l-a luat in primire din prima zi de pe santier si i-a explicat ce era deja facut si ce mai ramasese: "Inginerul Baicu mi-a fost profesor. In fiecare zi, intre orele 8:00 si 14:00, am parcurs impreuna tot traseul Canalului, oprindu-ne in diferite puncte pentru a ma documenta, pe planse si pe teren, cu ceea ce va trebui realizat si prin ce procedee, cu ce forte si cu ce mijloace va trebui lucrat." SOCOTEALA DIN TARG... Desi termenul de dare in functiune al Canalului era anul 1982, planurile si obiectivele stabilite de catre conducerea de partid nu se potriveau intotdeauna cu realitatea din teren. La doua decenii dupa inaugurarea "magistralei albastre", fostul comandant al Centralei isi permite sa aminteasca faptul ca de la intentie la fapta era un drum greu de parcurs. "Am luat in calcul si eventualele neajunsuri. Acestea au constat in lipsa documentatiei tehnice, angajamentele neonorate ale unor intreprinderi, echipamente si utilaje diferite, natura dificila a solului, conditiile meteo, lipsa de pregatire a oamenilor."Citește pe Antena3.ro
PARALIZANTA VIZITA DE LUCRU, ADUCATOARE DE MOARTE
| ||
|
|
AMANATI DE "PRINTISOR"A existat un moment in care, desi constructorul si-a dus munca la bun sfarsit, cultul personalitatii familiei Ceausescu l-a impiedicat sa-si realizeze obiectivul la timp. "In luna martie 1984, rememoreaza gen. Ionel, eram pregatiti pentru introducerea apei pe Canal. Desi pregatirile pentru introducerea apei erau terminate, operatiunea putand incepe la 15 martie, ea nu a avut loc decat in luna aprilie, ca urmare a dispozitiei date de Nicu Ceausescu, aflat la Viena, si transmisa de Nicolae Ivanov, comandantul Santierului National al Tineretului: "Apa se va introduce cand va veni el din Austria si va ajunge la canal." Cu toate ca am atras atentia ca durata inundarii, potrivit proiectului va fi de minimum 17 zile, declansarea inundarii a avut loc abia la 14 aprilie, in prezenta lui Nicu Ceausescu.""HEI-RUP-UL!" NATIONAL DE PE SANTIERUL CANALULUISubordonatii generalului la canal erau 141 de specialisti si opt unitati de executie, dintre care patru grupuri de santiere, Intreprinderea de Constructii Hidrotehnice Constanta, Santierul nr. 44 Agigea, Intreprinderea de Utilaje Grele pentru Constructii Basarabi si Baza de aprovizionare si intendenta Medgidia. Munca efectiva din teren a fost in 1980 efectuata de 22.000 de lucratori, plus doua unitati militare de genisti. Peste doar patru ani, numarul muncitorilor a crescut la peste 32.000. Un oras intreg. Intreaga tara a contribuit la constructia Canalului: intreprinderile isi trimiteau muncitorii, uzinele si fabricile de utilaje asigurau tehnica, echipamentele, instalatiile, iar CFR-ul asigura transportul zilnic al materialelor de constructie cu 18 - 20 de garnituri de tren si un dispecerat deschis 24 de ore la CCDMN.UN MILITAR DE CARIERAGeneral Vasile Ionel a absolvit Scoala Militara de Ofiteri de Artilerie (Pitesti) si Academia de Artilerie si Rachete (Moscova). Cariera in Armata Romana a inceput-o ca si comandant de sectie, ajungand pana la a fi numit Comandant de Artilerie de Regiune Militara. Din 1962, a fost adjunctul ministrului apararii si seful Directiei generale a inzestrarii Armatei. Dupa decembrie 1989, a ocupat functia de sef al Statului Major General pana in mai 1991, cand a fost numit consilier prezidential, functie pe care a detinut-o pana in 1996. |