"M-am intors in tara natala"

Evandro Roseti, despre "o cafea de demult, cu gust cam ciudat. Tutun chinezesc si-un BT scuturat, o muzica ce-mi revine in minte mereu, ma intorc iar din timpul meu".

Muzica folk si artistii ei. Evandro Roseti (stanga) stabilit in Italia, alaturi de bunul sau prieten, folkistul Valeriu Sterian

Evandro Roseti s-a lansat pe scena dupa modelul american, in care, daca un artist debutant voia sa cante, venea la organizatori si spunea ca vrea sa cante pentru public muzica folk. Povestea a fost simpla si atunci. "De aceea m-am gandit ca ar fi cazul sa va pun in tema cu ce m-a apucat sa cant folk. Prin anii ’79 - ’80, cand eram student, mergeam in fiecare miercuri si vineri la Ateneul Tineretului. Acea cladire frumoasa reprezenta in acea perioada locul de intalnire al tinerilor din Bucuresti. Erau zile destinate concertelor de muzica clasica, zile pentru cei care incercau sa faca teatru sau care pictau, seri de discoteca, dar mai ales seri in care se faceau auditii de muzica rock, dar si folk sau soul si jazz. Ne intalneam, fel si fel de oameni cu diverse preocupari sociale, studenti, elevi, muncitori. Acolo am reusit sa fac rost de LP-urile celor mai ascultate formatii de atunci. Cand ajungea si la mine un disc, il mangaiam, il protejam ca pe un bibelou, il ascultam si il inregistram pe magnetofon dupa care, cu inima stransa, il dadeam mai departe. Baietii aveau parul lung, unii lasat pe spate, altii strans in coada. Purtam haine largi, nelipsitii blue jeans pe care ii obtineam cu mari dificultati. Fetele purtau haine din panza topita, ii, rochii lungi si traistutele de aba, la mare moda atunci. Pana incepea auditia, mergeam in barul ateneului, unde beam pepsi, cafea naturala si fumam tigari chinezesti si cateodata si BT."

AMINTIRI. "Apoi ne adunam si timp de doua ore ascultam muzica. Vedeam marite pe ecran chipurile componentilor trupei respective, aflam totul despre ei, toate miscarile care se faceu in componenta trupei, aflam tot. Seara se impartea in doua parti distincte. In prima parte se facea o retrospectiva a unei anumite formatii, iar in a doua parte ascultam un LP nou, la intamplare, adus in ultimul moment de catre unii din noi. Mi se parea fantastic sa-i vad cum canta. Era pentru prima data cand ii vedeam «in realitate». Sigur, cine ma aude acum, dintre cei tineri, probabil va crede ca exagerez. Nu exagerez. Serile se incheiau frumos, plecam fredonand acordurile ultimei melodii ascultate, iar troleibuzul 85 ma ducea acasa. E atat de mult de atunci... si nu mai stiu nimic de prietenii mei. Era frumos, dar a trebuit sa plec afara, in tara mea natala, Italia", ne-a povestit Evandro Roseti.

DEBUT CU PREMII Marcela Saftiuc s-a nascut la Cluj in anul 1951. Solista vocala si instrumentista a participat la Festivalul "Folk 303" si a fost laureata a Festivalului desfasurat atunci in Club A. Marcela a obtinut premiul I la Festivalul "Primavara Studentesca" care a avut loc in anul 1970 la Cluj. A evoluat in duet cu studentul arhitect Traian Cosma, cu Mircea Florian cu care a lansat si piesele "Balada" si "Zoriori de ziua." Mircea Vintila a cantat alaturi de ea la primul Festival Studentesc de folk. In prezent artista s-a stabilit in Franta. Citește pe Antena3.ro De ce se vinde o casă cu etaj și două dormitoare cu numai 1 euro, în Anglia VOCE DE CAPATAI Despre Marcela Saftiuc, titulara genului feminin si reprezentanta de seama a genului, "pot spune ca am cunoscut-o, dar eram un copil pe vremea aceea, in anii ’73 - ’75 si nu era o artista al carei stil il puteam agrea la varsta frageda pe care o aveam, desi cu toate acestea am fost prezent inca de mic la toate concertele pe care Cenaclul Flacara le organiza. Dar, melodiile ei «Zorile de zi» si «Fiii lacrimilor tale» sunt piese de capatai", ne-a declarat Andrei Paunescu. SUFLET DE INGER "In anul ’65 cand si-a facut aparitia Marcela Saftiuc pe scena festivalurilor de gen, muzica romanesca a fost bulversata. S-a lansat cu piesa «Fiii lacrimilor tale» si «Colinde din Ardeal la poarta la Tiligrad». "Ca personaj era o prezenta ingereasca si vocea ei celesta cu un timbru unic iti dadea senzatia ca intreaga ei fiinta nu e de pe pamant", ne-a marturisit Ion Zubascu, solist de muzica folk.