Mai poftiti si altadata

"Am participat la «Folk You!» cu mare bucurie. Scriu doar ca sa afirm ca mi-e bine sa nu am autograf de la Pittis atata timp cat ma bucur ca sunt contemporana cu el, iar el ne ajuta sa redevenim normali. Pe cei ca fiul meu, care are 19 ani, ii invata viata ca viata, nu ca fals, nu ca imagine creata de altii, pe un computer oarecare..."

O cititoare ne-a scris aceste randuri pe pagina noastra de Internet. "Computer stim si noi, astia de peste 40 ani, dar avem deja o baza culturala creata de noi, de ei... Mai avem speranta, mai venim si maine seara, dar si poimaine, raspoimaine s.a.m.d... Ne e dor, dor!", si-a incheiat "interventia" admiratoarea de folk.

STELE MII SI MII. Acum il introduc "in scena" pe Florian Pittis, prezentatorul celor 11 seri magnifice: "Intalnirile noastre au fost facute pentru suflet si cu suflet. Nu mi-am pus nici o clipa problema rating-ului. Si doar doi indivizi cu care am ce sa discut imi produc o bucurie teribila. Ei bine, au fost cateva mii...". Ce intalnire i-a placut cel mai mult? "Intalnirea cu echipa de la Jurnalul National." I-am multumit, dar am revenit cu o completare: ce intalnire cu folkistii v-a placut cel mai mult? "Avand in vedere ca nu este vorba despre spectacole, despre culmi artistice atinse, cred ca atmosfera aia de care sa-ti aduci aminte «Ce frumos era cand eram noi la mare si se aduna lumea si cantam» este cea creata la Gura Portitei." Dar la Gura Portitei n-a fost nici un element perturbator, deci nu a fost nimic de infruntat. "Si asta e adevarat, dar natura ne-a facut concurenta. Oamenii puteau sa plece acasa sa se culce. Sau sa se plimbe. Era vreme frumoasa, stele faclii mii si mii, marea linistita..."

Dar despre prezentatorul Pittis, ce parere are Pittis? "Cam crispat la inceput si, in cele din urma, putea sa se controleze ceva mai mult." Mie mi-a placut ca si-a desfacut pletele in bataia vantului. "Ce vrei, era noului curent artistic superplayback... Dar, totusi, trebuia sa ma controlez. Am facut de doua ori greseala sa spun mijloacele mass-media. Da-o-ncolo de treaba! E rusine!" Motu tot Mot ramane, indiferent de "mijloacele mass-media"...

Dintre veterani, cine-a comunicat cu sufletul? "Cei mai multi dintre veterani si-au dat seama ca la «Folk You!» se intampla altceva si usor-usor au renuntat la trucurile lor de scena care mergeau la sigur. Au renuntat sa dea spectacol si au inceput sa se simta bine intr-un grup de prieteni. Asta s-a intamplat pe parcursul a trei nopti cu Victor Socaciu... Iar la 2 Mai, ii tremurau genunchii, pentru ca nu mai cantase demult piesele in acea pozitie... Cat de bine s-a simtit si Mircea Baniciu! S-a simtit ca la el acasa."

TRISORI. Dar debutantii au reusit sa transmita ceva? "E unul care este usor deformat, care a aparut de prea multe ori in spectacole. Despre Walter e vorba. Se afla in pragul cel mai dificil. Amatorii sunt extraordinari, pentru ca au lumini in ochi si canta cu o placere dementa orice tampenie care le trece prin cap. Profesionistii reusesc sa suplineasca aceasta lumina din ochi prin maiestrie. Dar debutantul este cel mai periculos, pentru ca se afla la mijloc. E pe cale sa-si piarda statutul de amator si inca nu l-a dobandit pe cel de profesionist. Poate trisa, dar triseaza prost. Mai sunt cei doi, foarte interesanti, de la Vama Veche, Florin Mandru si Elena Sulea. Imi pare rau ca n-a mai aparut Buda (n.r. - Stefan Tivodor, din Iasi). Oliver este o prezenta pitoreasca, minunata la Festivalul de la Avignon, dar usor nepotrivita pentru o intalnire pe plaja. Este un fel de muzician ambulant, dar trebuia sa comunice mai mult prin suflet decat prin indemanare." Gata, s-a tras cortina! Ca sa-l parafrazez pe Shakespeare, daca v-au placut bufonii, mai poftiti si altadata. Daca nu, nu.

P.S. "Mi-a placut foarte mult ca s-a scris despre folkul de tabara ca a fost ca un balsam dupa tsunami-ul Stufstock. Tsunami-ul, in nici un caz, nu salveaza Vama Veche!".
A prezentat Florian Pittis

"Sambata. 27 august. Costinesti. Ora 21:00. In statiune, la Teatrul de Vara, Doru Octavian Ursu cu o intreaga trupa, intr-un superspectacol, mult-trambitat, cu masini mobile. La Vox Maris, o firma isi lansa produse si canta Zdob si Zdub. La restaurantul de langa Hotelul Forum, karaoke. Atractii. Week-end. Oameni veniti din Bucuresti sa se «distreze» la mare. Si, totusi, pe plaja, la folk de tabara, la Obelisc, in ciuda tuturor obstacolelor, peste 1.000 de indivizi. Se mai intreaba cineva daca mai e nevoie de folk sau nu?" Florian Pittis

FOLK WITH MY HEART. CIOPLITI-MI SUFLETUL IN POEZIE! de Miruna Mihalcea Cu mic, cu mare, pasii ne-au purtat spre poarta Raiului, spre poarta folkului.Spre Gura Portitei? De parc-ar mai conta... A fost vara magiei. I-am cunoscut, la malul marii, pe vrajitorii de suflete. Au rasarit sub luna, din nisip si scoici pisate. Menestrelii folkului si-au adus chitarele si cantecele-au curs alene, la unison cu bataile inimii si fosnetul talazului. Penele-au lunecat suav pe corzile chitarelor si graiul infratit cu versul s-a scoborat din crapaturile-nseratului, pana adanc, adanc, la mii de leghe-n strafundul viselor. Folkul a renascut. Maestrii s-au intors la locul lor de suflet, acolo unde harul i-a-nvatat sa acordeze o chitara, unde buricele degetelor tremurande-au mangaiat, poate pentru prima data, corzile nascatoare de sunete vrajite, acolo unde s-au scris cu grai nemuritor versurile tineretii vesnice. Si pe cand toate astea se-ntamplau, demult, cand luna rasarea si se stingea la loc pentru sufletele altor timpuri, pesemne viata nu-si facuse inca planuri pentru mine. Am aparut, din senin, din iarba verde, si-am asteptat. N-am stiut c-astept, nici ce astept. Pan-am auzit, printre suflarile calde-ale vesnicilor iubitori de folk, o melodie care-mi soptea ceva. Ceva legat de-o camasa de noapte, de-o poveste-a tineretii, ceva legat de viata. Fireste ca mintea nu si-a-nchipuit ca eu sunt Miruna de la facultate, ca eu sunt Miruna folkistilor, ca eu sunt povestea pe care Ciocu a tesut-o-n graiul versului etern. Am castigat insa ceva pana la urma. Muzica de suflet m-a-nvatat ca pot sa simt ce vreau, cum vreau. Acordurile folkului mi-au ingaduit atunci sa simt, de vreau, ca eu sunt "Draga Miruna" si ca de inima mea tine, de vrea, s-auda ce-si doreste, "printre soapte"... Dar vraja folkului, am inteles apoi, dupa extazul frenetic si egoist al simtirii, e-aceea ca muzica-i croita pentru suflete mari si mici, pentru tineri sau bunici, pentru pasari sau ape, pentru coarda vocala sau coarda de chitara, fie ca-i viata traita ori poveste-nchipuita, fie ca-i gand sau vers, fie ca-i murmurata, soptita sau aprig rostita. Am continuat, zi de vara pana-n seara, sa traim emotia sublima a asteptarii chinuite, a ragazului prea lung dintre serile de vraji tesute la lumina folkului. Pentru ca-n final, sub clar de luna, inimile sa pulseze din nou a dragoste de cant, glasurile sa tremure inca o data si inca o data si buzele tuturor sa freamate poezia melodioasa a iubirii de viata. Folkul nu se termina niciodata. Folkul s-a nascut etern. Asa ca va rog, vrajitori de suflete, folk "with our hearts", ciopliti-ne dar, si pe noi, in cantul vostru vesnic...

ACCESARILE AU CRESCUT CU 150% "August este o luna-record in existenta noastra. In aprilie, cand a fost pe www.radio3net.ro votul pentru «Unde te duci tu, folkule», am avut accesari foarte multe. Apoi au mai scazut, iar acum au crescut cam cu 150% fata de luna trecuta", ne-a declarat Florian Pittis. "N-am orgolii de conducere. Din intamplare m-am aflat si eu la folk de tabara. Pentru prima data la asa ceva. Am avut numai surprize placute si, bineinteles, ca o sa ne spunem im continuare «Folk You!», ca sa ni se raspunda «Folk You Too!»." A FENTAT SI PUSCARIA, SI SCOALA DE CORECTIE E de-ajuns s-asculti o data "Andrii Popa" din gura lui Baniciu ca sa-ntelegi ca omul care canta cu-asa foc n-are cum sa fie, in afara muzicii, a scenei si cu chitara-n cui, un tip prea asezat. De altfel, nu-i si nici n-a fost vreodata. E pustiul care, dupa traditionalul cules de porumb comandat de "preaslavitii", arunca stiuletii pe sosea, fix in masina primului secretar. Pentru care cu onor a fost exmatriculat. Au urmat incendierea strengareasca a usii de la sala de curs si-a doua exmatriculare cu urecheala de rigoare, la careu, in curtea scolii. "Mi se potriveste manusa bancul cu batranica: O clasa-ntreaga a ajutat o batranica sa treaca strada. Si ce-i rau in asta?! Ca batranica nu voia sa traverseze…", rade in hohote Baniciu, schitandu-si autoportretul. Ca sa compenseze, se straduieste sa faca zilnic o fapta buna. "Marea mea mandrie e ca n-am reusit sa trec nici pe la scoala de corectie, nici pe la puscarie, ca urmare a tineretii mele zbuciumate", incheie glorios Baniciu. (Miruna Mihalcea) MUZICA ACEASTA NU NE DA PACE "Motu Pittis nu da autografe pentru ca John Lennon a fost asasinat de un fan caruia nu i-a dat autograf. Motu nu are fite, si daca in Romania exista un om care este prietenul tinerilor, atunci cu siguranta Florian Pittis este." Asa i-a luat apararea un tanar lui Florian Pittis, in fata unei doamne care a lasat urmatorul mesaj pe pagina noastra de Internet: "Cand aveam 14 ani, i-am cerut domnului Pittis un autograf. Dansul a refuzat. Nu eram decat o adolescenta naiva si indragostita de muzica aceasta, ce nu ne da pace nici astazi, spre bucuria sufletelor noastre pribegite".