x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Morti aberante

0
13 Feb 2005 - 00:00

MEDICI CARE STIU
Povestea doctoritei Ioana Grintescu, sef Sectie Anestezie si Terapie Intensiva, Spitalul Clinic de Urgenta, martora a unor suferinte cumplite, cazuri de urgenta.

In anii ’70, in Sectia de Terapie Intensiva a Spitalului Clinic de Urgenta Floreasca, personalul medical a trait o adevarata drama alaturi de sutele de paciente tinere, internate cu stare generala foarte grava, urmare a avorturilor provocate in conditii nemedicale. Impresionante erau efectele infectiei si socului toxico-septic secundare avortului, cu instalarea tabloului clinic de disfunctie si insuficienta multipla de organ (insuficienta cardiaca, respiratorie, renala, tulburari de coagulare cu sangerare difuza). Pacientele se prezentau la spital tarziu, cand starea lor generala era deja extrem de alterata.

DIALIZA... Pentru aceste complicatii, pacientele erau transferate in spitalul nostru de la diferite sectii de ginecologie, pentru ca in Spitalul Clinic de Urgenta in Sectia ATI functiona centrul de dializa pentru pacientii cu insuficienta renala acuta care deservea atat municipiul Bucuresti, cat si teritoriile invecinate. In acest centru de excelenta infiintat de dr. Zorel Filipescu si prof. dr. Dan Tulbure au lucrat medici de valoare, precum dr. Eugen Subtirica, dr. Ana-Maria Soroceanu, si a fost un loc in care medicii tineri au avut prilejul sa cunoasca si sa studieze aceasta patologie putin cunoscuta pana atunci si nedescrisa la acea ora in literatura de specialitate. Tabloul de insuficienta multipla de organ a fost recunoscut tarziu ca atare in literatura de specialitate la pacienti cu sepsis sever si soc septic, atat tabloul clinic, cat si tratamentul facand la ora actuala obiectul unor studii si cercetari intense. Evolutia acestor paciente era extrem de dificila, ele erau internate in spital luni in sir, fiind si in program de dializa. Efortul medicilor si investitiile terapeutice facute nu erau urmate intotdeauna de succes, rata deceselor fiind foarte ridicata.

...SI SUFLET. Pe langa partea pur profesionala pe care o presupunea ingrijirea acestor paciente personalul era extrem de implicat afectiv si impresionat de tragedia acelor femei si a familiilor lor. Imi amintesc ca in perioada amintita, eram medic tanar, proaspat casatorita, cu copii mici si in multe cazuri m-am atasat de aceste femei pe parcursul internarii lor (care era de cateva luni) si de la care am primit ulterior scrisori impresionante si vizite, care lasau in lacrimi tot personalul.

Era dureros si faptul ca multe, desi aveau dreptul legal de a face o intrerupere de sarcina, nu uzau de acest drept din cauza lipsei de informare si de educatie medicala. Ele ramaneau mutilate fizic si psihic pentru tot restul vietii. Dar multe dintre tinere nu s-au mai intors niciodata la cei dragi - doctor Grintescu, sef ATI Spitalul Clinic de Urgenta

"AUTOSESIZARI?! HA!"
Povestea lui Sorin Oprescu, director Spitalul Elias din Bucuresti tanar doctor in formare pe vremea "decreteilor". "Se ajunsese la niste aberatii de genul asta: venea femeia cu avort si era o comisie care dimineata vedea ca este un avort spontan, adica neprovocat, si abia dupa aceea se intervenea. Si aici au existat cateva balbe, cateva mai multe, din cate imi aduc eu aminte pentru ca la un moment dat s-a pus problema «ce faci, dom’le, le lasam sa moara?». Era o aberatie dintr-asta sifilitico-fantastica prin care ginecologul trebuia sa cheme procurorul de serviciu cand venea un avort ca sa-i spuna ala, sa puna si el, la randul lui, o parafa, o ceva, pe hartie si sa spuna acolo: nu sunt semne de avort provocat. Multi dintre procurori mai aveau bun-simt si se opreau la usa cabinetului, nu-si bagau nasul mai departe. Mai tarziu se ajunsese sa se ia prin telefon avizul lor.

Mi-aduc aminte ca doamna profesor Ciortoloman a vorbit la un seminar despre contraceptie. Ei bine, nu zici ca la ora doua si jumatate s-a primit telefon de la «cabinetul doi», de la madam Ceausescu si am dat-o pe femeia aia afara in 20 de minute din partid. Tot comitetul am condamnat cu manie proletara pe doamna Ciortoloman ca este impotriva politicii statului, ea fiind de fapt un om deosebit si o profesionista, dar sloboda la gura si-si afirma credintele personale.

Problema cezarienelor: si era o mare «pacaleala» ca o femeie normala care nu avea strict nevoie de aceasta operatie sa ajunga s-o faca.

Imi aduc aminte de celebrul caz al unui inginer care se «specializase» si facea avorturi intr-un garaj. A fost o intreaga nebunie, ca sa nu mai vorbesc chiar de medicii pe care ii salta militia ori din clinica, din birou ori de acasa. Delatorii erau fie femeile care se aduceau una pe alta la cate un doctor care facea «treaba» prin apartamente de bloc, vecinii... Majoritatea erau chipurile autosesizari! Aiurea, erau tot delatiuni de la cei din jur. Un bolnav nemultumit, femei de serviciu din spital...

Fiecare se descurca dupa puteri, unii doctori, mai lasi, cedau nervos, altii, mai hotomani, se imbogateau cat puteau. Astia din urma, cand picau, se alegea praful de ei si de rudele lor pentru ca anatema cadea pe toti. Am vazut chiar profesori universitari in puscarie pe tema asta. Au fost ani de teroare pentru specialitatea asta. Aia tineri de seama mea care erau interni la «Brancovenesc» tremurau, pentru ca ii speriau aia batranii, sefii de garda, cu inchisoarea."

ABERATII CARE UCIDEAU

"Un caz foarte cunoscut la acea vreme era cel al unei sectii de militie din judetul Mehedinti, care era foarte exigenta in controale. Orice femeie care intra in spital era anchetata, cu efectul ca femeile au ajuns sa cunoasca situatia si atunci nu mai veneau la spital. Mortalitatea ajunsese la 88 pe judet si s-a format o comisie care sa cerceteze cauzele mortalitatii. Situatia dramatica ne-a facut sa le spunem direct: Bai, baieti, lasati-o mai moale! Mergeam la marile intreprinderi ca Tricodava si le spuneam femeilor, de fata cu procurorii: Daca tot ati facut-o, veniti la spital. Si pe procurori ii interesa sa nu moara femeile, iar ei sa scape, atat cat nu batea la ochi, de anchete", marturiseste dr. Drambarean.

ANCHETATORUL MEDIC

"N-am avut probleme cu militia, erau si ei oameni, aveau neveste... Dar ne-au marturisit ca stiau tot ce faceam, cu cine ne intalnim si unde mergem. N-am avut necazuri ba dimpotriva, m-au pus sef pe Sectorul 6, m-au pus in comisiile alea de ancheta ale CC-ului, ale MI-ului, toata ziua eram in anchete in tara, mureau multe femei", isi aminteste medicul Drambarean.

ARDELENI "INFERTILI"

"Ne trimiteau tovarasii de la CC in controale in tara, la doua-trei luni, iar eu raspundeam de niste judete, Arad, Deva... In Arad, unde era cea mai buna productie din tara de grau, noi ii sanctionam ca nu fac copii! Ardelenii, mai descuiati, faceau trafic in Ungaria cu anticonceptionale. Doctorii aia stiau totul despre asa-numitul «lot fertil» - ca la vaci, cand au avut ultima menstruatie, raporturi sexuale, iar noi mergeam cu brigada CC-ului, cu activistul, sa-i controlam", conchide Dr. Dorin Drambarean.

Batalioanele

Povestea lui Dorin Drambarean, sef-sectie Colposcopie, maternitatea "Panait Sarbu" Giulesti din Bucuresti, fost sef al unei comisii de avorturi.
Dr. Dorin Drambarean: "Se spune ca marii medici apar dupa razboaie. Ai nostri au luptat timp de 20 de ani fara «arme»: medicamente, aparatura, analize..."

"Pe Ceausescu nu-l interesa starea de sanatate a populatiei ci batalioanele de copii si, ca urmare directa, noi (medicii de specialitate) am fost extrem de politizati. Eu am fost sef de comisie pentru avorturi vreme de 20 de ani si ma ocupam numai de avorturi provocate. Nu le provocam noi pentru ca eram foarte supravegheati, atat «la vedere», cu militienii, dar si prin informatori care erau cadre medicale, paciente... Unul dintre securisti, Mihai Darie, fost secretar la PD si acum la PSD, era ofiterul nostru de obiectiv.

CONTROALE... Cazurile care ajungeau la noi erau provocate, de obicei, la domiciliu prin metode empirice, si in majoritatea lor era vorba despre infectii. Tot talentul era sa prinzi infectia in faza precoce, altfel cum se trecea o limita se ajungea la niste fenomene foarte grave, infectioase, cu insuficienta renala acuta, cu blocaj renal, insuficienta hepatica, cerebrala... Era o patologie de nedescris...

Orice caz trebuia anuntat la procuratura, trusele erau supravegheate, inventariate, trebuia sa scriem cand am luat trusa, cand am dat-o inapoi, controale peste controale. Cu toate astea, pentru ca profesorul nostru Panait Sarbu avea o mare reputatie profesionala si chiar politica, nu prea aveam probleme cu militienii. La un moment dat prim vice-presedinte era celebra Gainusa, o tata ordinara, care, la o intrunire a medicilor, a spus sa nu mai efectuam chiuretaje noaptea. Se punea problema in maniera de a nu face chiuretaje, chiar cu riscul mortii femeilor. Cu toata presiunea, daca venea, indiferent de ora, o femeie cu sangerare, febra, interveneam bazandu-ne pe prestigiul dobandit. Aveam cea mai buna statistica din tara, nu erau morti, nu erau complicatii. Cand se iveau complicatii ele veneau din afara, fiind reversul medaliei. Actiunile insistente ale Militiei bagau spaima in femei, care nu mai intrau in spital pentru ca erau luate la ancheta. Veneau numai cand ajungeau in stare grava si eram obligati sa le scoatem uterul. Femei de 18-22 de ani ramaneau fara uter pentru ca altfel nu ni le primeau la Spitalul de Urgenta. Acolo era o sectie speciala, un salon cu 30 de paturi pline cu femei fara utere care veneau la dializa renala. Timp de doi ani jumate am fost sef de maternitate in Sectorul 2 si se cerea de la noi sa «facem» copii fara medicamente, fara perfuzoare. Pentru ca nu aveam dotari, duceam pacienta si o operam la Spitalul de Urgenta. Aveam acolo un profesor, tatal disidetului Radu Filip, foarte bun profesionist, care ni le primea, dar cu conditia sa le scoatem uterul pentru ca dializa renala sa aiba efect si sa nu moara.

PROCURORI OMENOSI In afara de munca din spital eram obligati sa mergem la mari intreprinderi, sa luam femeile de pe banda si sa «le controlam de oua», daca sunt sau nu gravide, sau daca au sterilete. Treceau prin fata noastra cate 50-100 pe zi, ca niste vite. Daca aparea vreo «situatie» trebuia sa le luam in evidenta si intrau automat si in evidenta militiei. Noi ne faceam ca ploua si partea buna era ca in urma deselor controale a scazut foarte mult cancerul la femei, pentru ca identificam si tratam leziunile precanceroase. Imediat dupa Revolutie a crescut de 6-7 ori cancerul la femei, le era sila de noi si nu mai veneau la consult.

Un celebru procuror sef de atunci Tuculeanu, care astazi este la Curtea Suprema de Justitie, era responsabil de Comisia de avorturi de la Sectorul 6 unde eram eu sef. In comisie erau un procuror, un militian, un medic internist si cu mine. Culmea era ca procurorii erau mai «oameni» decat colegi care se turnau unii pe altii din razbunare profesionala. Procurorii erau omenosi fie pentru ca la ei ajungeau cazuri grave, morti materne, fie pentru ca daca murea o femeie ei «trageau». Trebuia sa mearga la familie sa-ntrebe, sa faca ancheta, cine le-a chiuretat... vai de capul lor. Si atunci ma rugau: «Domn’ doctor, scrieti pe foaie: Nu exista forme de violenta»

A fost un caz la Alba Iulia, un deputat, unul Negrut, care era medic veterinar si facea chiuretaje. Dupa ’89 a ajuns in Parlament, parca cu Alianta Civica, si l-au acuzat astia in partid, dar tipul a fost destept si a facut-o pe dizidentul zicand ca de fapt el nu scotea bani din avorturi ci facea un bine femeilor ajutandu-le sa scape de sarcinile nedorite.

Mi-aduc aminte ca odata l-a apucat pe tov. Ceausescu grija pentru drepturile omului si s-a facut o brigada complexa, cu un sef de sectie in CC, erau procurori de la Procuratura Generala, judecatori de la Tribunalul Suprem, cam zece d’astia mari si un ginecolog pentru trei judete: Constanta, Bucuresti si nu mai stiu care. Am stat doua saptamani si am controlat militiile si securitatea judeteana. Am facut statistici si am constatat ca mureau femeile amarate, cu trei-patru copii, nu mureau intelectuale care se descurcau si am tras concluziile la CC. O doctorita mai constiincioasa avea un dobitoc de sef de comisie care era sef al sectiei comisiei complexe, dar i-a spus adevarul in fata. Dupa doua saptamani i-au bagat trei sute de lei in buzunar si au arestat-o, femeie cu 45 de ani vechime."

Femei de 18-22 de ani ramaneau fara uter pentru ca altfel nu ni le primeau la Spitalul de Urgenta. Acolo era o sectie speciala, un salon cu 30 de paturi pline cu femei fara utere care veneau la dializa renala. Erau paduri de perfuzoare pentru ca veneau toate infectate, cu sange... - dr. Dorin Drambarean sef-sectie Colposcopie, maternitatea "Panait Sarbu", Giulesti
Citeşte mai multe despre:   spitalul,   femei,   spital,   editie de colectie,   veneau

Serviciul de email marketing furnizat de