Neterminatii si epatarea

Intreaga chestiune s-a nascut, de fapt, cu mult mai devreme de documentul scris, fiind circumscrisa prostiei milenare.

Epatarea o gasim adesea si la antropoide, ai caror lideri isi manifestau puterea si prestigiul prin simboluri banale noua astazi, dar si unora din lumea lor. Printre oameni nu s-a schimbat absolut deloc acest tip de socializare specifica antropoidelor. Simbolul ca prestigiu social a rezistat in istorie si in varianta vulgarizanta, mai ales in perioade de tranzitie, de confuzie culturala si spirituala, cand ierarhiile sociale dispar, amalgamandu-se in clientelism, lichelism, oportunism, dupa cum bat curentii imprejurarilor istorice.

MAIMUTA SAU SPIRITUL. Omul neterminat incearca sa finalizeze dezgustul divin al creatiei prin fortele proprii. Acolo unde Dumnezeu a lasat liberului arbitru sa decida intervine maimuta sau spiritul. Unii dintre noi - putini la numar - isi dau seama ca ultimele caramizi ale creatiei apartin spiritului si nu simbolului ca prestigiu social.

Maimutele contemporane sunt in alergare continua dupa astfel de simboluri, desi, in latura spirituala a socialului, amintitele simboluri sunt piese ale unui cotidian banal, util doar in realitatea imediata. Pentru a reusi in alegere, intervine experienta de viata a parintilor, a anturajului social sau familial, educatia in general si, in ultimul rand, propriul tau efort de decelare. Daca toate acestea sunt un esec, ramane sa te bucuri asemeni primatelor de imprejurarile sociale pe care ti le-a harazit intamplator destinul: conturile parintilor, tunurile trase alaturi de aliati politici sau de alta natura. Rasfoind in decursul ultimilor ani suplimentul celor mai "avantajati" romani, publicat de revista Capital, am descoperit cu bucurie si fizionomii delicate, discrete in gesturi si opinii. Desi reprezinta o demografie minoritara, ei sunt sansa noastra, a celor multi asemeni lor, dar care traiesc in voia altor imprejurari, complementare lor!

FALITII. Istoria recenta a primatelor a fost inregistrata si de clasicul N.T. Orasanu intre 1850-1858, pe cand Romania lui Cuza nu exista. Iar pasajele descrise de el sunt uimitor de apropiate timpurilor contemporane. Aceasta, pentru ca traim in interiorul unor modificari climatice turbulente, care se manifesta mai mult sau mai putin constient in resorturile socialului.

Intr-o poveste de la 1857 a carui scena era o cafenea din Bucuresti, aflam de "masa falitilor" plini de bani: "Patru, cinci faliti de frunte, insemnati in felul lor,/Iau cafele si inghetate, stau picior peste picior,/Iar nevestele galante numai brukselu si’n dantele/Si in stofe pretioase, si in pene si ratele,/Scanteind de diamante, si luxoase ca retine/Cu carate si livrele la Sosea marete vine,/Sa-mi desfasoare mandria ca contese sau printese,/Iar nu au le stie lumea get-beget negustorese,/Si apoi ce negustorese!Jupanese de bancruti,/Aflati de hoti in lume, si in piata cunoscuti.../Svarla’n dreapta, svarla-n stanga, dupa sfantu dau si tamaie/Si falitii potriveste si om sa le ramaie./Pe urma-i vezi iesind in lume cu nevestele luxoase,/Nici usturoiu n’au mancat, nici gura nu le miroase;/Dar ia zi-le ceva, frate, zi-le, daca ai putere/ca te tragu in judecata, satisfactie isi cere, /Pentru ca te atingi de onoarea si obrazul dumnealor".

Epatarea este un gest fara acoperire; infatuarea afisata este mai degraba o suferinta sociala. Acela care se incarca cu simboluri si le poarta greutatea lipsita de continut se foloseste de singura maniera de a patrunde in campul vizual al celorlalti. Ruperea in muschi, tatuati sau colorati, fete cu barbute chinuite si frunti ciuntite de nervuri fortate reprezinta o morbiditate psihica, care mai poate fi tratata insa dincolo de 25 de ani este iremediabila. Suferindul este matritat in gustul de viata specific primatelor.

BALANTA. Aceasta suferinta nu poate fi eradicata in istorie. Ea este un barometru sensibil al putintei de salvare pe care o civilizatie o incearca in istorie. Daca balanta dezechilibrata se pravaleste catre specificul antropoidelor, atunci problemele sunt cu adevarat grave, in sensul ca forma de relationare tipica primatelor guverneaza si la varful piramidei sociale. Roma antica a incetat sa existe din momentul in care societatea spiritualizata a cedat locul vulgului. Vorba scriitorului Julien Green, care la vremea sa scria cu dezgust: "Am vazut niste sclavi chinuindu-se sa se distreze!".

Omul neterminat incearca sa finalizeze dezgustul divin al creatiei prin fortele proprii. Acolo unde Dumnezeu a lasat liberului arbitru sa decida intervine maimuta sau spiritul. Unii dintre noi - putini la numar - isi dau seama ca ultimele caramizi ale creatiei apartin spiritului si nu simbolului ca prestigiu social.