"Noi cu puiul, el cu banii"

Pe linia General Ghenescu nr. 53, Bailesti, sta Mihai Jifcu. El si cei 78 de ani ai sai. Este var primar cu Amzulica si fost sef serviciu financiar la primarie. Un consatean l-a instiintat de vizita noastra, iar mosu’ a avut timp sa se pregateasca de primire: si-a dat cu odicolon natural.

Imi pare rau ca nu va pot primi in curte, dar e o situatie care nu pot... E mare deranj". Asa ne-a intampinat, la poarta, mos Jifcu. Din strada, nu se vedea cat de mare era deranjul, de n-a putut juvetele sa ne invite in curtea lui.

"NUMA’ KENT FUMA". Cand a zarit reportofonul, mosu’ mi-a zis primitor: "Haideti sa stam pe banca!".

Banca era la poarta. M-am asezat, gandindu-ma la comicul situatiei. Varul primar a observat ca nu-s pe faza si a dat drumul la "banda": "Va spun numai adevarul, numai fapte reale! Am terminat liceul in ’47. Tata era sarac si avea numai doua vaci. Cine era Amza Pellea? Oooo! Cine era Amzulica? Oooo... Sa va spun cum a terminat el liceul, in 20 de localitati din tara, urmarit de securisti. Facea un trimestru la Campulung, unul la Iasi, altul la Suceava. Asa a facut liceul. Vara ne intalneam in Bailesti, eu cu el si cu inca unul, Marian". "Si ce faceati cand va strangeati?", l-am intrebat pe mos, care se daduse cu parfum de zaibar. "El era cu tutunul, cu banii, iar noi cu puiul si cu vinul, asta-i adevarul: noi eram saraci, iar el avea niscaiva bani. In fiecare seara, ne apuca doua noaptea, prin parc. Trecu mai si aproape si iunie cand ne-a zis: «Ba, eu plec, ba!». «Unde pleci, ma, stai dracu’ acilea!», «Plec, ba, ma fac artist!». «Du-te, ba, d’acilea!». «Ba, ma fac artist!»… si uite asa pana s-a facut vremea examenelor si ne-a zis: «Maine eu plec». Si a plecat. Si plecat a fost… Se facu Amzulica artist, cum il stim toti. Ne intalneam apoi in Bailesti. La mine mai rar, ca avea verisori mai apropiati. Si de acolo la padure, unde erau casute de distractie. Acolo erau de toate si va dati sama ca ne-apuca zaua! Cand venea aciia, trecea pe la mine la serviciu... Eram sef la financiar la primarie, aveam functie mare! Venea si-mi zicea: «Ba, da-mi un tutun». Si-i dadeam Kent, ca numa’ Kent fuma."

NASU’ LA DAR. Dar cum stateam la poarta, vorba era scumpa: "Sa scurtez discutia. Se facu el nas... Lume, ca la Ceausescu. Era acilea sir de oameni, la nunta. Ii ziceam sa mai iasa afara: «Lumea vine aicea sa te vada, dar vrea sa spui ceva din cioc, ca e curioasa». «Ma duc, ma duc, ma duc!», imi zise. Afara era asa ceva ca o scena, tot ce trebuia. Acuma, la dar, ma intreba: «Daru’ cum merge aciia?». «Ba, Amzulica, eu stiu, ba?, depinde de fiecare». «Ba, mie sa-mi spui, ca am bani multi. Sa-mi spui cat trebuie sa dau. 10.000 de lei e bine?». «Ba, tu esti bolnav? Pai, cu 10.000 cumperi Bailestiul!». «Ba, eu am bani multi, da’ mi-e ca ma leaga astia!». In sfarsit, veni darul. Lumea, toata atenta, sa vada ce spune nasu’. A-nceput nasu’ cu de-ale lui, lumea multumita, toate bune. Dimineata, ca dupa nunta, sa facem chef...".

Mos Jifcu s-a oprit, pe semne sa-si adune amintirile cu Amzulica. Si se porni, din nou: "Asa a decurs treburile cu nea Marin... Se facu actor, artist si-l pierduram.... Eu cu el am fost uite-asa... (ne-a si aratat cu cele doua degete aratatoare cat de stransa era relatia). Timpul a trecut si el a plecat".

IUBEA VIATA. "Toata lumea spune ca era vesel. L-ati vazut vreodata suparat?", l-am intrebat pe mos, daca tot fusese el atat de apropiat cu Amzulica. "Da, niciodata nu l-am vazut suparat, era numai de distractie, de zambete si bucurie". "Nu obosea?". "Nu, deloc! Mereu zicea: «Eu stau aciia, ca vreau sa ma distrez, nu plec nicaieri». Era un om care iubea numai viata, viata, viata, bucuria si distractia... Ce mai, ne apuca zaua la distractii pe noi barbatii: muzica, glume, snoave de-ale lui... Cand venea el, toata primaria era voioasa si bucuroasa... Ne aciuiam la o carciumioara de pe langa primarie si va dati seama... Si cand se-apuca, nu mai termina. Da-i placea, dar si noua!". Asa a pus punct mos Jifcu discutiei de pe ulita. Ne-a urat drum bun si s-a intors in curte, la cei 78 de ani ai sai.

"Va spun numai fapte reale! Am terminat liceul in ’47. Tata era sarac si avea numai doua vaci. Cine era Amza Pellea? Oooo! Cine era Amzulica? Oooo... Sa va spun cum a terminat el liceul, in 20 de localitati din tara, urmarit de securisti. Facea un trimestru la Campulung, unul la Iasi, altul la Suceava. Asa a facut liceul. Vara ne intalneam in Bailesti, eu cu el si cu inca unul, Marian". - Mihai Jifcu, var primar

"Se facu el nas... Lume, ca la Ceausescu. Era acilea sir de oameni, la nunta. La dar, ma intreba: «Daru’ cum merge aciia?». «Ba, Amzulica, eu stiu, ba?, depinde de fiecare». «Ba, mie sa-mi spui, ca am bani multi. Sa-mi spui cat trebuie sa dau. 10.000 de lei e bine?». «Ba, tu esti bolnav? Pai, cu 10.000 cumperi Bailestiul!». «Ba, eu am bani multi, da’ mi-e ca ma leaga astia!»". - Mihai Jifcu, var primar

AMZULICA SE DUCEA CU VACA SI CAINELE LA CAMP

Titi a copilarit impreuna cu Amzulica pana la varsta de 10 ani. N-a uitat cum prietenul sau de joaca mergea cu vaca la camp. Vaca inainte, el in urma ei O tara mai incolo de nea Jifcu, pe alta linie, traieste Titi Mitroi, fost coleg de scoala cu Amzulica, fost invatator, actualmente pesionar, pasionat de floricultura. De cum i-am trecut pragul, Titi nu a mai avut liniste. Nu stia cu ce sa ne serveasca mai intai. A dat comanda sotiei sa pregateasca cateva pahare pentru zaibar. I-am spus zambind ca nu pentru zaibar am venit, ci pentru Amza Pellea. Iar calauza noastra printre olteni, Liviu Dumitrascu, mi-a sarit in ajutor, poruncindu-i scurt: "Spune repede ce stii despre nasu’, ca avem multa treaba!". Fostul invatator si-a luat pozitia de povestitor: "Stiu ca facea parte dintr-o familie distinsa - incepu el - , mai instarita decat cei care stateau pe strada. Duminica mergeau incolonati la biserica, iar Amza era penultimul barbat. Femeile mergeau inainte, iar Amzulica si taica-sau incheiau sirul. Curios pentru mine era faptul ca el fuma langa tat-su…". CU PANTALONII RUPTI. Au copilarit impreuna pana la 10 ani. Titi Mitroi statea cu patru case mai la deal de familia Pelestilor. "Aveau vaca, iar Amzulica se ducea cu ea la camp. Mai aveau si un caine, Pichi, caruia ii punea in gura un ciomag si alerga in urma vacii. Jucam des fotbal". Titi a luat o pauza, ca sa intrebe de pahare. "Lasa, nea Titi, ca are nevasta grija. Matale povesteste mai departe!", ii ordona Liviu Dumitrascu. "Amzulica era mai mare decat mine cu trei ani - a continuat ascultator nea Titi - . Eu am plecat din Bailesti cand aveam 10 ani… El a dat la Teatru, in ’52. S-a dus la examen cu pantalonii rupti in fund, dar dintre toti candidatii, el a reusit". "Cand v-ati mai vazut?", i-am scurtat eu pauza de melancolie. "Eeei, dupa multa vreme. Dupa ce a turnat filmul «Mihai Viteazu». Avea inca barba aceea mare. Am stat de vorba cam un sfert de ora si Natalia, sotia mea, l-a cunoscut atunci prima data. Mi-a vorbit despre filmari. L-am intrebat: «Ma, ce e cu filmul? Parca te-ai mai schimbat!». Iar el mi-a zis: «Nu-ti dai seama, atatea turnari, cum sa nu ma schimbe?! Sunt atatia figuranti, ostasi care trebuie sa repete scenele ori de cate ori gresesc eu. Poti sa-ti inchipui ca statui saptamani intregi in soare si filmari. E bine sa fii artist, sa te vada toata lumea, dar e munca dubla decat daca ai avea o meserie obisnuita»". Dupa ce nea Titi a terminat de povestit, ne-am dus noi dupa zaibar in beci, ca el nu mai venea. Ne-am "adapat" direct din furtun.

FUND CIOCANIT DE COSTORARI "Ma nepoate, ma, proasta mai ierea lumea-nainte vreme, credea in farmice, in descantece… E unu la noi, Gheorghe a lu Zmucitu, pe care il apucasa cu varcolaci la inima in capu cheptului. Sa dusa iel la o vrajitoare di la Nadejdea, una Catarita lu Fasui, si-i zasa aia ca ie deoichiat de fr’o muiere. Auz vorba la ia? Gheorghe si deoichiat! Ca ierea ciupit de varsat, avea o fata din cauza bubatului, parca ierea fund de polomeac ciocanit de costorari, auz?". Fragment preluat din monologul lui nea Marin, intitulat "Nea Marin si farmecele". DOAR VARA ERAU PRETINI "Acu fro doua luni, cum mi se facu mie samn ca vine iarna, c-am io samnele mele. Cand vine iarna, nu ma mai intaleg cu Veta. Vara, suntem mai pretini. Eu pe camp cu vacile, ia p-acasa cu gainile, ne vedem mai rar. Cand incepe Veta sa ma clantene la cap, ie samn ca sa strica vremea. Ma, zac io, daca tot vine iarna, ia sa tai io ale lemne. Da’ aveam un jurat de joagar, care nu taia deloc. Stirb, ce mai!". Fragment preluat din monologul lui nea Marin, intitulat "Nea Marin si pilele". VORBA CU MIEZ: GURA LUMII NUMAI PAMANTU’ O ASTUPA "Ma nepoate, ma Suca, manca-te-ar neica, ma, sa tai minte di la mine, ca nimic nu-i mai al dracu pe pamant decat gura lumii! Ma, cand oi intra-n gura lumii, s-a ispravit cu tine, nu mai scapi teafar. Pot tu sa te bagi si-n gaura de sarpe sau sa te-nalt in crestetu vazduhului. Gura lumii te gaseste si te judeca. Da’ asta n-ar fi inca nimic, ca daca gresesti, gresesti si gata. Te judeca, platesti s s-a ispravit! Da’ partea proasta ie ca face din tantar armasar, ca al de-a zas ca gura lumii numa pamantu o astupa, pa’ala a fost om cu cap, ma! ala a fost om mintos, nu gluma! C-asta, bag sama-i vorba din batrani, si ai batrani cand zaceau o vorba, apoi aia ierea vorba cu mghiez, nu troaca goala." Fragment preluat din monologul lui nea Marin, intitulat "Gura lumii".