IN TEATRU
Intra tacuti in sala, cu borselinele trase pe ochi. Satinul costumelor palpaie in intuneric. Muzica.
Stau in intunericul culiselor si dardai din toate incheieturile. Si sper ca nimeni sa nu observe asta... Dragos Dumitrescu, colegul meu de "suferinta", e pe partea cealalta a scenei. De-aici de unde stau nu-l vad. Dar banuiesc ca-i la fel de agitat ca mine. Publicul s-a asezat, iar in sala, luminile incep sa scada treptat. Regizoarea Andreea Vulpe alearga ca o furtuna din culise in sala. Ma bucur ca nu-mi sta pe cap la spectacol. Cu emotiile pe care le am, numai asta imi mai lipsea. Sincer, mi-e drag de ea, dar cand incepe sa tipe imi vine sa-mi iau campii. Si-atunci ma-ntreb daca-s potrivit pentru meseria asta.
GONG. Actorii care trebuie sa intre in prima scena s-au adunat deja in culise. Fac cativa pasi in arlechin, cu grija sa nu fiu vazut din sala. Dragos e acolo. Imi face semn. Ii raspund. Nu m-a vazut si repeta semnalul agitat. Ma uit mai bine si-i raspund din nou. Sper ca n-am inteles gresit... Toata lumea e cu sufletul la gura. Liniste. "Regele si Cadavrul." E primul meu spectacol ca regizor tehnic.