Om mare, tara mica

Pe fondul unor discutii fara finalitate despre identitatea nationala, nascute in medii politico-economice, Jurnalul National a demarat in urma cu un an un proiect de anvergura.

Acesta presupunea sondarea mentalului romanesc asa cum se deseneaza el la inceputul secolului XXI. Incercam, astfel, sa raspundem acestui gen de interogatii pana atunci semi-retorice: cine suntem, ce ne diferentiaza de restul esticilor, unde ne pozitionam, cum relationam cu lumea si ce e de facut ca tuturor sa ne mearga mai bine, sa fim confortabili cu noi insine cand mergem dincolo de granita, sa nu ne mai imbujoram a rusine cand ne declinam statutul de cetatean roman. Apoi, si alte instante media au preluat demersul. Realitatea TV si mai tarziu TVR sunt nume importante care si-au manifestat interesul de a desena grile valorice romanesti. Mai toate cercetarile initiate de media romaneasca s-au "impotmolit" in cateva puncte. Este si motivul pentru care aceasta cercetare cantitativa despre "Identitatea nationala" a fost prezentata in actuala editie de colectie, dublata fiind de interviuri "calitative" cu personalitati - scriitori, arhitecti, istorici, sociologi - facute sa nuanteze si sa dea profunzime subiectului.

DIFICULTATI DE PROCEDURA Care sunt punctele critice la care am ajuns la capatul unui an de cercetari conjugate, intre CURS si Jurnalul? Cel mai vizibil dintre ele, usor de remarcat si in cazul celorlalte studii, e confuzia pe care o fac intervievatii, intre valoarea unui individ si notorietatea lui. Cand vine vorba de mari romani, de repere din trecut sau din prezent, masele raspund dupa paradigmele de la scoala primara sau dupa cele preluate din media.

Cu alte cuvinte, nu aflam nimic nou si studiile, indiferent de comanditarul lor, ne trimit de la un punct incolo intr-o fundatura. Oamenii nu prea au o opinie, ci reproduc adesea un model oferit de manualul scolar, programa de studii sau presa.

Sa fie aici o neputinta de a da raspunsuri trecute prin filtrul personal? Si-atunci, care sunt cauzele acestui vid de opinie? De ce nu dau oamenii raspunsuri spectaculoase sau, si mai bine, de ce nu dau oamenii raspunsuri? E coplesitor numarul celor care "nu stiu, nu raspund". Nu sunt intrebarile bine puse? Stiu conationalii nostri sa dea raspunsuri sondajelor, dar nu le verbalizeaza? Si daca lucrurile asa stau, sunt concetatenii nostri doar ipocriti - "nici usturoi n-au mancat, nici gura nu le miroase"? Si asta din comoditate sau din dorinta de a se proteja? Sunt toate ipoteze plauzibile, caci descoperim aici reminiscente ale unei paradigme mentale impusa de comunism - opinia mea e opinia maselor, cum tara e un bun al tu-turor, deci al nimanui, de ce m-ar interesa tocmai pe mine subiectul identitatii nationale?

CONTRADICTIE IN TERMENI. Intervievatilor din esantionul reprezentativ la nivel national le este deci greu, daca nu imposibil, sa aiba o opinie si s-o asume public. Daca nu sufera de teoria conspiratiei, au indiferenta in sange. Si-atunci cand au pareri, ele sunt cel mai adesea contradictorii. De unde schisma in gandurile romanilor despre ei insisi? Sa fie rezultatul diferentei intre produsul propagandei ceausiste (care ne plasa la masa puterii mondiale, intre rus si american, dascalindu-ne cum ca suntem "popor ales") si experienta vietii in tranzitie (cand am invatat cu totii sa ne obisnuim cu ideea ca Bucurestiul, neinteresant la scara mondiala, e confundat cu alte capitale ale estului).

Undeva intre acesti doi poli - iluzii facute, iluzii pierdute - sta studiul de fata. Ce chip se reflecta in oglinda lui? Mai intai, e vorba de un chip in ceata, abia schitat. Mai apoi, e vorba - ici-colo - de rezultate care se bat cap in cap. Romanul aici e tolerant, dar dincolo flirteaza inocent cu extremismul. Vrea solutii radicale, dar se complace in caldutul lui "merge si-asa". Si, colac peste pupaza, asuma acest tip de mediocritate. Octavian Paler spunea la un moment dat, intr-o conversatie cu Ion Cristoiu la Antena 3, ca nici o tara nu reuseste, cu mai mult talent decat Romania, sa normalizeze absurdul. Asadar, sa nu va surprinda raspunsurile care pe-alocuri se anuleaza reciproc. Dupa 50 de ani de comunism, sta in genele noastre asumarea aberantului cu zambetul pe buze.

Probabil ca, daca studiul ar fi fost realizat in urma cu cinci ani, reprezentarile cu coregrafie studiata ar fi dominat raspunsurile. Am fi consumat impreuna rima cu zahar tos a romanului ospitalier si poet. Dar noi suntem in 2006 si tranzitia ne-a administrat suficiente dusuri reci, incat sa ne trezim la realitate. Exact ca la terapeut, cand asumarea problemelor e primul pas spre vindecare, diagnoza studiului arata cu claritate ca romanii isi asuma "pacatele", "defectele", "lipsurile". Studiul acesta, ca nici un altul, ne arata fata imperfecta a unei Romanii care are in sfarsit curajul sa se priveasca intr-o oglinda normala, nu intr-una de balci.

MARELE ROMAN E PATRIOT. Nominalizarea ca romani adevarati a unor figuri istorice care s-au remarcat prin calitati ce se refera la etica sociala si patriotism, subliniaza coerenta mentalitatii patriotic-nationaliste a conationalilor nostri. Este vorba despre luptatori pentru unitatea si identitatea nationala. Acestia sunt in acelasi timp figuri cultivate intens de propaganda si ideologia comunista eroizanta. Mihai Viteazul, Stefan cel Mare, urmati de Alexandru Ioan Cuza sunt romanii adevarati care au obtinut procentaje onorabile in sondajul CURS. Desi in prezent tendinta manualelor scolare este de a aborda o alta perspectiva asupra istoriei, cu un accent mai mic pe figurile istorice totemice, se pare ca oamenii au mai mult ca oricand sentimentul apartenentei la o natiune: "Romania este mult mai romaneasca si este mult mai mult astazi un stat national. De la istoria eroizanta s-a trecut la istoria cu accent pe institutii, structuri, cultura dupa modelul frantuzesc. S-a mers uneori prea departe in stergerea istoriei politice, evenimentiale, cu un Mihai Viteazul abia pomenit. Nu cred ca la 1600 Mihai Viteazul a facut Romania, dar rolul sau ca simbol a fost foarte important la sfarsitul secolului al XIX-lea, inceputul secolului XX. In acel moment, doua simboluri au reusit sa coaguleze vointa patriotica, credinta nationala a romanilor: Dacia si Mihai Viteazul. Aceste simboluri au contat enorm in acel moment in care Romania era foarte fragmentata, cu teritorii inglobate si amenintate de alte imperii", declara Lucian Boia.

"Cel mai important concept ar fi re-branding-ul nostru national: ce suntem astazi, ce vrem sa fim in raport cu celelalte natiuni europene. «Rebranding nation» nu ar trebui sa fie o sintagma la moda, ci un mod de a ne redesena personalitatea. Asta incepe de la fiecare cetatean roman si ajunge pana la nivelul unui brand de tara."

"Cred ca noi, romanii, avem destula personalitate, dar nu de putine ori suntem atat de incoerenti, incat ne vine sa sa ne dam cu capul de pereti. Or definitia brandingului incepe cu coerenta." - Mihai Tatulici, directorul postului Realitatea TV

CE INTELEGETI DUMNEAVOSTRA PRIN A FI "ROMAN ADEVARAT"?

33% dintre romanii intervievati considera ca un roman adevarat este patriot si isi iubeste tara 15% sunt de parere ca, pentru a fi un roman adevarat, trebuie sa fii mandru, demn si cinstit 7% dintre intervievati sunt de parere ca un roman adevarat este devotat, statornic si il intereseaza tara sa

PARADOXURILE DE CARE SUNTEM MANDRI

"Nu cred in propaganda cu mijloace oficiale, nesustinuta de o realitate interioara coerenta. Exemplu? Aparitia volumului «Eterna si fascinanta Romanie». Romania avea afara o imagine detestabila, iar oficial s-a recurs la tiparirea acestui album idilic. Nimeni n-a crezut. Exista o defazare intre Romania si Occident si la nivel cultural. Se promoveaza Eminescu prin traduceri, desi aceste traduceri nu conving pe nimeni afara. Romanii se presupune ca vibreaza la Eminescu, desi majoritatea pot enumera doar cateva poezii, gen «Somnoroase pasarele»". (Lucian Boia, istoric)

SOLUTIA TELEVIZIUNII NATIONALE, PROMOVAREA AUTENTICULUI

"Cred ca, desi unul dintre motivele si unul dintre efectele consumului de televiziune este «evadarea», Romania de pe ecranul TVR trebuie sa fie cat mai aproape de Romania din realitate. De aceea am si stabilit ca unul dintre criteriile de selectie la concursul de scenarii de filme de televiziune organizat de TVR sa fie reflectarea vietii cotidiene si mai ales a tinerilor, pentru ca la ei se manifesta mai evident cele mai actuale tendinte, valori si preocupari ale unei societati, dar cu o observatie: cand spun Romania din realitate, nu ma refer in nici un caz la Romania faimoaselor «stiri de la ora 5». Pentru ca ele nu reflecta in nici un caz Romania reala, ci doar partea ei scandaloasa si spectaculoasa. Ma refer la adevaratele stiri economice, politice, sociale, pe care incercam sa le descoperim si sa le promovam, la oameni care pot servi drept modele. M-as bucura sa putem vinde cat mai multe produse audio-vizuale catre alte televiziuni, pentru a arata ca putem genera productii de calitate, interesante pentru orice telespectator din Europa." (Tudor Giurgiu, presedintele TVR)

SONDAJ DE OPINIE REPREZENTATIV

Sondajul a fost realizat pe un esantion de 2.000 de subiecti, cu varste de peste 18 ani, de catre Centrul de Sociologie Urbana si Regionala (CURS), in perioada 14-22 noiembrie 2005. Interviurile s-au desfasurat la domiciliile subiectilor, eroarea maxima fiind de ±2,2% la o probabilitate de 0,95. Tipul santionului este probabilist, selectia leatoare a punctelor de esantionare si a subiectilor.