Pelicula din varful tepei

Dracula si Transilvania, taramul misteriosului castel cu vampiri, au devenit subiectul a peste 750 de filme, documentare sau nuvele.

Dracula si Transilvania, taramul misteriosului castel cu vampiri, au devenit subiectul a peste 750 de filme, documentare sau nuvele.

Prin 1979 avea loc premiera unui film romanesc, "Vlad Tepes". La acest film, regizorul Doru Nastase a avut o intalnire fericita cu scenaristul Mircea Mohor si consilierul stiintific Nicolae Stoicescu, acesta din urma dedicandu-i marelui domnitor cateva monografii, dar si cu actorul Stefan Sileanu, care a reusit sa se apropie de datele personajului.

1457. Subiectul era simplu. In plina ofensiva, armatele Imperiului Otoman comandate de Mahomed al II-lea profita de moartea lui Iancu de Hunedoara si pregatesc o mare invazie in Europa. Valahia pare usor de cucerit si la indemana. Insa Vlad ajunge la tron si face curatenie printre corupti si lingusitori, condamnand la moarte orice nedreptate, minciuna sau tradare. Recunoscut pentru bravura sa fara egal, domnitorul roman reuseste sa redea Tarii Romanesti stralucirea de odinioara, iar dusmanii il transforma in ochii lumii europene intr-un tiran insetat de sange. Acest film, plasat la confluenta mitului cu adevarul istoric, pune in lumina figura controversata a domnitorului poreclit Dracula si a primit Diploma de Merit la Festivalul International de Film de la Sitges, Spania, 1979.

NEBUNIA. Actorul Stefan Sileanu ne-a impartasit din experienta numita "Vlad Tepes": "In 1977 se implinea un secol de la Razboiul de Independenta si se realiza un serial de televiziune despre acele evenimente. Aveam si eu un rol. Filmam pe undeva prin Dobrogea, eram calare pe un cal superb, aveam barba neagra, eram tanar, jucam rolul unui consul turc, nu mai tin minte exact. Doru Nastase mi-a spus atunci: «Mai, Stefane, ce-ar fi sa incercam noi o nebunie? Dar trebuie sa-ti dai jos barba». Mi-a explicat ca este vorba de niste probe la filmul Vlad Tepes, filmul pe care il pregatea. Eu auzisem ceva, aproape ca banuiam. Mi-am dat jos barba, am dat probe grele filmate la Buftea, cu costum, si, spre surprinderea mea, pentru ca probe au dat actori pe care nu vreau sa-i numesc acum, dar actori mari, am luat probele. Personajul acesta Dracula parca m-a urmarit, il mai jucasem la Teatrul din Oradea, intr-o piesa care se numea «Vlad Tepes in ianuarie», in regia Magdei Bordeianu. Am jucat acest rol vreo doi ani, deci mi-era oarecum apropiat. M-am speriat, dar nu prea tare, pentru ca nu sunt un sperios de felul meu, eram tanar, aveam 36-37 de ani. Stiam sa calaresc, exersasem pentru «Buzduganul cu trei peceti», unde jucam un calaret extraordinar, un personaj formidabil, banul Mihalcea, in regia lui Vaeni. Filmarile s-au intins pe parcursul a doi ani. A durat enorm, erau filmari grele, cu multa figuratie, cu armata. Doru Nastase era foarte priceput in manevrarea acestor mase de figuranti, pentru ca el multi ani, foarte multi, a lucrat la filmele lui Sergiu Nicolaescu. S-au terminat filmarile, dar am avut un sentiment de nemultumire atunci cand am vazut materialul, pentru ca nu prea ma plac eu pe mine. Chiar si astazi mai gasesc ceva de adaugat. Atunci scenariile se scriau putin in lumina unor congrese. Pana la urma Vlad Tepes tinea niste discursuri la ordinea zilei, de pe cal. Am luat atunci un premiu de interpretare ACIN, iar rolul mi-a adus multe satisfactii in final. M-am apropiat de personaj atat cat s-a putut, el era un domn drept, dar cred ca era si putin miscat... intr-o parte asa. A fost totusi de o cruzime aproape nefireasca pentru noi, dar fireasca in timpul lui. Erau altii mai cruzi decat el, Ivan cel Groaznic, de exemplu. Filmul a rulat in toata lumea si tine si astazi. Multa lume imi spune: «Ce taci, Tepes?». M-am identificat cu acest personaj pe deplin. Un film care se apropie de adevar, el era un voievod, nu un vampir. Lumea vorbeste azi, ce bine ar fi daca ar veni un Vlad Tepes, cum a zis si Eminescu in secolul trecut: «Unde esti tu, Tepes doamne?!». A facut niste lucruri extraordinare. Nu se stie cum a murit. Sunt o multime de variante. Una ar fi ca ar fi fost omorat de fratele lui, ca ar fi fost ingropat la Snagov, dar nu s-a confirmat nici una dintre ele. Un personaj drag mie, ma bucur si sunt fericit ca am avut sansa sa il joc".

VIOLENTA SI OROARE. Figura contelui vampir a fost adusa pe ecran inca din 1922, sub un nume schimbat, Nosferatu. Apoi, in 1927, Dracula a devenit eroul unei piese de teatru, iar Tod Browning a avut ideea sa-i ceara actorului Bela Lugosi sa dea viata personajului si pe ecranul devenit, intre timp, sonor. De atunci, in jurul acestui personaj au fost realizate, de diversi cineasti, 200 de filme de o calitate mai mult sau mai putin indoielnica. Mitul lui Dracula avea sa fie reluat intr-un sir de pelicule turnate cu mijloace tehnice precare si in care dozele de violenta si oroare aveau sa creasca de la o productie la alta. Alegerea actorilor a fost mereu determinata de preferintele publicului.

ACTORII. La inceput a fost Bela Lugosi, un actor de teatru. Chipul sau autoritar, buzele subtiri, ochii negri scanteietori si tinuta mandra se potriveau de minune cu personajul. Pentru ca nu stia bine limba engleza, el a invatat textul pe dinafara si il rostea sacadat, articuland fiecare silaba, ceea ce ii sporea stranietatea. Pentru asemenea tipuri de roluri, calitatile actoricesti sunt aleatorii. Ce atrage in primul rand este acea capacitate de a retine atentia, denumita prezenta. Tocmai de aceea Christopher Lee a fost unul dintre cei mai des folositi actori in rolul Contelui Dracula, poate si pentru ca fizionomia sa deloc obisnuita l-a ajutat sa fie un vampir desavarsit. El a jucat in "Gusta sangele lui Dracula", 1970, "Contele Dracula", 1970, "Temerile lui Dracula", 1970, "Dracula A. D. 1972", 1972, "Ritualurile satanice ale lui Dracula", 1974, "Dracula, tata si fiu", 1976. Si Klaus Kinski, purtand un machiaj interesant, cu craniul ras, pielea alb-palida, dinti proeminenti, a fost un Dracula incredibil in "Nosferatu, fantoma noptii", 1979.

"Dragoste la prima muscatura", realizat in 1979, il avea pe George Hamilton in rolul lui Dracula si indulcea putin vampirismul acestuia printr-o nota comica. Atat Lon Chaney Jr in "Fiul lui Dracula" (1942), cat si John Carradine, intr-un serial pentru televiziune, si Louis Jourdan, in 1977, l-au interpretat pe Contele Dracula.

O SURSA DE INSPIRATIE. Pe Dracula l-au mai jucat Max Schreck in "Nosferatu, o simfonie a terorii" (1922), Zhang Wei-Qiang, in "Pagini din jurnalul unei fecioare" (2002), Richard Roxburgh, in "Van Helsing", 2004.

Studiind putin istoria cinematografului, descoperim ca pana si Emmanuelle l-a avut alaturi pe celebrul Conte intr-o serie pentru televiziune in 2004.

Pe de alta parte, Dracula a inspirat multi regizori de comedie, cum ar fi Mel Brooks, care a realizat o parodie de nota 10 in care a evoluat bine cunoscutul comic Leslie Nielsen. "Dracula, un mort iubaret", 1995, a starnit hohote de ras, spre deosebire de groaza pe care o starneau de obicei filmele cu Dracula. "Dracula 2000", cu Gerald Butler in rolul principal, reactualizeaza legenda celebrului vampir.

O echipa de hoti bine dotati tehnic patrunde intr-o incapere de maxima securitate, sperand sa fure opere de arta de o valoare inestimabila. Incaperea ascundea o cripta bine protejata, care nu a fost deschisa de 100 de ani, cripta care va dezlantui din nou teroarea lui Dracula asupra lumii moderne. Astfel mitul lui Dracula pare o nesfarsita sursa de inspiratie pentru cineasti din toata lumea.

IPOSTAZE IN TEATRU. Senzationalul biografiei sale a inspirat dramaturgia romaneasca, iar aceasta spre cinstea ei, de cate ori a facut-o, a optat pentru solemnitati baladesti. De la comedia lui Mihail Sorbul - "Praznicul calicilor" (1909) la drama lui Paul Cornel Chitic - "Cronica personala a lui Laonic", 1969, la trilogia "Tepes", 1973, a lui Mircea Lerian, la "Moartea lui Vlad Tepes", 1976, de Dan Tarchila, domnitorul este prezentat cu insusirile clasice ale stirpei sale basarabe. Marin Sorescu a propus si el doua ipostaze dramaturgice ale vremii lui Tepes - "Raceala" si "A treia teapa".

"C’EST DRACULA!" Cei mai multi turisti care viziteaza Castelul Bran pleaca dezamagiti ca nu s-au intalnit cu vampirul cunoscut din filme si asociat cu figura domnitorului roman Vlad Tepes. Vizitatorii nu fac distinctie intre realitatea istorica si povestirea la originea careia stau atat personajul din romanul lui Bram Stoker, cat si legendele despre Vlad Tepes. Totusi, in 1979, cateva frantuzoaice care vizitau Castelul Bran s-au intalnit cu domnitorul, care dupa spusele lor purta pe cap celebra cuca domneasca si cobora scarile tacticos. "O la la, c’est Dracula!", au tipat inspaimantate femeile. Facand nota discordanta cu atmosfera, domnitorul nu s-a lasat impresionat cu una, cu doua, si-a luat o cafea de la chioscul ce se afla la intrarea in castel si s-a intors linistit la filmari. Povestea este perfect adevarata si am aflat-o de la actorul Stefan Sileanu (foto), cel care a dat viata lui Vlad Tepes pe marele ecran in filmul cu acelasi nume, realizat intre 1977 si 1979.

"Filmam pe undeva prin Dobrogea, eram calare pe un cal superb, aveam barba neagra, eram tanar, jucam rolul unui consul turc, nu mai tin minte exact. Doru Nastase mi-a spus atunci: «Mai, Stefane, ce-ar fi sa incercam noi o nebunie! Dar trebuie sa-ti dai jos barba». Mi-a explicat ca este vorba de niste probe la filmul Vlad Tepes, filmul pe care il pregatea" Stefan Sileanu despre cum a primit rolul Vlad Tepes

"Filmarile s-au intins pe parcursul a doi ani. A durat enorm, erau filmari grele, cu multa figuratie, cu armata. Doru Nastase era foarte priceput in manevrarea acestor mase de figuranti, pentru ca el multi ani, foarte multi, a lucrat la filmele lui Sergiu Nicolaescu. S-au terminat filmarile, dar am avut un sentiment de nemultumire. Chiar si astazi mai gasesc ceva de adaugat" Stefan Sileanu despre regizorul Doru Nastase

UN PERSONAJ ROMANTIC Filmul romanesc "Sageata capitanului Ion", 1972, a readus pe ecran ultimele clipe ale vietii domnitorului Tepes, interpretat aici de Virgil Ogasanu. Peste ani, Dracula devine un justitiar, un fel de inger damnat, care isi cauta linistea vanand raul in Vlad Nemuritorul (Vlad The Impaler), Romania-Germania, 2002. Marius Bodochi este un Tepes melancolic si indragostit, Adrian Pintea este personajul negativ, varcolacul Vambery - cinic, intunecat, nemilos. Andra Negulescu interpreteaza rolul Elisabetei, iubita lui Vlad, si pe al lui Lizzie, reincarnarea newyorkeza a acesteia. FRANCIS FORD COPPOLA, INDRAGOSTIT DE ROMANIA Unul dintre cele mai vizionate filme despre Dracula a fost si este cel al lui Francis Ford Coppola, un regizor indragostit de Romania, care a si obtinut cate un Oscar pentru cele mai bune costume, pentru cele mai bune efecte speciale si pentru cel mai bun machiaj. 1462, Vlad Tepes, conte si razboinic neinfricat, pleaca la lupta si-si lasa sotia iubita, Elisabeta, singura in castel. Vlad era un domn drept care ii apara pe crestini si-i tragea in teapa pe dusmani. Cand inamicii urzesc un plan in urma caruia regina se sinucide, se declanseaza urgia... Vlad se intoarce acasa si-si gaseste sotia intr-o balta de sange. Plin de furie il huleste pe Cel care odata il iubea, injunghie crucea care incepe sa sangereze si in schimbul nemuririi isi vinde sufletul Satanei, condamnandu-se la viata eterna. Marturisindu-si fascinatia pentru povestile de groaza, Coppola a pornit sa realizeze Dracula pentru a arata ca in spatele mitului vampirului se ascund sentimente etern umane, folosindu-se de actori precum Gary Oldman, Winona Ryder, Keanu Reeves, sir Anthony Hopkins. TERIFIANT CHIAR SI IN REALITATE "Nosferatu, fantoma noptii" din 1978, a lui Werner Herzog, este o capodopera unica in felul ei, avand in centru un personaj frizand paranoia. Acest personaj si-a gasit interpretul ideal in Klaus Kinski, actor la randul sau cu devieri comportamentale. Intr-o varianta mai veche a lui Dracula, cu Christopher Lee si Laurence Olivier, Kinski il interpreta pe nebunul inchis la ospiciu din cauza viziunilor sale despre invazia de sobolani si ciuma care se apropie si, daca interpretarea celor doi actori din rolurile principale am uitat-o, terifiantul Kinski ne ramane in memorie mult timp.