Prezenta vie in Dumnezeu

Jurnalul National: Parinte Arsenie, pentru ca exista multe carti scrise despre viata sfintiei voastre si in general se cunosc multe din cele prin cate ati trecut, perioada de detentie, sederea in pustie, ne-am gandit ca poate ar fi bine sa ne ajutati cu niste sfaturi.

Parintele Arsenie: Referitor la ce?

Referitor la oamenii zilelor noastre, la cei care locuiesc in marile orase, care sunt foarte ocupati, au multe griji, la cei aflati in nevoi, necazuri, cum sa duca ei o viata cat mai placuta lui Dumnezeu?

Problema deja este pusa si inseamna ca raspunsul este pe jumatate dat. Cand simti nevoia de Dumnezeu te tii de Dumnezeu. Trebuie sa va spun ca suntem creati de Dumnezeu singur numai pentru El, ca sa fim impreuna cu El in vecii vecilor. Nu este o istorie goala, nu este pur si simplu o repetare a unor lucruri extraordinare, este o mare realitate. Viata noastra este creata de Dumnezeu numai pentru El. Dumnezeu ne-a creat nu prin cuvant, cum a facut cu toata creatia, ne-a creat cioplindu-ne, adica dupa chipul si asemanarea Sa, cu totul deosebit fata de altele in creatie. Fiindca omul este singura veriga posibila de legatura intre Dumnezeu si creatie. Omului i s-a incredintat marea raspundere sa supravegheze intreaga creatie pentru ca umanitatea este superioara angelitatii prin venirea Mantuitorului in chip de om. Nu a luat chip de alta creatie. A dat mari puteri omului si ne-a adus Domnul Hristos mai mult decat ne-a pierdut Adam. Ne-a dat putinta sa ne indumnezeim dupa har. Dincolo de puterea ingerilor. Omul este o fiinta cu totul si cu totul superioara, cu mare raspundere. Ne-a creat Dumnezeu asa, dar ne-a creat liberi. Este desavarsirea operei intotdeauna. Caci si in educatie, si in pedagogie, peste tot, daca nu-i lasi omului un pic de libertate proprie, fortezi lucrurile. Ne-a lasat libertatea, dar ne-a dat si inger pazitor, inger pazitor care este uitat de lume.

Cum ne ajuta ingerul pazitor?

De la botez, fiecare din noi avem un inger care ne supravegheaza, ne apara si tot cuvantul bun il duce la Dumnezeu. Se spune asa intr-un loc: Este cu neputinta sa nu mori daca ai vedea un inger in adevarata lui lumina.

Si unii oameni cer sa-l vada pe Dumnezeu…

Acestea sunt lucruri dracesti, aberatii, oameni absenti cu totul, oamenii nu-si mai cunosc valorile lor pentru ca nu este bine, necesar, ca tu sa cunosti suflete alese, trebuie sa te cunosti pe tine insuti. Moartea este o realitate, iadul este o realitate, caci Dumnezeu poate sa faca orice, dar un lucru nu poate: sa-si calce cuvantul. A zis asa, asa va fi. Nu ai facut - iadul. Iadul este cea mai mare durere a lui Dumnezeu, dar a facut tot ce este in putinta ca noi sa nu ne pierdem, si-a dat sangele, si tot ce a facut, iti sta mintea in loc… Este spus ca "nu se misca fir de par fara voia Mea". Dar daca voia Lui este colosal de mare, nu este de nici o valoare daca tu nu esti prezent. Depinde de tine, caci mantuirea pleaca dinlauntru.

Care este sensul cuvantului mantuire?

Unii dintre noi nu stim cu adevarat ce inseamna. Viata se termina, unde te duci dupa aceea? Nu te gandesti? Biserica stie precis niste lucruri, a venit Mantuitorul si ne-a spus, si era Dumnezeu. Daca te indoiesti de lucrurile astea nu mai avem ce discuta, tu ramai cu dracul tau, eu cu Dumnezeu… Eu ca duhovnic, am si o varsta, am 92 de ani, nu recomand nevointa numaidecat, ci o stare de prezenta continua. Dumnezeu nu este suparat pe noi pentru anumite greseli pe care le facem atat de mult, cat este suparat ca suntem nepasatori, nu te gandesti la viata ta deloc, ce te gandesti ca vin de sus prepelite fripte, ca sa crezi? Ti-a dat putinta sa vanezi tu prepelita, sa faci tu ceva, sa misti ceva. Sa ceri ajutorul Lui. Dumnezeu ne iubeste dincolo de inchipuirea noastra. Eu va spun, cu varsta mea si cu trecutul meu, ca am inchisori si pustii, ca am inceput sa ma tem mai mult de iubirea lui Dumnezeu decat de pedeapsa Lui. Noi speculam iubirea lui Dumnezeu. Am citit intr-un ziar ca unul l-a dat pe Dumnezeu in judecata, va dati seama ce aberatie! Si am zis, uite ce este, asta l-a dat in judecata pe Dumnezeu, dar il recunoaste, tot e ceva! Altii nici nu-l recunosc. Asta e un om redus, simplu, dar il recunoaste, atunci eu am ramas uimit de asta care il recunoaste, macar ca ne face pe toti sa radem pentru ca noi il cunoastem pe Dumnezeu ca alta valoare, alta forta, dumnezeire. Il stim de Creator. El a facut tot ce se vede si toate puterile ceresti: scaune, domnii, incepatorii, tot, tot… El a spus sa se faca si s-au facut.

Teologi in fata mortii

In incinta sanatoriului arhieresc, care s-a infiintat in 1928, se afla statuia Sfantului Pantelimon, un sfant vindecator

Este o mare greseala sa nu gandim putim la propria noastra viata, la propriul nostru sfarsit. Eu, cu varsta mea, am fost la multe capataie de muribunzi. Toti plansete, vaiete, caci vedeau toti, li se arata… Cei mai mari teologi devin atunci oamenii, vezi pacatele pe care nu le mai poti repara decat daca ai mai fi in lume, dar atunci nimic nu se mai poate. Toti doreau sa mai traiasca macar o zi, sa mai rasufle, sa-si puna viata in ordine, dar nu se mai putea. Atunci soseste cea care nu vine sa-i faci o cafea, moartea, vine sa te ia, si sa te duca acolo unde ti-a fost viata. Aceasta e toata teologia, gandind ca ai sa mori si ca ai sa raspunzi de tot ce ai facut. La unele intrebari nelamurite, curiozitati, noi raspundem, daca suntem intrebati, dar cu conditia sa fii in zborul asta. Eu am mai spus ca indiferent ce varsta ai avea trebuie sa ai aripile intinse, adica de zbor, caci drumul nu-i pe roate, e vertical, e pe aripi. Trebuie sa te recunosti ca fiinta superioara, daca angelitatea este inferioara umanitatii. Ingerii au mare putere pentru ca sunt curati, au porunca precisa, dar as putea sa spun, cu oarecare indrazneala, ca sunt gelosi pe noi, oamenii, ca noi luptam sa devenim dumnezei dupa har, ei nu pot sa fie decat atat. Ca se zice: "Dumnezei sunteti". Cuvantul acela homo homini lupus, adica omul pentru om este lup este o greseala, pentru ca homo homini deo, omul este dumnezeu pentru om.

Prin preotia cu care a fost investit omul?

Nu numai atat, dar si fiecare ins in parte are libertatea sa ceara, sa stea alaturi de Dumnezeu, de Maica Domnului, prin rugaciune, prin pocainta, fie ea naiva, de aia am indraznit sa spun ca sunt aspecte paradoxale. De exemplu cel care l-a dat pe Dumnezeu in judecata, el il recunoaste in felul lui, era vinovat Dumnezeu il vedea atotputernic, dar nu putea sa suporte ilegalitatile din lume, si zicea cum de le suporta Dumnezeu? Pai chiar El s-a rastignit, daca e vorba despre asta, caci nu se poate fara cruce. Ne-a dat aceasta putere, dar pe mersul tau, pe miscarea ta, caci dai vointa, iei putere, zice la Isaia.

Exista in perioada postului niste rugaciuni mai speciale pe care trebuie sa le rostim?

Nu-i vorba mai speciale, problema este starea ta de prezenta oricand. Post, nepost, sa fii prezent la Dumnezeu. Acum e vorba de Postul Craciunului. Nu este vorba de postul de mancare, postul mai mult anunta o stare de relatie de iubire cu semenii. Sigur ca intervine si postul de mancare care sa mai vestejeasca trupul, care e nabadaios, nu se astampara, cere incontinuu pofte. Rugaciunea nu are un program pentru ca este permanenta, este suflare si rasuflare. Daca faci un program, din punct de vedere psihologic, nu-l respecti pentru ca este. Atunci te las pe tine liber. Am obiceiul asta, ca o sfatuire canonica, sa le spun fiilor duhovnicesti: sa faci metanii cate vrei, nu sa-ti dau eu, ca sa fie raspunsul tau de ce nu faci. Ca daca spun eu, canonul parca e piatra de moara pentru unii. Dar macar una sa faci pe zi si tot e buna, o faci ca vrei tu. Si in viata de familie, spune tu, daca nu accepti sotul tau sau sotia ta, atunci cum poate fi vorba de familie? Este o acceptare proprie a rugaciunii, a vietii in Dumnezeu ca o necesitate, nu este vorba de o obligatie. Se spune chiar de marii calugari, marii traitori, cum era parintele Arsenie cel Mare: mananca atunci cand ti-e foame, dormi cand ti-e somn, bea cand ti-e sete, dar numai stai acolo. Adica sa fii cu inima prezenta. Esti in familie - sotul meu e asta, sotia mea e asta, facem tot ce ne sta in putinta sa asiguram unitatea. E vorba de armonie, ca daca nu e armonie e stridenta. Si ca sa faci armonie, trebuie sa faci pace. Si ca sa faci pace trebuie sa stii ca pacea e mai mare de patru ori decat dreptatea. Nu sa ne certam ca s-a spart toarta de la ceasca. Fa pace, ca dreptatea vine singura.

Rastorni cerurile cu "Iarta-l, Doamne!"

Bisericuta de lemn, datand din secolul al XVII-lea, este frumoasa, dar neincapatoare

Si omul care se roaga in felul lui, cu cuvinte proprii, procedeaza bine?

Sa zicem apasat ce zicem. Nu intereseaza ca spui mult, trebuie sa traiesti ce spui. Rugaciunea e traire continua. Iarta-ma, Doamne! Este mai mult o rugaciune sa nu-l blestemi pe acela care te-a lovit pentru ca "Doamne, nu stie ce face, iarta-l". E cea mai mare lucrare posibila pentru ca n-ai urat dusmanul. Rastorni cerurile cu "Iarta-l Doamne"! Atat. Pentru ca daca este vorba sa gandesti negustoreste mantuirea, ia gandeste-te ca moartea e o realitate si focul iadului este de mii de ori mai puternic decat acesta pe care il stim in calorii, fara lumina, in intuneric si singur. Cat stai acolo, o mie de ani? Nu, o vesnicie care te ingrozeste. Va dati seama, in flacari, tu, care nu poti sa tii degetul pe plita la focul asta care este neinsemnat de mic. Asta ar fi consecinta pentru ca tu gandesti: "Mi-a zis si am sa-i zic". Lasa, suporta-i pe oameni asa cum sunt. Nu-i dusmani. Se vorbeste de rau atat de simplu, atat de usor, si asta e asa de grav, sa stiti, pe acesti oameni ii incadram la ucidere morala. Daca nu ai stabilit o relatie cu aproapele nu esti un om al lui Dumnezeu. Iubesti pe Dumnezeu numai atunci cand iubesti pe vrajmasi, cand iubesti lumea. Daca iubesc pe vramasi asta nu inseamna ca ii dau voie sa ia pielea de pe mine, avem dreptul sa ne aparam, asta e altceva. Dar ca principiu de viata.

Vreau sa va intreb, totusi, un lucru despre viata sfintiei voastre: cand erati in inchisoare, care era lucrul cel mai greu de suportat?

Ei, intrebarea asta nu e simpla. Fetita scumpa, nu era usor, caci eu am trait si un regim de exterminare, m-au bagat la racitoare sa ma omoare. Ei, a vrut Dumnezeu altfel. M-au intrebat multi unde a fost mai greu, in pustie sau in inchisoare. Ce-am constatat? Aia din inchisoare nu credeau in Dumnezeu, dar in pustie in lupta cu dracii, la astia le era frica de Dumnezeu, doar credeau in Dumnezeu ca stiau cine i-a facut si de ei scapai. Te apara Dumnezeu. Dar in inchisoare cu cat erai mai aprins in Dumnezeu, cu atat te bateau mai mult. Si asta era lupta. Ca era tot a diavolului intr-un fel. Insa va spun sub alt aspect: unde era mai frumos: in inchisoare sau in pustie? Suferinta este foarte necesara, cine fuge de cruce fuge de Dumnezeu, asta-i mantuirea noastra. Nu se poate fara jertfa, dragii mei. Asta-i mantuirea noastra, jertfa. Unde ai fi, in familie, oriunde ai fi, trebuie sa stii sa jertfesti. Sa stabilesti armonia. Daca as fi obligat sa raspund intr-un cuvant ce e cultura, as raspunde - e armonie, ce este Biblia, aceasta carte ce se lupta de mii de ani cu multi si-i doboara - e armonie. Daca nu e armonie, e lucru nepotrivit, e stridenta, lupta, amaraciune, si traim cu principiul inertiei, nu mai traim cu prezenta sufleteasca.

Cine asculta de ortodoxie se mantuieste

V-am spus lucruri de mare importanta. Am batut aici la starea de prezenta continua. Orice zi fiind, zi: Doamne, nu ma lasa! Sa va dau asa un aparent exemplu. Daca exista o prapastie enorma cu moarte definitiva, dar acoperita cu frunze si avand o singura scandura ca sa poti trece, de calci alaturi cazi in prapastia aceasta si unul iti zice sa nu calci alaturi ca te duci in prapastie, iar altii zic nu este prapastie, tu ce faci? Tin cont de primul, mai, dar daca o fi prapastie, de ce sa risc, merg mai repede pe punte, sunt sigur. Dar daca esti curios sa te duci in prapastie, ai sa o vezi. Masoara-ti pasii vietii, controleaza-ti gandurile. Repet: nu este necesar sa cunosti suflete alese, cunoaste-te pe tine insuti. Ce e cu mine ? Ce sunt? Ce se va intampla? Cum se va termina? Si unde ma duc cand voi termina? La moarte ce va fi? Cum spun si marii poeti si marii ganditori: daca suntem numai pana la moarte - ce atata jertfa? Jertfa Mantuitorului, lupta grozava cu ideile filozofice, lupta sa stabilim o relatie cu propria noastra vesnicie care este Dumnezeu viu. Ultima carte pe care am scris-o este "Singur ortodoxia". Este un moment acum numit ecumenism, dar eu va spun ca cine asculta de ortodoxie se mantuieste. Cum a spus Mantuitorul, cine va rupe o cirta, o farama din adevarul celor scrise se osandeste, pentru ca adevarul nu se poate ciunti, este unul singur. Daca nu poti, cere ajutorul Meu, zice Domnul, si ai sa poti. De aceea este necesara deasa rugaciune. Pe limba ta, asa cum poti.

Lui Dumnezeu nu-i place nepasarea

Sa stiti ca toata natura are o relatie cu Dumnezeu. Fapta ta daca este buna sau e rea toata natura participa la ea. Cand eram mic, am vazut o oaie ca dadea din picior cand se culca, si am intrebat-o pe mama mea de ce face asa? Se inchina, mi-a raspuns. Ce ziceti de asta? Si atunci am zis mai tarziu, cand au inceput sa-mi creasca si mie ideile despre viata, inseamna ca exista o putere care stapaneste totul, si atunci si pe mine ca om facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Lipsa cea mai grozava, condamnabila, fara nici un fel de termen, este nepasarea. Eu sustin ca fiecare moment din viata trebuie trait, daca traiesti momentul cuceresti viitorul si repari trecutul.

O BISERICA MAI MARE LA MANASTIREA "SFANTA MARIA" DIN TECHIRGHIOL In spatele manastirii din Techirghiol este in constructie o biserica mare cat o catedrala, aceasta urmand sa fie noua biserica a manastirii, ne-a explicat Maica Semfora Gafton, stareta manastirii. In jurul noii biserici, intr-un autentic stil romanesc, se va construi un ansamblu de chilii pentru monahiile manastirii. Ridicarea unei biserici mai mari se impunea atat pentru protejarea bisericutei care, fiind monument istoric, are nevoie de conditii speciale de intretinere, cat si pentru ca este neincapatoare pentru obstea monahala si credinciosii care participa la slujbe. Biserica noua are hramul "Adormirea Maicii Domnului".

DIN VIATA PARINTELUI ARSENIE Arhimandritul Arsenie Papacioc, duhovnicul Manastirii "Sfanta Maria" din Techirghiol, s-a nascut in 1914, ca al saptelea copil al unei familii din satul Misleanu, comuna Perieti din Ialomita. S-a calugarit in 1946 si a trecut prin mai multe manastiri pana a ajuns la Techirghiol. A fost inchis de doua ori in perioada comunista, iar vreme de doi ani a trait in pustie impreuna cu marele duhovnic care a fost parintele Cleopa Ilie. Strabunicul parintelui Arsenie a fost preot in Macedonia, in nordul Greciei, fiind aroman, iar bunicul parintelui, care avea mii de oi, s-a mutat in Ialomita. Asa ne-am ales noi cu un mare duhovnic. BLANDETEA MAICII STARETE SEMFORA GAFTON Maica Semfora Gafton, stareta manastirii Sfanta Maria din Techirghiol, ne-a vorbit cu multa rabdare si blandete despre viata cuviosiei sale in acest loc. Cand a ajuns aici erau cu toate patru monahii, acum sunt 44, iar din 1976 se bucura de prezenta, sfatuirea si preotia parintelui Arsenie. "Generatia mea este o generatie care a intampinat o perioada foarte grea", ne-a spus maica stareta, amintindu-si de vremea in care a fost data afara din manastire si cand, la un moment dat, nici la fabrica de cuie nu era primita, desi era absolventa a Facultatii de Teologie. DIN MURES LA TECHIRGHIOL Biserica de lemn a Manastirii Sfanta Maria provine de pe Valea Muresului, din comuna Maioresti, si a fost adusa la Techirghiol, in vremea Patriarhului Justinian. Multa vreme s-a crezut ca biserica aceasta a fost adusa din Viseul de Sus. In 1934 a fost mutata la Sinaia, a fost adusa pe locul actual in 1951. A fost construita in secolul al XVII-lea, iar pictura sa este cea originala, macar ca a suferit trei restaurari. Cu infatisarea sa maramuresana, bisericuta de lemn se incadreaza de minune in ansamblul arhitectonic al caminului arhieresc de la manastirea cea mai cautata poate din Dobrogea. Hramul locasului manastiresc este "Sfintii Apostoli Petru si Pavel".