Acuzat de tradare, dar si tradat, Antonescu a inchis o epoca tulbure si a deschis una si mai neagra.

Ramas singur la putere dupa inlaturarea legionarilor, Ion Antonescu a impins Romania pe calea pe care a crezut ca aceasta trebuie sa mearga: impreuna cu Germania, impotriva Uniunii Sovietice, pentru recuperarea uneia dintre provinciile pierdute in 1940. La 22 iunie 1941, Romania porneste alaturi de Germania in razboiul antisovietic. Dar aliatii Romaniei pierd tot mai mult teren, si pentru clasa politica romaneasca, privind de pe margine la desfasurarea evenimentelor, devine clar ca tara noastra va iesi din razboi infranta. Asa ca incep miscarile pentru iesirea din razboi.

23 AUGUST. Stim astazi ca majoritatea fortelor politice autohtone au fost implicate in ceea ce s-a numit pe rand "actul de la 23 august 1944", "insurectia armata", "revolutia antifascista", "intoarcerea armelor", dar si "tradarea de la 23 august". Mai tarziu s-a aflat ca insusi Antonescu stabilise contacte cu aliatii pentru o eventuala iesire din razboi. Ceea ce n-a putut Antonescu accepta a fost capitularea neconditionata. Cert este ca Regele Mihai a fost cel in jurul ca-ruia politicienii au strans randurile in saptamanile care au precedat inlaturarea maresalului de la putere. El a fost cel care a citit faimoasa proclamatie prin care tara primea vestea inceperii unui alt destin.

Antonescu a fost arestat si trimis in URSS. In aprilie 1946, dupa terminarea razboiului si in conditiile in care Romania era ocupata de trupele rusesti, maresalul a fost adus in tara, unde deja comunistii, participanti minori la rasturnarea de la 23 august, isi asumau exclusivitatea pentru ceea ce se intamplase atunci. La 6 mai 1946 a inceput procesul in urma caruia, acuzat printre altele de tradare, va fi condamnat si executat. La 17 mai 1946, sentinta a fost data, iar maresalul si alti colaboratori de-ai sai au fost executati cateva zile mai tarziu, la 1 iunie.

"… fata de crima de inalta tradare infaptuita de Guvernul criminal al lui Antonescu, fata de toate durerile pricinuite acestui popor, fata de toata jalea care a fost abatuta in timpul celor patru ani de neagra dictatura, (…) fata de toti mortii care reclama astazi aspra pedepsire a criminalilor de razboi, a lui Antonescu si a satelitilor lui, in numele poporului (...) cer aplicarea pedepsei cu moartea" Rechizitoriul din 13 mai 1946

O LUNGA CARIERA IN ARMATA Ion Antonescu s-a nascut in 1882 la Pitesti si a fost sef de promotie la absolvirea Scolii Pregatitoare pentru Ofiteri de Infanterie si Cavalerie, apoi a terminat Scoala Superioara de Razboi. A participat la reprimarea rascoalei taranesti din 1907 si obtine Virtutea Militara in timpul campaniei militare din Bulgaria, in 1913. Sfarsitul primului razboi mondial il gaseste in functia de sef de operatiuni al Cartierului General, cu gradul de maior. In 1944, Blocul National Democrat, o coalitie a majoritatii partidelor politice romanesti, reuseste sa-l inlature pe Ion Antonescu de la conducerea guvernului. Mihai Antonescu, ministrul de Externe al maresalului, a dus in secret tratative cu Aliatii pentru iesirea tarii din razboi, dar aceste tratative nu s-au concretizat intr-un rezultat cu care Ion Antonescu sa fie de acord. In toata perioada dictaturii sale, in Romania au fost in vigoare legi rasiale.