Vanzatorul de iluzii

"Nu exista farmece si nici vraji! Exista minuni facute de mana si inteligenta omului". Acestea sunt vorbele inegalabilului Iozefini.

Maestrul Iozefini a fost timp de 20 de ani directorul Circului de Stat din Bucuresti

"N-am facut nici o smecherie ca sa ma nasc, va rog sa ma credeti pe cuvant, faptul acesta s-a petrecut, cum s-ar spune, independent de vointa mea. Intr-o buna dimineata de 12 decembrie 1919, va pot spune data exacta, doar eram de fata, am venit pe lume cat se poate de firesc si normal, adica cu capul inainte si nu altfel, n-am intors spatele la lume, dupa cum remarca si tata Rafira, moasa "empirica" ce m-a ajutat sa realizez aceasta performanta. Primul lucru pe care l-am facut imediat dupa aceea a fost sa scot un chiot puternic, fara indoiala, ba chiar atat de puternic si triumfator, incat i-am prins gustul. Tipam aproape tot timpul, de-ti era mai mare dragul, spre incantarea bunicului meu, care spunea admirativ: "Ira, da’ baietu’ ista tapa di parc-ar av... patru plamani, nu doi!"". Asa incepe povestea marelui Iozefini, "Smecheria pe care n-am facut-o", spusa ani mai tarziu, in cartea autobiografica "Memoriile unui scamator".

PASIUNE. Ca nepot al unei mari artiste, Margareta Baciu, a cunoscut inca din copilarie viata scenei. Cand era mic a vazut un afis pe o strada: "Miss Eli, marea iluzionista, va ghiceste numele pentru 5 lei. A intrat si el. L-a intampinat o femeie care l-a mai intrebat una-alta, apoi l-a introdus in camera iluzionistei. Femeia i-a ghicit numele: Aurel Iosef. Cum o fi facut? Se tot chinuia Iozefini sa descopere. "Ma obseda ideea", a recunoscut el. Si si-a dat seama ca femeia din hol transmitea in mod cifrat si raspunsul. "Apoi am descoperit propria pasiune pentru "minuni"", spunea maestrul. A plecat de acasa la 13 ani, fascinat de arta arenei. Voia sa se faca artist de circ. A lasat Iasiul natal si a fugit in lume cu un circ ambulant. A avut norocul sa intalneasca un magician care l-a luat sub aripa lui ocrotitoare. Apoi, cu marea familie a circului, a avut reprezentatii prin toata tara. S-a reintors acasa abia dupa majorat. Dar s-a intors artist.

FACEA MINUNI. Cand s-a infiintat Circul de Stat s-a angajat aici si timp de 20 de ani a fost director. A profesat pana in 1993, cu un an inainte de a trece in nefiinta.

In ciuda presiunilor timpului, a stiut sa adune publicul si sa-si faca "planul". Iar daca il facea, i se dadea sa faca si mai mult. Pe atunci, Circul subventiona teatrele si Opera, si evident nu primea bani de la Primarie. Juniorul vorbeste cu mare admiratie despre tatal lui. "A fost si este un mare artist. A jucat in filme, a scris scenarii, sapte carti, zeci si sute de articole. Scria noaptea la masina, dar batea cu un singur deget. Toate cartile lui si le-a scris cu un singur deget", ne-a dezvaluit Leonard Iozefini, baiatul artistului.

"Daca atunci cand am implinit sapte ani m-as fi rugat vreodata sa primesc un dar, as fi cerut o trompeta. Dar mama nu putea sa-mi indeplineasca dorinta, tata era plecat, iar banii abia ne ajungeau pentru mancare ." Maestrul Iozefini PORTOFELUL BUCLUCAS Dar iata o intamplare povestita chiar de maestru, cu multi ani in urma: "Intr-o zi ma aflam in tramvai. La un moment dat, simt o mana in buzunar ca-mi sustrage portofelul. Il controlez pe autor discret, descopar portofelul si mi-l iau inapoi. La prima statie, coboara. Cobor si eu. Si-i zic: "Sefule, sa stii ca portofelul meu e tot la mine!" si i-l arat. Omul s-a facut verde la fata. Dar pana sa-l dau pe mana Politiei, s-a facut nevazut". Aceasta intamplare, mai tare decat orice banc, a facut ocolul tarii. Iar lui Iozefini i s-a dus vestea ca poate sa te "fure" fara sa-ti dai seama. De altfel, unul dintre numerele pe care publicul le adora era acela in care maestrul sustragea de la spectatori tot felul de obiecte - de la verighete si inele pana la portofele si ceasuri. "Numele Iozefini era sinonim cu expresia "ti-a disparut ceasul de la mana", spune Leonard, baiatul maestrului. De altfel, si astazi, personajelor care fac "inginerii" financiare li se spune, la modul general, "Iozefini". "Marea diferenta este ca tata le dadea spectatorilor lucrurile inapoi!", a tinut Leonard sa precizeze. "Deseori tata realiza "Ingropatul de viu". Il ingropa pe fratele lui, pe unchiul Stefan, la vreo doi metri sub pamant, intr-un fel de cosciug. Veneau medicii, ambulanta. Il tinea la rece vreo doua ore, dupa care il dezgropa Leonard Iozefini