LUMEA SATULUI
In satul originar, traditiile din Postul Pastilor sunt altele decat cele ale romanului modern, traditiile precrestine s-au amestecat cu cele ale
Bisericii.
Iarna cu petrecerile si sarbatorile sale ramane in urma o data cu intrarea in Postul Pastilor. Din 6 martie pana la 23 aprilie crestinii intra intr-o perioada inchinata rugii, chibzuintei si apropierii de Cele Sfinte. Postul inchinat Invierii Domnului este unul mai aprig decat celelalte de peste an. Obiceiurile populare specifice acestei perioade pregatesc pamantul si omul pentru munca si sufletul pentru o comuniune mai puternica insa cu ceilalti si cu Dumnezeu.
GONITUL CAINILOR. Petrecerile s-au dus, entuziasmul sezatorilor si caslegilor trebuie sa se duca si el. La 6 martie, prima zi din Postul Pastilor, in sudul Romaniei iarna este alungata. Simbolul ei, lupul, trebuie alungat si el. In lipsa lupilor, satenii alunga si bat cainii, vazuti ca si lupi printr-un ritual magic intitulat "Jujeul Cainilor". Prin aceasta practica magica, lupul, domnul iernii si mancatorul astrilor (eclipsele solare si lunare), este alungat, si primavara isi intra in drepturi.
Farfurie, Radauti, sfarsitul secolului XX (artist - Florin Colibaba) |
|
ZEITA CE NU SUPORTA FEMEILE LENESEIn noaptea ce incheie Joia Patimilor Mantuitorului, romanii o sarbatoreau pe Joimarita, zeita antropomorfa a mortii. Imaginea populara a acestui personaj mitologic este aceea a unui monstru. Capul urias, parul lung si despletit, dintii lati si gura cascata fac imaginea acestei zeite asemuite de foarte multe ori cu Muma Padurii ori cu vreo zmeoaica. Foarte rar in traditia romaneasca, Joimarita este reprezentata ca o sfanta. Locuinta acestei frumuseti s-ar afla undeva departe, in paduri pustii ori pe varfurile muntilor inalti. La origine, aceasta zeita reprezenta moartea si aparitia ei era legata de ritul funerar al geto-dacilor, rit ce implica incinerarea defunctului. O data cu crestinarea dacilor, rolul acestei zeite s-a schimbat treptat. La inceputul secolului XX, Joimarita devenise un personaj justitiar ce pedepsea femeile si fetele lenese, mai ales pe cele ce nu terminasera de tors inul, canepa si lana pana in Joia Neagra. Degete arse, maini arse, par parlit, unghii si degete parlite ori arse si ele erau pedepsele pe care Joimarita le aplica leneselor. Cu mainile goale nu putea sa pedepseasca, asa ca, intotdeauna, justitiara zeita avea cu ea unelte legate exclusiv de foc. Caldarusele sau oalele de lut cu foc sau jar si vatraiele incinse erau ustensilele zeitatii si spaima puturoaselor. Conform traditiei populare, Joimarita vine pe la casele oamenilor in noaptea ce desparte Joia Mare de Vinerea Mare. Ea vine la focurile aprinse pe podele de lut ale caselor, la focurile aprinse in curti sau gradini, pe morminte sau langa morminte. Joimarita apare frecvent in credinte si zicale populare din Oltenia, Muntenia, Banat, Dobrogea, Moldova si sudul Transilvaniei. |
|
MATCUTATUL FETELORIn batranul Banat, fetele se faceau inainte, si s-or face si acum, surori pana la moarte. Printr-o serie de ritualuri magice desfasurate in casa sau in gradina, tinerele banatene devin surate ori matcute. O fata curata le pregateste o turta din faina de grau, iar o gazda aleasa le face legamantul. Din turta se decupeaza o cruce ce se uda cu atatea picaturi de vin cate surate sunt. Cu un ban de argint gazda imparte crucea de paine pentru toate fetele. Tinerele mananca painea primita, se imbratiseaza si se saruta, devenind matcute. LAZARELUL OILOR SE TRANSFORMA IN FLORIIn Sambata de dinaintea Floriilor, in satele din partea sudica a Romaniei, se practica un ritual menit sa aminteasca de o zeita preistorica a vegetatiei. O data cu aparitia crestinismului, numele zeitatii a devenit Lazar, cel inviat din morti de Iisus. In cadrul ceremonialului, una dintre tinerele colindatoare, denumita Lazarita, se imbraca in mireasa si colinda impreuna cu celelalte fete pe la casele din sat. Tinerele canta drama lui Lazarica, eroul vegetatiei. El pleaca cu oile de acasa la pascut. Aici se urca intr-un copac ca sa taie frunze mioarelor. Cade si moare. Surorile lui il cauta timp indelungat si abia il gasesc. Il duc acasa si-i scalda trupul lipsit de suflet in laptele mioarelor sale iubite. Indurerate, suratele il imbraca in frunze de nuci si arunca laptele in care l-au scaldat pe sub nucii din curte. In Dobrogea, Lazarica invie si se preface in flori, motiv de bucurie pentru suratele sale ce stiu astfel ca nu l-au pierdut. JOIA NEAGRA LA ROMANIJoia Patimilor lui Hristos este o zi foarte importanta in calendarul popular romanesc. In mai toate zonele tarii, credinta generala este ca in aceasta zi se deschid mormintele, Raiul si iadul, si sufletele celor trecuti in nefiinta se intorc la casele unde au trait. In unele zone, cei ramasi acasa intind presuri si aprind focuri ori intind mese pentru ca sufletele celor morti sa aiba ce manca, unde se odihni si sa se poata incalzi. In Banat, femeile, dupa ce tamaiau mormintele, cand plecau din cimitire le strigau celor din pamant: "Sculati, sculati/ Si-acas haideti!". |