Vlad, spaima paganilor

Dusmanii sai au incercat sa-l doboare. Au reusit tarziu, timp in care Vlad le-a tinut frau cu o mana de oameni pregatiti sa moara daca ajungeau pe maini straine.

Mai intai, a avut grija sa-si consolideze autoritatea in tara peste care domnea. Cand a rezolvat toate problemele interne, a cautat o rezolvare si pentru cele externe. Profesorul Stefan Andreescu, de la Institutul de Istorie "Nicolae Iorga", afirma ca Tepes a inceput a doua domnie (1456-1462) intr-un cadru deja fixat inca din 1452, moment in care s-a incheiat un tratat intre Ungaria si Imperiul Otoman. Acest acord consacra o dubla suzeranitate asupra Tarii Romanesti, "reflecta imposibilitatea pentru moment a oricareia dintre cele doua puteri, Imperiul Otoman si regatul Ungariei, de a controla in exclusivitate situatia, deci linia Dunarii de Jos si inclusiv Tara Romaneasca, lucru care se va schimba mai tarziu."

PEDEAPSA. Inflorirea cetatilor sasesti, Brasov si Sibiu, s-a datorat dreptului de depozit si etapa. In legatura cu aceasta politica comerciala, cetatile de peste munti au sustinut diversi pretendenti la tronul Tarii Romanesti care aveau legatura cu clanurile boieresti din interior. Aceasta l-a facut pe Vlad Tepes sa faca repetate expeditii de pedepsire chiar in feudele ardelene care, in mod traditional, depindeau de scaunul domnesc al Tarii Romanesti. E vorba de Amlas si Fagaras, care in perioada aceasta adaposteau periodic pretendenti la tronul Tarii Romanesti.

INCERCARI. In martie 1457 intr-o epistola, el dadea un avertisment Sibiului, in legatura cu un pretendent, un frate vitreg al lui Tepes. Din document reiese ca Vlad incheiase si cu Sibiul si cu tinutul sau (cele Sapte Scaune) - la fel precum Brasovul si Tara Barsei - un tratat inca de la inceputul domniei sale. Sasii sibieni l-au incalcat prin ingaduirea pretendentului amintit in Amlas. Cetatea transilvaneana nu a tinut cont de avertisment si oastea domnului Tarii Romanesti a patruns prin pasul Turnu-Rosu in sudul Transilvaniei, inaintand pe cursul inferior al Hartibaciului - unde se aflau mosiile si resedintele lui Petru Gereb (Greavul) si Petermann - , atacand si incendiind satele Casolt, Hosman si Satul Nou. Matei Covin, la 10 septembrie 1458, a facut o incercare de a limpezi situatia relatiilor sale cu voievodul muntean, prin solul Benedict de Boithor, dar aceasta misiune a esuat. Din toamna anului 1460 efortul lui Vlad Tepes s-a concentrat exclusiv asupra pregatirii infruntarii cu turcii. Tara Romaneasca, alaturi de regatul Ungariei, se constituia iarasi intr-un avanpost al Europei crestine.

PROTECTIE. In anul 1457, Vlad l-a ajutat pe varul sau, Stefan cel Mare, sa ocupe tronul Moldovei. Promovand fiecare dintre ei o alta politica externa, cei doi voievozi au inceput sa se teama unul de celalalt. In contextul razboiului antiotoman desfasurat de Tara Romaneasca sub conducerea lui Vlad Tepes, Stefan a socotit ca a sosit momentul prielnic pentru a recupera Cetatea Chilia care se afla de cativa ani in posesia Tarii Romanesti. Aceasta cetate era importanta deoarece controla gurile Dunarii. In 1462, cand a avut loc expeditia padisahului Mehmed al II-lea, Stefan a atacat Cetatea Chilia, care se afla in posesia Tarilor Romanesti. In timpul conflictului, Stefan a fost ranit de o ghiulea, ce l-a facut sa sufere intreaga viata. Nu a reusit sa cucereasca Chilia, insa acest atac poate fi explicat prin faptul ca, asa cum spunea Iorga, nu a vrut sa o lase sa cada in mana paganilor. Totusi, in 1475 Vlad avea sa fie eliberat de regele Ungariei, la interventia lui Stefan cel Mare.

HARACIUL. Din motive politice, in 1441, Vlad si fratele sau mai mic, Radu, au fost luati ostatici de turci. Viitorul domnitor, Tepes, va fi eliberat in 1443. Vlad Tepes a mostenit in Tara Romaneasca anumite obligatii fata de Poarta, pe care a trebuit sa le onoreze in primii ani de domnie, cand nu putea infrunta inca Imperiul Otoman. Tributul se ridica la 10.000 de galbeni anual. Sunt izvoare care atesta ca el a platit tribut turcilor timp de trei ani. Anul 1459 reprezinta data cand Tepes, refuzand plata tributului, se declara gata sa infrunte mania sultanului. Papa Pius al II-lea depunea mari eforturi pentru organizarea unei cruciade antiotomane. La Congresul tinut la Mantova, in 1459, razboiul contra turcilor era considerat foarte necesar, iar papa oferea pentru sustinerea lui 100.000 de ducati. Pentru a justifica Papei sumele primite si cheltuite, Matei Corvin va inscena "tradarea" lui Vlad Tepes pe care il va aresta si intemnita la Visegrad. Cand s-a aliat cu regele Matei Corvin si s-a hotarat sa rupa relatiile cu turcii, domnul Tarii Romanesti spera ca nu va duce lupta singur, asa cum s-a intamplat. Pentru a intari aceasta legatura cu regele, Vlad Tepes s-a casatorit cu o ruda a lui Matei Corvin.

Inselat de Tepes, Sultanul Mahomed al II-lea Fatih va cauta razbunare

MOTIVE. In opinia profesorului Andreescu, este foarte interesant ca toate faptele de cruzime atribuite lui Vlad Tepes au fost difuzate intr-un chip foarte intunecat prin niste povestiri, culegeri de anecdote cu caracter de pamflet, deci violent contra printului Valah, plecate din zona Brasovului. "Interesul regelui Ungariei in 1462 a fost sa difuzeze spre centrul Europei si spre Roma aceste pamflete, fiindca s-a intamplat ca in toamna anului 1462, cand el a venit in sfarsit sa-si ajute aliatul cu care se inrudise intre timp, in Europa Centrala s-a intamplat un lucru foarte putin cunoscut si care l-a facut pe regele Ungariei sa intrerupa campania de la Dunarea de Jos." Avea nevoie de un pretext valid in mentalitatea epocii pentru a intrerupe aceasta campanie. Pe scurt, au fost fabricate niste scrisori de tradare ale lui Tepes, care chipurile era deja in slujba turcilor si se pregatea sa tradeze regele Ungariei si crestinatatea si pe langa asta, s-au difuzat cu insistenta aceste povestiri care vor cunoaste lumina tiparului si au cunoscut mai multe editii cu gravuri.

INVINUIRE. Regele Ungariei a vrut sa intrerupa aceasta campanie fiindca la Viena, unde domnea imparatul Frederic al III-lea, rivalul sau, si care avea in mana coroana ungara, a avut loc o rascoala a cetatenilor din Viena, care l-au asediat practic pentru o luna si jumatate, doua, in toamna anului 1462, in Castelul Wiener Neustadt. Or, in aceasta perioada in care el era asediat, o delegatie a orasenilor din Viena a ajuns la Brasov si i-a oferit, cum spune cronica lui Antonio Bonfini, lui Matias Corvin coroana si imperiul. El nu putea sa plece de la Dunarea de Jos, unde Papa stia ca e in campanie contra paganilor, si sa se intoarca si sa-i ajute pe vienezi. El a vrut insa sa aiba mainile libere si s-a dezangajat si a inaintat incetisor spre Buda ca sa asiste la evenimente.

LUPTA CONTRA OTOMANILOR La inceputul anului 1462, Vlad Tepes a lansat o campanie impotriva turcilor, de-a lungul Dunarii. Valahul a reusit sa obtina victorii si sa ingrozeasca turcii. In scrisoarea sa de la 11 februarie 1462, Vlad Tepes il anunta pe regele maghiar ca arsese o regiune intinsa intre Oblucita si Novo-Selo, de la varsarea Dunarii in mare pana la Rahova. Tot in scrisoare, Tepes sublinia numarul exact al celor ucisi in expeditie: 23.883, "in afara de cei care au ars prin case". Pentru a se razbuna, Mehmed al II-lea a decis sa invadeze Valahia, pentru a o transforma in provincie turceasca. VLAD TEPES A TINUT PIEPT PUHOIULUI TURCESC Padisahul a intrat in Valahia cu o armata de trei ori mai numeroasa decat cea a lui Tepes. In aceste conditii si fara nici un aliat, Vlad a fost nevoit sa se retraga la Targoviste. In urma sa a otravit toate fantanile si a ars toate satele, pentru ca armata turca sa nu poata supravietui. Atunci cand sultanul a ajuns intr-un final in capitala, el a fost intampinat de o priveliste inspaimantatoare: craniile a 20.000 de turci captivi erau infipte in tepe. Aceasta scena a ramas in istorie sub denumirea de "padurea lui Tepes". Sultanul si majoritatea ofiterilor sai de incredere, obositi si infometati, au hotarat sa se retraga. Sultanul Mehmed a lasat partea a doua a campaniei fratelui mai tanar al lui Vlad, Radu, favoritul turcilor la tronul Valahiei. Acesta l-a urmarit pe Tepes pana la Cetateal Poenari. Vlad a reusit sa scape utilizand un pasaj secret din munte. Ajutat de niste tarani, el s-a refugiat in satul Arefu si de aici a ajuns in Transilvania, unde l-a intalnit pe regele Ungariei, Matei Corvinul. Acesta, in loc sa-l ajute, a poruncit intemnitarea voievodului la Visegrad, langa Pesta. OAMENII DOMNITORULUI Dupa celebrul atac de noapte, soldatii turci au prins un ostas al lui Tepes pe care l-au dus in fata marelui vizir, care l-a intrebat unde e armata tarii. Soldatul "a raspuns ca stie bine, dar despre asta, de frica aceluia, n-ar putea spune nimic". Amenintat cu moartea, "el spune intr-una ca e gata sa moara oricand, dar sa descopere ceva cu privire la acela n-ar putea sa indrazneasca". Vizirul s-a minunat mult de aceasta tarie a osteanului si a adaugat cu teama ca, daca Tepes "ar avea o armata insemnata, s-ar putea sa ajunga la mare putere".