A sau F

In secolele vitezei, diferenta dintre realitate si perceptie e nula. Adevarul gol pusca nu mai face doi bani in fata unei minciuni bine coafate, gata de scos in oras si de multumit asteptarile publicului antrenat pentru spectacol.

La fel ca ciupercile comestibile, adevarul e adesea banal si nesavuros. In replica, minciuna e cocheta, sagalnica, pisicoasa. Demonstrativ - toarce inofensiv. In privat, isi pileste gheara, sufla peste resturile inutile si cloceste matematic o noua strategie. Minciuna e pardonabila, la ce te-ai putea astepta din partea ei? Adevarul obliga, de la el ai pretentii. Si chiar comentariile in marginea unor atari contraste sunt nepotrivite.

Prea suna a filosofie de pahar. Abia tratamentul lor cosmetizat, sub deghizarea cupletului realitate - perceptie, e olecuta mai digerabil. Asa se face ca cea mai grea misie a unui om de comunicare e sa traduca, dupa caz, o realitate roz in perceptie de aceeasi culoare si-o realitate dezonoranta, in perceptie bombon imaculat. Sau macar in griuri colorate. Sa ne uitam la Smart, un exemplu admirabil de strategie. Ce spune realitatea produsului? Masina cu spatiu redus in habitaclu, dimensiuni la centimetru. Meschina daca vrei sa-ti iei prietenii la un film, confortabila daca nu vrei sa ai batai de cap cu parcarea. Pretul? Bine, dar bine condimentat. Diferenta intre costul real si costul perceptual e o investitie. In vanitate si-n identitate. Ce nu ofera obiectul - in cazul nostru o masina cat un Lastun - suplineste comunicarea. Cel putin in tara Cucii Macaii, ea-l gratuleaza pe posesorul de Smart in raport cu publicul sau cam asa: istetule, egoistule, impaunatule, cochetule, motatule, diferitule de ceilalti, baiete cu cont rotunjor in banca, fetita de fita, daca tu nu te gandesti la tine, cine s-o faca?

Intr-o lume fara comunicare si fara marci, lucrurile ar fi stat altfel si contravaloarea produsului ar fi fost direct proportionala cu calitatea si cantitatea materialului incorporat. Dar noi nu traim intr-o asemenea lume, in care toate sunt ceea ce sunt, ci mult mai degraba intr-o lume in care cine are acces la media si la strategie reuseste, mancand etapele, sa fie, fie si pentru ochii lumii, ceea ce doar si-ar dori. Din lipsa de timp si cu ceva investitii, conditionalul optativ devine indicativ. Smart e o marca juna, jucausa si emancipata, dar care nu se sfieste sa-si marturiseasca originile-i nobile (vezi Mercedes). In alte parti decat stradutele stramte si inclinate pentru care a fost initial conceputa masina miniaturala, si unde genomul marcii leviteaza in jurul beneficiului produsului (asa teren, asa vehicul), valorile identitare ale brandului capata noi si surprinzatoare atribute.

Perceptia si-a facut, va sa zica, treaba.