Adio fotbal!

Ne-a batut Olanda. La noi acasa, in Giulesti. Aproape fara drept de apel. In urma acestui rezultat, mai mult ca sigur nu ne vom califica. E a treia necalificare consecutiva, vor spune specialistii. Asa nu se mai poate, vor spune altii. Si din momentul acela se cauta vinovatii. Incep comparatiile cu generatia de aur.

Vin apoi intrebarile legate de batranii de la nationala, se scoate generalul Iordanescu din amintirile triste ca sa mai fie bagat inca o data in alta parte. Este invocat Hagi inca o data, pentru a cata oara? Pe buna dreptate, e invocat Lucescu, aceeasi vesnica solutie cand e vorba de infrangerea, necalificarea nationalei. Capii fotbalului, Mircea Sandu, Mitica Dragomir, sunt pusi pentru eternitate la zid si facuti responsabili pentru tot.

M-am saturat de scenariul asta pana peste cap. De fiecare data acelasi. O tara intreaga este adusa pe culmile dezamagirii pentru cine si, mai ales, pentru ce? Pentru fotbal si pentru jucatorii sai. Hai sa fim seriosi! Romania are atat de multe lucruri importante de facut in urmatorii ani, incat fotbalul nici nu mai conteaza. Gata, ajunge cu transformarea fotbalului in fenomen social, n-avem nici un argument si nici un motiv sa mai facem asta. Este sportul care ne-a adus in ultimii ani cele mai multe insatisfactii, cele mai mari dezamagiri, iar noi ne-am incapatanat - presa, suporterii - sa-i ramanem fideli. Pentru ce? Pentru nimic. Sa se spele pe cap cu el, cu fotbalul, toti cei care raspund si traiesc de pe urma lui. Ne-am saturat de toate fitele si ifosele jucatorilor si conducatorilor de fotbal deveniti mari vedete nationale peste noapte. Ar fi bine sa ne intereseze fotbalul la fel de mult ca si sportul national, oina. Vreau sa fim lasati in pace, sa nu mai fim agresati de scandalurile din fotbalul romanesc, scandaluri care nu se mai termina niciodata. Daca e sa mai mergem vreodata la stadion, o sa mergem ca la o plimbare de duminica, fara sa ne mai pese intr-atat de mult ce se intampla pe teren, incat, la final, sa ne smulgem parul din cap. Pana una-alta, sa si-l smulga ei. Iar pe noi sa ne lase in pace sa ne vedem de-ale noastre. Adio si n-am cuvinte!