Afise si fiefuri

Fie ca apareau in presa vremii, fie ca erau lipite pe garduri, afisele electorale erau unul dintre principalele mijloace de propaganda electorala.

Afis electoral din 1926 al Opozitiei Unite cu candidatii la Camera si Senat

Pregatirile pentru alegerile interbelice nu erau diferite prea mult de cele la care se recurge in zilele noastre. Desi atunci nu exista radioul si televiziunea, cei dornici de a fi alesi apelau la presa scrisa pentru a-si face cunoscute mesajele, precum si la afise electorale. Nu era neglijat nici contactul direct cu alegatorii, care atunci avea o semnificatie vitala.

O analiza realizata in numarul din noiembrie 2004 (36) al revistei Historia arata ca in afisele electorale formulele de adresare sunt de mai multe tipuri, de la vizarea unui anumit segment social - Frati Tarani, Sateni, in cazul Partidului Taranesc in mai 1926 - pana la formule mai cuprinzatoare: Frati luptatori, Frati alegatori, Iubiti cetateni, categoriile sociale vizate diversificandu-se. Taranimea ra-manea insa electoratul-tinta. Pe afise se regaseau si semnele electorale, a caror indicare era obligatorie.

CONTINUT. Erau indicate totodata si numele persoanelor care candideaza pe listele partidului, ale liderilor formatiunii si acuzatii la adresa celor aflati la putere. In cazul PNT erau evidentiate esecurile guvernarilor liberal-averescane. Nu lipseau nici promisiunile electorale: Numai un Guvern National Taranesc sa poata da un camin trainic si sanatos ca in Apusul Europei. Se facea apel la toate valorile democratice in ideea sensibilizarii electoratului.

IMAGINE. Pentru succesul in alegeri contau mult personalitatile politice, liderii partidelor constituindu-si fiefuri electorale: I. Maniu - Ardeal; I.I.C. Bratianu - Arges; C. Stere si I. Inculet - Basarabia; I.G. Duca - Valcea; N. Iorga - Prahova; A.C. Cuza - Iasi si Falticeni; I. Nistor - Bucovina. Un mare succes de imagine, speculat electoral, a avut Al. Averescu, perceput indeosebi de masele rurale ca o figura legendara. Numele lui era pe toate buzele; in el se cristalizau toate nadejdile; numai de la el se astepta minunea unui trai lipsit de griji si de nevoi, nota C. Argetoianu. Este expresia rezumativa a Ardealului si a ardelenilor. D-sa este sinteza calitatilor si a cusururilor ardelenesti, scria despre Iuliu Maniu ziarul Patria, din 17 februarie 1922.

DEZINTERES. Pe fondul nivelului scazut al educatiei politice, campaniile electorale inregistreaza o nota de dezinteres. Alegerile au inceput luni; trei zile de scrutin. Liniste absoluta, aproape indiferenta. Unii din burghezi vin la vot de frica amenzii si nu cunosc macar listele de candidati. Cat priveste modul de votare, ignoranta absoluta, constata Al. Marghiloman, la 4 noiembrie 1919. Situatii de acest gen se intalnesc insa si la alte alegeri. Fiecare alegere a fost o treapta mai jos coborata pe scara care duce la completa iobagie politica, nota Argetoianu la 4 iunie 1926, in timp ce in 1936, C. Radulescu-Motru constata: In ziua de alegeri, taranimea se crede la targ. Da votul acelui care promite mai mult.