Batalia pentru Bucuresti

Daca am sustine ca Bucurestiul reprezinta, in istoria electorala recenta, un caz original sau izolat, nu am fi capabili sa explicam momentele cand el a creat tendinte; daca am proclama ca reprezinta un etalon electoral predictibil, n-am intelege de unde vin uneori alegerile sale nescontate; iata de ce ne limitam la a spune ca principalul oras al Romaniei da dovada, in optiunile sale politice, de o nedezmintita personalitate. Uneori indaratnic, adeseori capos, dificil de sedus si fidelizat, dar totusi inteligent si ferm in idei, electoratul bucurestean nu poate fi tratat dupa un manual de marketing politic. Asa cum multi romani ii considera pe locuitorii Capitalei nereprezentativi din punct de vedere moral ori temperamental pentru ansamblul tarii (bucuresteanul e smecher, bucuresteanul n-are bun-simt, bucuresteanul e lenes), la fel de bine bucurestenii nu pot fi intelesi pe baza unui patern national.

Sa ne gandim, de pilda, la gustul bucurestenilor pentru cei plecati cu sansa a doua: intrebati-l daca asa stau lucrurile pe Sorin Oprescu, cotat mereu ca mare favorit, invins mereu de outsideri initiali (Viorel Lis si Traian Basescu in prima sa campanie); mai intrebati-l despre asta pe Ilie Nastase, simpatizat si aplaudat de toata lumea, insa parasit electoral de dragul mult mai putin cunoscutului (pe atunci) Victor Ciorbea. E unul dintre motivele pentru care, in campania care sta sa inceapa, e prematur sa pariem pe aparentul favorit al zilei: bucurestenii par sa se plictiseasca rapid de acesta, oricare ar fi el.

In al doilea rand, sa ne gandim la simpatia bucurestenilor pentru antieroi. Antieroul este acel personaj pe care nu ni l-am putea inchipui nici in ruptul capului devenind un personaj central. Antieroul este caricatura eroului: in loc sa fie inalt, e scund; in loc sa fie fermecator, e balbait; in loc sa fie dichisit, e chel. Pare-se ca ironia si toleranta i-au facut pe bucuresteni sa indrageasca antieroii, atata timp cat acestia se dovedesc oameni din popor si dintr-o bucata. Daca antieroul ne dovedeste ca a avut o viata modesta, ca a cunoscut saracia, ca stie sa iasa in strada si sa lucreze cot la cot cu noi, toate defectele lui devin calitati. Politicienii prea reusiti, prea lipsiti de defecte n-au priza la bucuresteni. Astfel de persoane - care nu-si tradeaza slabiciunile omenesti - nu reusesc sa seduca un electorat sensibil la omenie si omenesc (defectele sunt omenesti si par o premiza a omeniei). Daca am putea sa-i luam peste picior, ne-ar fi pe plac; altfel - ne devin antipatici. Sa ne gandim la Victor Ciorbea - nu tocmai un politician cu figura eroica - in raport cu popularul si elegantul Ilie Nastase; sa ne amintim de victoriile unor personaje atipice - lipsite de tinuta si charisma - precum Crin Halaicu si Viorel Lis; sa avem in minte triumful lui Traian Basescu in fata elegantului Geoana.

In al treilea rand, trebuie sa tinem cont de faptul ca Bucurestiul este cel mai polarizat oras al tarii. Printr-o traditie deja indestructibila, aici electoratul se imparte intre PSD si adversarul sau de dreapta (CDR, D.A.). Oricat de solide la nivel national, alte partide nu reusesc sa treaca de 7%-8%. Partidul Romania Mare a incercat mai toate variantele de candidat (incoruptibil, elegant, jovial), dar nu a reusit sa depaseasca 10% pe piata Capitalei. La fel s-a intamplat cu PUR, care a investit enorm, sub raport uman si material, la ultimele alegeri; rezultatul - circa 4%.

Din punctul meu de vedere, alegerile pentru functia de primar al Capitalei vor reprezenta un dans in trei. Primul candidat important, Adriean Videanu, are aparent avantajul capitalului de incredere de care se bucura Alianta D.A. in aceste prime luni de guvernare. In plus, Videanu are un moral excelent (se simte pe val, este o piesa importanta din Guvern si Coalitie), e bine pregatit si pare un politician cu priza. Contracandidatul sau din partea PSD, Marian Vanghelie, este un om cu defecte - adica un antierou. Nu-i inalt si frumos, nu-i din neam boieresc, nu-i nici academician, nici orator. Dar are o mare calitate: defectele lui sunt simpatice bucurestenilor. A reusit sa castige Primaria Sectorului 5, fara sprijinul deschis al PSD, chiar din primul tur. Prin cine stie ce farmec misterios, Vanghelie a convins cetatenii ca-i harnic, ca face treaba, ca da rezultate. Mai mult, si-a creat o imagine simpla si accesibila. Vorbeste inca de materiale de constructie, de gaze, de canalizare. Incercarea de a-l demoniza il va transforma - ca si pe Basescu - intr-un tip simpatic pentru mase. In sfarsit, nu trebuie subestimat candidatul-surpriza al PRM, arhitecta Anca Petrescu, care are sansa de a profita de atacurile reciproce ale celor doi. Anca Petrescu poate beneficia de voturile femeilor, de cele captive ale Partidului Romania Mare (5%-10%), dar si de simpatia celor care vizeaza pentru functia de edil un profesionist intr-ale urbanismului.