Bugs Bunny n-are timp de cafea

Cand te intalnesti cu ele (de obicei, la televizor), creaturile din desenele animate sunt mult prea ocupate: se agita incoace si incolo cu viteza fulgerului, se bat, isi pun piedica, sfarsesc calcate de tren si de masina, sunt aruncate pe luna cu racheta si trimise spre centrul pamantului cu sfredelul. Intr-un cuvant, nu-si mai vad capul de treaba.

Nu pot sa nu ma gandesc la ele cu nostalgie atunci cand intru intr-un birou de institutie publica. Acolo unde, la capatul celalalt al spectrului vitezei, omul pare cel mai apropiat descendent al melcului. Stiti birourile astea - sunt cele in care preotii cultului Cafelei isi aduc aproape la fiecare ora jertfa in zat si cani murdare. Intre ceremoniile acestea rituale, destinate teoretic sa-l trezeasca la viata pe zeul Harniciei, se mai ocupa si de noi, anonimii cu petitii.

E o lume pe care e greu s-o pui pe ecran. Cativa, mai indrazneti, au incercat cu camera ascunsa. Dar nu se intampla nimic spectaculos - filtrele de cafea nu explodeaza niciodata cu consecinte catastrofice, calculatoarele nu iau foc, lasand in urma zeci de raniti, functionarii isi rapesc extrem de rar colegii pentru o rascumparare de un milion de dolari... Nu, in birourile astea nu se intampla nimic. Treaba asta e cumplit de enervanta pentru cine bate la usa cu dosarul in brate, insa e aproape imposibil (de la Caragiale incoace) s-o torni intr-o poveste moralizatoare. Nici cinematografia si nici documentaristii ori stiristii de televiziune nu pot face nimic impotriva uneia dintre cele mai mari probleme nationale, de care ne izbim cu totii aproape in fiecare zi. N-au ce dezvalui. Statul pur si simplu nu merge. Cum filmezi asta?

N-ai cum. Si poate nici nu e recomandabil - daca tii la succcesul de casa. Bugs Bunny, care stie lectia, nu se agita niciodata prin locuri in care nu e actiune. Principiul lui spune ca trebuie sa pui camera acolo unde deraiaza trenul si nu unde el merge foarte, foarte incet. Sigur, poate ca il vei rusina pe conductorul lenes cand se va vedea seara la televizor, aratat cu degetul. Dar se va vedea singur. Restul lumii il va cauta pe iepurele nervos, generator de catastrofe.
LUCIAN MANDRUTA