DestiNATO

Ce sir de coincidente incredibile! Oare e regie, oare e intamplare senzationala, oare ce e? Sau e vorba despre ironia destinului? Gregorian afla ca are un frate vitreg citind ziarele in arest.

Cazuri celebre de oameni cazuti in bataia de joc a sortii sunt nenumarate. Sa-l luam de exemplu pe Ceausescu. Ce altceva decat bascalia destinului a fost sfarsitul lui? Cel mai iubit fiu al poporului a fost strivit chiar de maica-sa, adica de popor, nu? Parca aud destinul razand cu gura pana la urechi: 〞Ba, ce fraieri sunteti, iar v-am tras-o! Ce, credeati ca sunteti voi in stare sa faceti o revolutie de capul vostru? Bai, asta-i treaba grea, bai! Si aveti grija ca de-o bucata de timp va cam ia gura pe dinainte! V-am bagat in NATO, v-am dat si zi libera ca sa nu treaca neobservat evenimentul, poate o sa va bag si-n UE, dar nu va jucati cu mine ca ma enervez. Nu ma fortati! Clar?". Cam asa l-as auzi eu pe destin spunandu-ne, daca ar fi sa aiba gura sa vorbeasca. Slava Domnului ca nu are!

Mare lucru si bascalia asta care nu poate fi cu nici un chip placata. Ma intreb uneori daca insasi intrarea noastra in NATO nu-i tot o smecherie a soartei. Eu personal ma bucur ca am intrat sub umbrela americanilor, cum sa nu ma bucur?, dar oare nu-i cam mare palaria asta? Deja ma gandesc sa nu fie iarasi o comedie pusa in carca noastra de acelasi zgubilitic destin. La cata hahaiala este in tara noastra nu m-ar mira ca si destinul, soarta noastra sa fie mistocara, smechera si pusa pe glume, caci daca vorba 〞fiecare om isi merita soarta" este adevarata, inseamna ca, prin inductie, si poporul, fiind format din oameni si nu din crocodili, este o suma de sorti a carei rezultanta ne da vectorul cu sensul, directia si marimea corespunzatoare destinului. Sensul s-a schimbat. Era spre Rasarit, acum este spre Apus. Directia este alternativa, inainte si inapoi, in functie de numarul de suturi in fund pe care ni le da UE. Cat despre marimea destinului, eu zic ca-i cam cat nivelul de trai, nu mai mult. Pentru ca vrei, nu vrei, trebuie sa recunosti ca destinul unui popor se oglindeste in buzunare, in portofele si in burta. In rest sunt doar vorbe.

Ce ar fi ca in 10, 15 ani de acum incolo, toate tarile pamantului sa intre in NATO? Asa cum parea utopic acum 10 ani ca noi vom fi membri in Organizatia Atlanticului de Nord, si utopia a devenit realitate, tot asa s-ar putea ca, de exemplu, si tarile arabe sa adere la un moment dat, si China, si Rusia, si toata Africa. La urma urmei ce mare lucru ca Atlanticul sa fie peste tot, si punctele cardinale sa fie inlocuite doar cu Nordul. Daca interesele securitatii globale o cer, de ce sa nu fie si asa? In curand, insasi Albania va intra in NATO. Ce destin mai maret poate fi pentru armata albaneza, cunoscuta in intreaga lume nu pentru actele de vitejie, ci pentru bancurile facute pe seama ei. Iar cand toata lumea va fi in Alianta, omenirea se va putea mandri ca locuieste pe cel mai sigur corp ceresc din Univers: Planato Pamant. Asa ca eu cred ca intrarea in NATO nu este numai un succes al României, ci si un succes al destinului. Sper din tot sufletul, ca de data asta destinul sa nu se apuce iar de giumbuslucuri si macar acuma sa fie serios, ca a ras destul de noi pana acum. E o sansa pe care istoria ne-a destiNATO!