Detalii europene

Cand o sa fim copti pentru Europa, o sa ne dam seama singuri. O sa simtim, dintr-o data, ca am trecut pragul, ca suntem integrati, ca semanam cu restul continentului. .

Lucrurile vor deveni evidente nu la nivelul marilor sincronizari legislative, economice, financiare, ci la nivelul detaliului cotidian, al maruntisurilor, al imediatului Nu vom mai simti nevoia sa spunem, ajungand la München, ca am patruns 〞in alta lume", nu vom mai fi inclinati sa ne intrebam, melancolici, daca vom atinge vreodata, macar pe sfert, nivelul 〞tarilor civilizate", nu ne vom mai intoarce in tara incarcati de bagaje, asa cum se intorc in targul lor natal cei care au dat o raita prin Capitala. Hotarele vor disparea nu prin decizie administrativa si politica, ci prin simplul fapt ca nu le vom mai percepe. Sa nu ne facem iluzii: un asemenea moment e inca destul de indepartat. Deocamdata, aterizarea pe aeroportul Otopeni - incomparabil mai tonica decat era acum cativa ani - pastreaza, totusi, conotatiile unei regresiuni. Avionul se asaza pe un alt tip de asfalt decat cel 〞capitalist", iarba dintre pistele de aterizare e inca patriarhala, peisajul pastreaza o anumita dulceata arhaica. Nu cobori in centrul unui nod tehnologic modern, nu simti pulsul unei retele aeriene si urbane compacte. Aterizezi pe o pajiste. De jur imprejur, anexele aeroportului au ceva improvizat si saracacios. Nu se vad multe avioane, nu ai sentimentul aglomeratiei. Daca e ziua, ai impresia ca ai picat intr-o pauza. Atmosfera e destinsa, rarefiata, oamenii si vehiculele se misca fara precipitare, in spatii ample, nepopulate. Nu se poate vorbi de forfota. Daca e seara, te simti ca in preajma unui dormitor inainte de ora stingerii. Modernitatea, deja prezenta, pastreaza farmecul unui 〞ce" agrar. Spatiile interioare ale aeroportului se apropie simtitor, pe o axa redusa dar cocheta, de modelul european, dar scenografia continua sa predomine asupra functionalitatii. Desi exista burdufuri de acces, prin care calatorii ar putea trece din avion direct in sala de primire, ele raman, de regula, nefolosite: esti luat cu autobuzul, transportat doua-trei sute de metri, si invitat, apoi, sa urci, cu bagajele in mana, o scara ingusta de vreo doua etaje. O consolare majora o constituie personalul de frontiera, agreabil, ospitalier, necontaminat inca de rutina functionarilor din apus, excedati de cantitate. Frapanta este atmosfera de familiaritate sugubeata care domneste intre lucratorii aeroportului, ca si intre ei si pasagerii autohtoni. Locul fiind mic, nu exista pre-conditia impersonalitatii. In marile gari aeriene de la Frankfurt, Paris sau Londra nu poti distinge intre localnici si straini. Multimile care le traverseaza sunt fara identitate, cosmopolite, omogene in diversitatea lor. La noi survine inevitabil un hotar net intre comunitatea complice a bastinasilor si aceea, oarecum stinghera, a vizitatorilor.

Dupa ce, in fine, lasi in urma aeroportul, treci prin coridorul pitoresc al satului Otopeni, supraincarcat cu reclame pestrite, ca suburbia unei oaze. Miroase a Edirn... si a Bosfor. Drumul e flancat de incropeli comerciale insolite, de la firme de ceramica italieneasca, pana la carciumi sordid pretentioase, cu denumiri exotice si marfa de duzina. Lucrurile se reabiliteaza dupa Casa Scanteii. Arcul de Triumf e solemn fara afectare, vilele de la sosea - gratioase. Din pacate, sub rotile automobilului se simte, tot mai apasat, carosabilul agonizant, iar de o parte si de alta a strazilor se oranduiesc, in devalmasie, imobile translucide si cladiri vechi, firme agresive si ruine eternizate, straluciri gangsteresti, nobleti scapatate si pauperitati desertice. Suntem intr-o fosta Europa, intr-o Europa in regim de anamneza si reconstituire. Evident, lumea româneasca nu va arata niciodata ca lumea suedeza. Nici Marsilia nu arata ca o rezervatie nordica. Dar suntem, totusi, mult prea 〞specifici". Avem, ca sa zicem asa, mult prea mult 〞chip" si mult prea putina 〞asemanare". Si ma tem ca ne va fi mai usor sa recuperam liniile mari ale metabolismului european decat filigranul esential al europenitatii, suma detaliilor care alcatuiesc portretul inconfundabil al Europei autentice.