Examenul presei

Zile de foc traieste presa din Romania de la rapirea celor trei ziaristi romani incoace. Sute de gazetari, fotoreporteri se ocupa de acest caz de dimineata pana a doua zi dimineata. Dupa care o iau de la capat. Redactiile traiesc o nebunie fara precedent, editiile ziarelor se schimba din jumatate in jumatate de ora, televiziunile si-au dat peste cap programele cu editiile speciale dedicate acestui eveniment.

Lipsa de informatii in acest caz, cu toate celulele de criza formate, pune la grea incercare presa care se lupta in primul rand cu zvonurile de tot felul referitoare la soarta celor trei ziaristi. As putea spune fara teama de a gresi ca presa si-a constituit propriile celule de criza care, spre deosebire de cele oficiale, nu fac altceva decat sa se ocupe cu verificarea informatiilor sau, mai degraba, cu infirmarea zvonurilor de tot felul. Cazul acesta, fara precedent in presa din Romania, dat fiind faptul ca e vorba si de viata unor oameni, pe deasupra si colegi de breasla, ne pune si in situatia de a invata multe din mers, o data cu desfasurarea evenimentelor. Embargoul informational impus de autoritati invocand desfasurarea actiunii de eliberare a celor trei, pe de o parte, lipsa surselor de informare, atat de aici, cat si de la Bagdad, pe de alta parte, puse fata-n fata vizavi cu interesul opiniei publice pentru acest caz au determinat presa romaneasca sa mearga pe sarma, sa faca o adevarata echilibristica. Avem cu totii de invatat din aceasta experienta extraordinara, presa, autoritati ale statului, opinia publica si cred ca multe dintre intrebarile referitoare la acest caz isi vor gasi raspunsurile dupa terminarea crizei. Atunci vom sti mai bine sa evaluam ce a facut fiecare sau ce n-a facut si, mai ales, unde am gresit. Pana acum cred ca presa si-a facut datoria, trecand mai mult decat onorabil peste un examen de care n-a mai avut parte, un examen senzational.

Important este, pana la urma, ca ziaristii romani rapiti in Irak sa se intoarca teferi acasa si vom avea destul timp sa despicam firul nu in patru, ci in cate o fi nevoie.