Expeditie in "Buricul Pamantului"

Cei patru temerari romani, plecati sa descopere tainele junglei amazoniene, au poposit in fosta capitala incasa Cuzco, denumita candva "Buricul Pamantului".

GALERIE FOTO

Suntem in Cuzco - Buricul Pamantului, asa cum isi numeau incasii capitala. Era ca si Roma, locul in care ajungeau toate drumurile imperiului. Parada galagioasa care stapaneste orasul ne aminteste ca e duminica.

Si ca in orice duminica peruana, dansul, muzica si petardele nu se opresc pana seara tarziu. Grupuri mai mici sau mai mari se inghesuie intr-o parada nebuna plina de falseuri de fanfara si multa mandrie.

Altitudinea de 3.400 de metri completeaza si ea vartejul in care am intrat. Parasim repede Piata Armelor si ne strecuram pe strazile inguste, in panta, strajuite de ziduri inalte din piatra, ridicate de conchistadori si care amintesc de Sighisoara, si cautam locuri in care sa mancam curat si ieftin.

DOAR UN POPAS. De aici vom pleca spre Madre del Dios, spre triburile Machiguenga. Dar pentru urmatoarele doua zile vom ramane intre zidurile vechii cetati. Cu ajutorul camerei de filmat animam foarte repede piata centrala si imediat zeci de maini intinse vor sa ne ofere cate ceva. Mult mai veseli decat ar trebui sa fie niste oameni saraci, indienii Quetchua ne imbie cu tot felul de fructe si legume exotice. La fiecare colt de strada, vanzatorii ambulanti vand mate de coca (ceai din frunze de coca) si calda de gallina (supa de gaina). Luam din toate si, cu cele cateva cuvinte in castiliana stiute, completam perfect atmosfera.

Recunosc in Cuzco vechiul aer al Marrakeshului cu tineri hippy, cantece la colturi de strada si multa libertate. Catedralele spaniole nu mai trezesc de mult spaima indienilor din Anzi si doar ghizii mai evoca in povestile lor vremurile negre ale Imperiului Incas. David si Serban sunt pentru a doua oara aici si mandri o fac pe ghizii grupului, purtandu-i pe Adi si Aleks (Alexandru, editorul nostru foto - n.r.) prin locuri mai putin umblate din capitala incasa. Azi plecam spre jungla si povestile lui Samuel, ghidul nostru, ne atata si mai mult fantezia.

DESTINATIE FINALA. Vom pleca spre cele mai indepartate locuri din jungla amazoniana, spre ultima granita a civilizatiei. Suntem a treia expeditie din ultimii 20 de ani care a incercat sa ajunga atat de departe: Parcul National Manu. Nu avem nimic din ambitia unor cuceritori si drumul pe care vrem sa-l parcurgem este doar o intoarcere la origini, la omul salbatic din noi, liber de orice prejudecati si dorinte, neimblanzit.

PATRU PENTRU JUNGLA AMAZONIANA

Sunt patru: David Neacsu, Serban Georgescu, Adrian Andone si Alexandru Molovata (editorul foto al Jurnalului National). Au plecat intr-o expeditie inedita, manati de curiozitatea deslusirii tainelor junglei amazoniene, avandu-l ca ghid pe biologul peruan Samuel Solis. Serban Georgescu relateaza pentru cititorii Jurnalului National fiecare etapa a ineditei lor aventuri. De data asta, din Cuzco, fosta capitala incasa, situata in Anzii peruani, oras situat la 3.400 de metri altitudine, ceea ce inseamna ca noptile sunt reci, dar zilele insorite, cel putin din aprilie pana in octombrie. Numele capitalei incase, "Ccoscco", hispanizat ulterior in "Cuzco", insemna in quechua "buricul pamantului". Capitala Imperiului Incas, pe care conchistadorii au descoperit-o in 1533, avea 100.000 de locuitori. Cuzco a pastrat o oarecare influenta de-a lungul catorva zeci de ani, pentru ca apoi sa intre intr-un lung declin. Acum, orasul face parte din patrimoniul cultural al Umanitatii, pentru bogatia de monumente incase si coloniale, figurand printre cetatile cel mai bine conservate ale Americii precolumbiene. Azi este o adevarata capitala turistica, un punct de plecare pentru toate excursiile catre Valea Sacra.