Invariabile

Megacoruptia si unda ei de soc ne pun in fata unor adevaruri dure si de durata, pe care istoricii Romaniei moderne, indeosebi cei occidentali, le numesc invariabilele, constantele evolutiei romanesti.

Constatam mai intai ca acuzatiile de coruptie au vizat si dreapta, si stanga politica. E cert ca stanga, care a preluat in 1989 intreg portofoliul de afaceri clientelare si mafiote ale Securitatii si ceausismului, pe care, chiar daca doar in parte, a continuat sa le controleze si sa le consolideze pana azi, e mai vinovata. Stanga - sau mai exact regimul politic care a guvernat din 1990 in 1996 - a girat copios coruptia de stat, incurajata de sansa primei lovituri impotriva proprietatii de stat. Hotia de stat a continuat cu hotia selectiv-individuala si specializata, practicata, protejata sau nederanjata de exponentii regimului dintre 1996-2000. Incepusera privatizarile, iar "consultanta" - noua notiune pentru traficul de influenta - devenise a doua natura a mai tuturor personajelor influente ale clasei politice.

Dar daca si dreapta, si stanga sunt deopotriva vulnerabile la coruptie, trebuie spus imediat ca Romania primei jumatati a anilor ă€˜90 a fost in sine o scena apta si chiar stimulativa pentru ample abuzuri: o vointa politica insuficient angajata in democratizare, un curs geo-strategic ezitant au fost sarea si piperul abuzului si coruptiei. Nici dreapta, nici stanga nu si-au depistat sau pedepsit, nu atat vinovatii cat perceptiile si instrumentele de putere conditionate de coruptie. S-a vorbit imens despre coruptie, destul de mult despre coruptI, dar mereu fara rezultate care sa anunte schimbari majore. Justitia dependenta de puterea executiva, de mostenirea clasei magistratilor comunisti si mai ales a reflexelor conditionate - cu care procurorii si coloneii de politie sunt gata sa indeplineasca ordinul si doar dupa aceea sa intrebe daca el este legal - a fost o alta explicatie de durata.

Aceste date tin de ultimii 14 ani, dar au in spate inca cel putin doua seturi de traditii si obiceiuri ale unei culturi politice care, din pacate, au fost un fel de ursitoare vicioase: minciuna, egoismul, politicianismul, indiferenta, superficialitatea, uitarea.

Aceste date ereditare, explicabile dar inevitabile, trebuie sa ne preocupe deopotriva, pentru ca fara schimbarea lor, in profunzime, nici schimbarile de la lumina zilei nu sunt posibile.

Comunismul de tip sovietic a functionat pretutindeni si ca un mijloc imens de a produce si consuma coruptia, intr-un metabolism fundamental. Comunismul a corupt capitalismul si umanismul, dand in schimb mizerie si lagare. Ceausismul a fost forma specific romaneasca a unui comunism croit pe masura, al vicleniei cu care faci altceva decat spui, si in politica, si in cultura, si in citirea trecutului.

Comunismul dogmatic subminat de regimul Ceausescu a semanat cu un fel de conducta de petrol intepata si jupuita de hoti nocturni. Nici conducta n-a ramas intreaga, si mai toti delapidatorii ei de ocazie s-au asfixiat, saraci lipiti pamantului. Fundalul ceausismului, ca paradigma adminstrativa si culturala neaosa, producatoare de coruptie, ca mod de supravietuire, a fost pregatit insa, ne place sau nu, si de Romania precomunista. Aparut tarziu si greu, statul national roman a avut cateva handicapuri genetice - o taranime imensa si saraca, o clasa de mijloc neputincioasa si formata indeosebi din minoritari neasimilati sau neasimilabili. Intre acesti doi poli, elitele politice si plutocratice au fost prinse la mijloc. Manifestarile de egoism au fost mai puternice, cu toate efectele lor perverse, decat patriotismul si angajarea generatiilor sau personajelor pasoptismului si regalitatii romantice. In clasa politica romaneasca s-a instalat repede morbul distrugerii reciproce, mai mult decat constiinta solidaritatii pozitive. Personalitatea si carisma, flerul si norocul au contat mai mult, in ordinea calitatilor omului politic si public, decat integritatea personala verificata si spiritul de corp al efortului colectiv, poate lipsit de stralucire, dar neabatut.

In 1938, din 4 milioane de familii de tarani, un milion traiau in bordeie cu pamant pe jos, 600.000 nu aveau nici o fereasta, iar 500.000 de familii de tarani traiau cu animale in casa. In anul maximei infloriri postbelice, Romania avea 4,6 medici la 10.000 de locuitori, dar doar unul la 10.000, la tara - o cifra identica cu cea a Indiei, in acelasi an. In 1932, publicatia britanica "Extremul Orient si India" scria: "Pentru observatorul strain, responsabilitatea dificultatilor romanesti revine politicienilor care accepta ca violenta politica a propriului partid sa-i intunece judecata, dar si ziarelor romanesti care nu exercita nici un autocontrol in discutarea afacerilor politice si in termenii abuzului pe care-l exercita impotriva adversarilor.

Spre zilele noastre, in celebra sa carte despre fascismul in Ungaria si Romania, americanul Nagy-Talavera considera ca singurii oameni absolut incoruptibili ai Romaniei interbelice au fost: Iuliu Maniu, Corneliu Zelea Codreanu si maresalul Antonescu. Incoruptibili, care insa in angrenajul unei istorii complicate nu doar c-au pierit tragic, ci, cel putin in cazul lui Codreanu si Antonescu, vrand binele tarii lor, i-au produs sfasieri mortale. Coruptii scapa, iar incoruptibilii sfarsesc tragic?

Sa fie acesta un sens al istoiei modernitatii romanesti deprins prea bine si de contemporanii nostri?

Functioneaza asadar un fundal istoric precomunist, in care egoismul social, iresponsabilitatea politica si superficialitatea au creat si au impus monstri durabili de mentalitate. Cu siguranta ca Romania interbelica a fost infinit mai buna si mai capabila de rectificari decat cea comunista, fie si pentru ca era naturala, nu inventata, daca putem spune astfel.

Dar abuzul curent al politicianului, impunitatea hotului, clientelismul si politicianismul, ignorarea suferintelor oamenilor simpli, autodevorarea sistemica, n-au aparut o data cu comunismul. Din aceasta cauza azi, dupa 14 ani de libertate, peisajul se prezinta atat de sumbru si defrisat. Fara masuri extreme, lasandu-ne in voia firii noastre naravite si pe seama politicienilor corupti, Romania nu va avea viitorul occidental pe carel doreste, fara sa-l merite inca cu adevarat.