Istorie - Secrete romanesti in arhivele britanice

Interventia armatelor unor state "fratesti" in Cehoslovacia, in august 1968, si pozitia Romaniei de condamnare a agresiunii au reprezentat evenimente asupra carora laboratoarele decizionale si-au focalizat telescoapele diplomatiei sau ale serviciilor speciale, chiar si dupa ce ecourile faptelor respective s-au stins.

Consecvente, controverse sau certitudini romanesti?

Acuzat de un membru al Opozitiei de lipsa de consecventa in dezbaterea unui proiect legislativ, un remarcabil om politic roman din perioada interbelica ar fi replicat: Numai boii sunt consecventi. Sigur, replica nu are nimic comun cu morala care trebuie sa guverneze pana si politica, dar parca multe momente din politica romaneasca dovedesc ca faptuitorii lor dau dovada de imperiala inconsecventa si deci n-ar putea vreodata fi banuiti ca...

Nu stiu daca schimbul de cuvinte rostit sub cupola cladirii din Dealul Mitropoliei poate avea legatura cu ceea ce s-a intamplat in 1968, cu manifestarile si declaratiile uneori contradictorii ale liderilor romani, dar, dupa cum au putut constata cititorii nostri, exista o mare deosebire intre ceea ce-i spunea Nicolae Ceausescu lui Michael Stewart si ceea ce-i spunea prof. Mircea Malita, adjunct al ministrului Afacerilor Externe, lui L.C. Glass, membru al Misiunii britanice la ONU (a se vedea Jurnalul National din 5 octombrie). Dar si mai mare deosebire intre cuvantarea lui Ceausescu din balconul CC din 21 august, cand a condamnat agresiunea si pe agresori, si zisele aceluiasi din 25 august in sedinta Comitetului Executiv al CC al PCR: Ceea ce as dori sa spun este faptul ca partidul... a afirmat hotararea sa de a face totul pentru dezvoltarea relatiilor cu Uniunea Sovietica si cu tarile socialiste, fidelitatea sa fata de aliantele existente. Deci, a da putere de lege, ca sa spun asa, punand in fata Marii Adunari Nationale orientarea politica a partidului si poporului nostru, am facut aceasta pentru a exclude orice speculatie din partea cercurilor imperialiste. Consecvent in inconsecventa lui...

CONTINUARE. Interventia armatelor unor state fratesti in Cehoslovacia, in august 1968, si pozitia Romaniei de condamnare a agresiunii au reprezentat evenimente asupra carora laboratoarele decizionale occidentale si-au focalizat telescoapele diplomatiei sau ale serviciilor speciale chiar si dupa ce ecourile faptelor respective s-au stins. Dorinta de informare era puternica. Chiar si dupa ce au iesit la iveala deosebiri, nu doar de nuanta diplomatica, precum acelea de mai sus. In fond, chiar si un cap de pod firav era mai bun decat nimic. Astfel ca misiunile de informare la diferite niveluri si din diferite parti au continuat sa soseasca in Romania, iar grupurile de experti sa discute diferite aspecte ale politicii interne si mai ales externe ale Romaniei.

BICIUL SI EFECTELE SALE. Intr-o astfel de misiune sosea la Bucuresti, in prima zi de vara a anului 1970, Secretarul de Stat pentru Afaceri Externe al Canadei, onorabilul Mitchell Sharp. Era probabil un caz unic in analele diplomatiei Aliantei nord-atlantice ca la mai putin de doi ani de la vizita unui inalt responsabil politic, Michael Stewart, Secretar de Stat al Foreign Office-ului, un alt ministru de Externe al unui stat-membru NATO sa viziteze o tara-membra a unui pact politico-militar advers. De la precedenta vizita a omologului sau britanic (septembrie 1968, relatata in paginile Jurnalului National din 21 septembrie a.c.), se petrecusera mai multe evenimente care ar fi putut sa nasca intrebarea: S-au potolit sau nu romanii?. In acest interval, Nicolae Ceausescu se deplasase de cinci ori la Moscova, iar premierul Maurer si ministrul de Externe, Corneliu Manescu, o data! In plus, secretarul general al partidului participase, in martie 1969, la o consfatuire a Comitetului Politic Consultativ al Pactului de la Varsovia si cu o luna inainte ii primise pe comandantul-sef al Fortelor Armate Unite, maresalul Iakubovski! Asadar, motive reale pentru a cugeta asupra romanilor. Si greu de spus ce a fost in mintea sefului diplomatiei canadiene cand Ion Gheorghe Maurer, la acea data al doilea om in stat, i-a declarat: Trebuie sa ne obisnuim cu gandul ca una dintre superputeri ne este vecina si ca ea, Romania, este membra a unuia dintre cele doua blocuri. Blocuri in care, intocmai ca si in familiile rusesti traditionale, exista obiceiul ca in fiecare sambata seara copiii sa fie biciuiti, fie ca au fost buni, fie rai; ca folclor este interesant, dar nu este deloc confortabil. Ajuns in acest loc al Notei de conversatie intocmita de partea canadiana, istoricul nu poate decat sa regrete ca nu are un acces la documentele romanesti: era interesanta o comparatie intre documentul consultat la The National Archives din Londra si cel romanesc. Cu toate acestea, continua premierul roman, Romania este un membru credincios al Tratatului de la Varsovia si este hotarata sa intretina bune relatii cu URSS. De altfel, ultimele evolutii bilaterale au evidentiat decizia ambelor parti de a dezvolta relatii de prietenie.

ANTIDOT. Limbajul diplomatic are menirea lui. Si daca cele de mai sus reflectau realitatea, tot atat de adevarat este ca la intalnirile respective liderii regimului de la Bucuresti au subliniat, asa cum ii declara Maurer lui Sharp, ca Romania este hotarata sa-si pastreze identitatea separata si sa-si apere independenta nationala. Maurer a accentuat asupra acestor puncte. El a afirmat categoric ca romanii nu vor permite niciodata sa se repete in tara lor ceea ce s-a petrecut in Cehoslovacia. Daca rusii vor interveni, romanii vor pune mana pe arme si se va declansa un Ă«razboi popularĂ».

SEMNE DE INTREBARE. Cunoastem, in linii mari, evolutiile europene din primavara si vara anului 1968 si stim cine au fost cei mai activi sustinatori ai ideii de interventie in Cehoslovacia, astfel ca ne este dificil a crede in totalitate ceea ce premierul roman ii impartasea ministrului de Externe al Canadei. Cehii au gresit ca nu au rezistat militar interventiei rusesti. Daca ei si-ar fi aratat de la inceput hotararea de a se apara, rusii nu si-ar fi putut realiza obiectivele. Pana aici este clar. Mai departe insa... In imprejurarile din 1968, hotararea Cehoslovaciei de a se opune ar fi cristalizat rezistenta antisovietica din Europa de Est. Cine, bulgarii care asteptau incuviintarea Moscovei pentru orice actiune si cerseau mangaieri pe crestetul capului? Polonezii si germanii? Dar ei au fost cei care l-a batut la cap pe Brejnev sa puna punct experimentului cehoslovac! Atunci cine? Promotorii socialismului gulás? Abia se inchisesera ranile razboiului din 1956 cu Uniunea Sovietica. Mai ramaneau romanii care, oricum, dansau invartita. Se pare ca in acel moment nu existau oponenti la politica URSS. Ei trebuiau creati, iar procesul era anevoios daca leadership-ul sovietic nu aducea atingere intereselor americane din Europa. Ceea ce sovieticii nici nu intentionau.

Dar, poate, cea mai mare nedumerire o provoaca opinia lui Maurer referitoare la lipsa de consecinte ale programului de reforme din Cehoslovacia. Nota de conversatie intocmita de canadieni nu are cum sa surprinda si eventuala uimire a Secretarului de Stat la raspunsul premierului roman: Cand dl Sharp l-a intrebat ce s-ar fi intamplat in Cehoslovacia daca rusii nu interveneau, Maurer a raspuns: Ă«Absolut nimic!Ă». Dupa parerea lui, nu era nici un pericol chiar daca Cehoslovacia parasea comunitatea socialista (!). Ceea ce este foarte greu de crezut, deoarece reformele vizau democratizarea societatii, iar opinia publica cerea parasirea structurilor Pactului de la Varsovia. Ori un flanc de sud-vest descoperit nu era chiar ceea ce Moscova dorea.

IANUS. Nu este vorba chiar de zeul protector al Cetatii Eterne, ci de doua fete ale aceluiasi lucru, una intoarsa si privind catre noi, terna, iar cealalta privind catre exterior, stralucitoare. Cam asa era si socialismul. Cum poate reconcilia dl Maurer ssau Ceausescu sau Manescut politica interna si cea externa a Romaniei era probabil intrebarea cel mai des pusa de oaspetii straini liderilor romani. Si a fost pusa si de Mitchell Sharp. La care seful guvernului de la Bucuresti a raspuns: Vreti sa spuneti de ce suntem stalinisti in interior si independenti in exterior?. Apoi a sugerat ca raspunsul este in legatura cu etapele diferite ale dezvoltarii economice si culturale sale Romaniei si Canadeit. Intr-o tara subdezvoltata economic si cultural cum este Romania, oamenii trebuie sa fie supravegheati si ghidati de catre stat, dar guvernul se lupta sa-si aduca cetatenii la acel nivel de educatie care sa nu mai faca necesare acestea. Desigur, este un proces care cere timp. Nu stim ce alte raspunsuri au primit cei care au mai pus asemenea intrebari, dar cel dat de Maurer este de-a dreptul stupefiant: romanii erau atat de prosti incat conducatorii lor au creat statul-tutore care sa aiba grija de ei. Probabil parintii comunismului au fost mandri in acel moment de Ion Gheorghe Maurer.

Intr-o discutie separata, Corneliu Manescu, omologul lui Sharp, i-a destainuit un mare secret: motivul acestei discrepante este ca procedand in acest fel, nu dam nici un motiv sovieticilor Ă«sa ne sara in ajutorĂ» (aluzie la felul in care sovieticii planuisera interventia in Cehoslovacia). Nu avem inca acces la toate documentele cancelariilor occidentale pentru a putea vedea cum erau digerate asemenea explicatii. Daca luam in considerare mentinerea usilor deschise pentru reprezentantii regimului comunist din Romania, vedem ca declaratii de acest fel nu prea impresionau pe decision makers si putem socoti ca gandirea pragmatica prevala. Lasa-i asa stalinisti, daca in plan extern ne pot ajuta!

SOCIALISMUL ORTODOX. O misiune de informare nu se putea limita la problemele romanesti, desi acestea erau pe prim plan. O trecere in revista a tuturor aspectelor miscarii comuniste internationale a fost facuta cu acel prilej. Una dintre grijile Occidentului era determinata de partidele comuniste din Italia si Franta, care adunau un numar semnificativ de voturi, avand astfel capacitatea de a influenta decizia. Parerea interlocutorului roman l-a multumit pe seful diplomatiei canadiene. Maurer - putem citi in Nota de conversatie - a declarat categoric ca socialismul ortodox sprobabil de factura sovieticat nu are nici un viitor in tarile industrializate din Vest. Maurer crede ca nici chiar in Franta si Italia, unde partidele comuniste detin un electorat important, nu are nici un viitor. In opinia lui Maurer, atractia pentru socialism este specifica popoarelor subdezvoltate, care vad in el un model social si economic. Din acest punct de vedere, el crede ca viitorul ssocialismuluit este in China si nu in URSS. Pana unde sa fi mers mandatul lui Maurer incredintat de conducerea partidului?

DIN NOU NATO. Era randul expertilor sa se pronunte. Dupa mai multe vizite la nivel de sefi de stat (reamintim ca in august 1969 Nixon vizitase Romania) sau de sefi de diplomatii (cum a fost onorabilul Mitchell Sharp) si luari de pozitii oficiale (discursul lui Ceausescu la Congresul al XXIV-lea al PCUS, aprilie 1971), trebuia stabilit cadrul de manifestare a Romaniei. La inceputul lunii mai 1971, grupul de experti NATO asupra Uniunii Sovietice si Europei de Est discuta despre Evolutii in Uniunea Sovietica si Europa de Est si implicatiile lor politice. La capitolul C - Romania se poate citi: Relatiile romano-sovietice au ramas neschimbate. Romanii continua sa insiste pe sprincipiult suveranitatii si independentei tuturor tarilor socialiste si sa respinga doctrina Brejnev senuntata dupa interventia din Cehoslovacia, ea prevedea dreptul si obligatia URSS de a apara socialismul acolo unde este amenintat!t. In acelasi timp, ei sunt pregatiti sa stranga relatiile in cadrul CAER, atata timp cat aceasta concorda cu interesele lor economice si nu ii ameninta suveranitatea.

Dintre statele socialiste europene, Romania singura dezvoltase si intretinuse relatii diplomatice atat cu statul evreu, cat si cu statele arabe si OEP. Daca prima dimensiune nu punea nici un fel de probleme de interpretare celor de la NATO, cea de-a doua era urmarita cu atentie, expertii cautand a intelege si a pregati reactii mai inainte ca o actiune sa fie declansata. Monitorizarea era determinata si de faptul ca o actiune proaraba putea fi inspirata de Moscova. Temeri lipsite de temei erau de parere aceiasi analisti: Semnele unor tentative romanesti de imbunatatire a relatiilor cu statele arabe nu inseamna ca tara si-a abandonat linia independenta in politica externa. Concluzie consolidata dupa investigarea activitatilor diplomatice romanesti derulate in Extremul Orient: Relatiile Bucurestilor cu Peking continua sa se dezvolte si sunt insotite de o publicitate care ii irita pe sovietici.

Romania era un jucator pe scena politica a lumii, diplomatia ei manifestandu-se si mai departe si mai aproape, initiativele ei vizand probleme si zone din cele mai diferite. Initiativele romanesti pentru dezvoltarea cooperarii in Balcani, care s-au declansat in primavara lui 1970, si-au pierdut din viteza spre sfarsitul aceluiasi an, in cea mai mare parte datorita lipsei de raspuns din partea celorlalte state balcanice la propunerea romaneasca pentru organizarea unei conferinte guvernamentale referitoare la cooperarea in regiune. Reactia generala a fost ca doar intelegerile si schimburile bilaterale, in special in domeniile economic si cultural, au sanse reale in viitorul apropiat.

In acest blocaj era evidenta mana Moscovei, careia nu-i convenea aparitia unei grupari regionale in cadrul blocului pe care-l pastorea. Era inca proaspata in memorie disidenta Iugoslaviei de la jumatatea deceniului cinci si extrem de vizibila bresa geopolitica si geostrategica ivita in sistemul creat de sovietici la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, pentru a mai permite inca una care ar fi descoperit intregul flanc de sud.

I-A LUAT GURA PE DINAINTE. In decembrie 1970, conducerea superioara poloneza a evidentiat un prost management al situatiilor de criza, dispunand in ajun de sarbatori, intr-o tara catolica, majorarea preturilor la principalele bunuri de consum si servicii. Clasa muncitoare, beneficiara teoretica a sistemului, a iesit in strada. Din experienta poloneza toti ar fi trebuit sa invete. Focalizand ultimele masuri interne aplicate de regimul comunist de la Bucuresti, expertii NATO au conchis: Recent, conducatorii romani si-au indreptat mai mult atentia asupra problemelor interne, cu scopul de a evita producerea unor evenimente similare celor din Polonia. Eforturile sunt facute pentru a combate neajunsurile prin consolidarea sindicatelor si prin incercarea de a face cat mai reala participarea muncitorilor la actul decizional. Este evident ca raportul a fost intocmit inainte de calatoria cuplului conducator in China si Coreea...

GRUPUL DE CONSILIERE PENTRU POLITICA ATLANTICA. La inceputul toamnei 1971 s-au intalnit expertii APAG pentru a discuta Relatiile dintre membrii Pactului de la Varsovia in anii 1970. De la inceput, dl Neubert, adjunct al Sefului planificarii, a anuntat ceea ce noi vom folosi drept incheiere pentru acest episod de istorie recenta a Romaniei: Elitele conducatoare din tarile Europei de Est, in scopul consolidarii intereselor proprii, vor mentine aceste state in siajul Uniunii Sovietice. La randul ei, conducerea sovietica este imbatranita, conservatoare si nu este dispusa la concesii.

Sa fi avut oare dreptate A.C. Cuza sau s-a inselat amarnic?

DESTAINUIRI

Maurer - putem citi in Nota de conversatie - a declarat categoric ca socialismul ortodox sprobabil de factura sovieticat nu are nici un viitor in tarile industrializate din Vest. Maurer crede ca nici chiar in Franta si Italia, unde partidele comuniste detin un electorat important, nu are nici un viitor. In opinia lui Maurer, atractia pentru socialism este specifica popoarelor subdezvoltate, care vad in el un model social si economic. Din acest punct de vedere, el crede ca viitorul ssocialismuluit este in China si nu in URSS. - Mitchell Sharp, secretar de stat pentru Afaceri Externe al Canadei

INAINTE DE CHINA 1971

Recent, conducatorii romani si-au indreptat mai mult atentia asupra problemelor interne, cu scopul de a evita producerea unor evenimente similare celor din Polonia. Eforturile sunt facute pentru a combate neajunsurile prin consolidarea sindicatelor si prin incercarea de a face cat mai reala participarea muncitorilor la actul decizional.

ROMANIA - URSS

Relatiile romanosovietice au ramas neschimbate. Romanii continua sa insiste pe sprincipiult suveranitatii si independentei tuturor tarilor socialiste si sa respinga doctrina Brejnev senuntata dupa interventia din Cehoslovacia, ea prevedea dreptul si obligatia URSS de a apara socialismul acolo unde este amenintat!t. In acelasi timp, ei sunt pregatiti sa stranga relatiile in cadrul CAER, atata timp cat aceasta concorda cu interesele lor economice si nu ii ameninta suveranitatea. - Nato

DOCTRINA

Prefer sa nu ma refer la invadarea Cehoslovaciei ca la o versiune a Ă«doctrinei BrejnevĂ», pentru ca este dificil sa consideri doctrina ceva ce nici Brejnev si nimeni altul nu este pregatit sa admita ca este autorul ei. Cu sau fara autor, doctrina Brejnev a existat si in decembrie 1981 era sa mai asistam o data la revigorarea ei.

FOTO

PROTOCOL INALT. Nicolae Ceausescu-Michell Sharp, dialog peste ocean. Fraze si zambete protocolare si un dialog cu un martor care ne poate spune multe - Sergiu Celac

INTRE MINISTRII DE EXTERNE. Sisteme politice diferite, conceptii diferite - o singura lume

DESPRE SOCIALISM. O calduroasa strangere de mana in saloanele de marmura ale Palatului (Regal), Consiliu de Stat