Meniu cu cantec

La Teatrul de Comedie, Chirita si-a schimbat look-ul

Cata vreme sa fi trecut de cand Alecsandri o facea pe coana Chirita ispravniceasa si o trimitea in voiaj la Iesi, lasand-o sa viseze la plaserili unui voiaj si mai de soi, tocmai la Paris? Mai cu un furculision, mai cu o fandoseala de mare madama, Chirita a reprezentat inca de la nasterea teatrului romanesc acel personaj cumva exponential pentru societatea noastra. Si vorba proverbului: Lupu-si schimba parul, dar naravul ba!. Cu alte cuvinte, anii au trecut, moda frantuzeasca s-a dus si ea, dar Chiritele au ramas. Astazi monsiu Charla a devenit mister Charles si ispravnicia, primarie. In rest, nimic nu s-a schimbat. Ideea de a transforma spectacolul intr-un musical ramane in acelasi ton, adoptarea a tot ce e la moda.

Si iata-ne proiectati in plin Broadway la Teatrul de Comedie din Bucuresti. Chirita of Barzoieni. O delicioasa portie de ras amar (ca n-ai ce-i face, asta e societatea in care traim). O Chirita cum de mult nu ne-a mai fost dat sa vedem (extraordinara Emilia Popescu), mai ales ca intre timp a intrat si ea in trend (adica a evoluat o data cu lumea si a invatat englezeste, s-a apucat de fitness si a descoperit fast-food-ul). Actori minunati, Mirela Oprisor, Delia Nartea, Tudor Chirila (basca si cantareti), o intreaga trupa debordand de energie, muzica excelenta (semnata Tudor Chirila si Gelu Ionescu) si vechile si noile obiceiuri ale societatii noastre. Ideea Iarinei Demian, regizoarea spectacolului si cea care semneaza si adaptarea textului, de a face din coana Chirita un fel de papusa a vremurilor mi s-a parut greu de realizat, daca nu imposibil. Montarea de la Comedie mi-a dovedit contrariul. Iar textele cantecelor, tot de ea semnate, surprind mai bine ca orice realitatea lumii in care traim. Vreau mancare adevarata, fara iz de axion, vreau o rosie curata, nu umflata cu carbon, vreau mancarea-adevarata gatita pe romaneste, vreau o fasole batuta, fara sa miroasa-a peste. Preferintele gastronomice ale coanei Chirita, fandoselile ei gastronomice mai degraba, reprezinta un adevarat barometru al societatii. Oglinda lui Shakespeare functioneaza perfect. Ciulamaua, sarmalutele, chifteaua si palinca au facut dintotdeauna deliciul bucatariei romanesti. Refuzul Chiritei de a mai gati romaneste surprinde cel mai bine transformarea personajului, asa cum l-a (re)gandit Iarina Demian. Adoptarea fara discernamant a mancarurilor asa-zis occidentale (pizza, hamburger, cola) este in ton cu jargonul englezesc ce ne domina de ceva ani buni.

Unde-i borsul romanesc ce-l mancam la mama mea? Era un bors taranesc care te imbolnavea. Teama de traditional, nevoia de a fugi de tot ceea ce inseamna identitate nationala sunt foarte bine surprinse in aceste doua versuri, care pot functiona ca un adevarat motto al spectacolului.

INGREDIENT TEMPERA

... Este unul dintre cei mai inzestrati artisti din generatia noastra... Arta lui Biju este arta unui suflet delicat care stie sa te fure si sa te poarte prin campiile crepusculare ale suvenirului. Asa il defineste Tonitza pe unul dintre pictorii contemporani cu el. Nascut in Bucuresti, B.L. Dumitru urmeaza Scoala de Arte Frumoase, al carei absolvent devine in 1906. Contactul cu Parisul, apoi calatoriile intreprinse in Maroc si Algeria vor veni in sprijinul definirii lui ca pictor, o data cu intrarea in cel de-al doilea deceniu al veacului al XX-lea. Accentele romantice sau clasiciste dobandite pe parcurs fac din el un adept, prin excelenta, al culorii. Naturile statice vin si ele sa intregeasca tendinta, uneori grava si plina de eleganta, pe care o subliniaza artistul prin creatia lui. Mai cu seama cea la care ne referim acum, o Natura moarta, unde fiecare obiect in parte vine sa construiasca un joc al semnificatiilor. Usturoiul - unul dintre elementele care compun tabloul - protejeaza turmele de oi ale pastorilor din Carpati. Astfel, inainte de muls, ei isi freaca mainile cu usturoi sfintit pentru a feri oile de muscaturile serpilor. In general vorbind, usturoiul impiedica influentele nefaste, iar integrarea lui in acest tablou aduce un halou protector compozitiei. (Viorica Romascu)