Numarul bestiei

Diavolul sedea confortabil intr-un fotoliu si fuma.

Privea pe peretii camerei, pe care erau atarnate tablouri semnate de mari pictori care, in timpul vietii lor, isi vandusera sufletele lui, celui necurat. Multi au mai fost... isi spuse multumit in barbie, tragandu-si mai aproape o scrumiera sculptata intr-un craniu de pit bull.

Se gandea ca astazi nu prea avea mare lucru de facut; decat sa parafeze niste contracte cu cativa adolescenti si politicieni - astea erau categoriile lui preferate, extremele. Tinerii voiau sa ajunga puternici, avuti si nu stiau cum, iar el avea sa le arate calea cea nedreapta. Se gandea bucuros la desfatarea pe care o va simti cand se va juca cu atat de naivii si de fragezii juni.

Iar pe politicieni ii indragea pentru ca, unii dintre ei erau atat de ticalosi, mizerabili si lipsiti de suflet incat, el insusi ii invidia sincer, cateodata.

Isi mai puse un strop de coniac in paharul bortos si zambi citind eticheta sticlei: Napoleon! Hmm... Imi aduc aminte de el! Interesant tip! si se lasa din nou pe spatarul fotoliului, facand sa scartaie pielea lucrata de mesteri din Cordoba.

Diavolul era fericit, pentru ca ieri, el si conducatorii unei tari, Zeronia (prin sudul careia trecea o apa mare, va mai amintiti?...) semnasera un document foarte important in care era vorba despre bani; le speculase punctele sensibile cum numai el stia si-i dusese cu cuvinte mieroase acolo unde voia - sa le bage oamenilor in cap, sa inteleaga odata pentru totdeauna, ca banul e ochiul dracului.

Dupa prezentarea pe care o facuse acestei afaceri, unul dintre cei aflati la masa negocierilor a spus: Bine, dar daca se prinde lumea?. L-a linistit imediat, jovial si pervers: Se spune ca Dumnezeu se ascunde in detalii, dragul meu, si stii prea bine cat de repezita si neatenta e lumea de azi. Fii fara grija, n-o sa se prinda nimeni!. Asa le inchisese gura tuturor si actul fusese semnat numaidecat.

Acum, ca isi indeplinise un vis mai vechi, isi permitea sa se relaxeze... Se gandea fericit ca mai e putin, o luna si ceva, pana cand banii cei noi vor fi introdusi pe piata. Oamenii din Zeronia isi vor cumpara cu ei masini, rujuri, arme, papusi, vrute si nevrute, vor fi preocupati sa-si sporeasca averile, sa cumpere alte suflete...

In conditiile astea, cui sa-i dea prin minte sa faca suma valorilor noilor bancnote?, isi spuse. Apoi, multumit ca i-a tras din nou pe oameni in piept, Diavolul se lasa pe spate, trase din tigara si sufla fumul, a batjocura, in sus, catre Cer.