Predica Sfantului Ioan Gura de Aur

La 26 februarie 398 d.Hr., Ioan Hrisostom (ceea ce inseamna Gura de Aur) a fost intronizat arhiepiscop al Constantinopolului, dar in anul 403 este depus din treapta arhiereasca si exilat. In primavara lui 407 este transferat la alta fortareata, la Pityontas. Calatoria este cumplita, iar la 14 septembrie acelasi an moare. Am ales dintre scrierile sale o predica adresata celor care atacau orbeste biserica, fie ei clerici sau mireni. In afara faptului ca avem destule de invatat din ea, se poate spune ca, mai presus de orice, predica aceasta este tare frumoasa...

Astfel s-a adresat, demult, Dumnezeu, catre evrei: Poporul Meu! Ce ti-am facut si cu ce te-am impovarat? Raspunde-Mi! Ce nedreptate au gasit in Mine parintii vostri?

Si eu va intreb: Se poate suporta, se poate suferi asa ceva? Retras in locuinta mea, la zgomotul acelor voci rasunatoare, am suferit mai mult decat nenorocitii batuti de furtuna. Am lasat ochii spre pamant si mi-am acoperit fata: cum? Sa se umple unii cu atat de multa rusine in public?

Oare nu stiti ca, daca noi le cerem celor ce ne slujesc o socoteala exacta pana la ultimul banut, Dumnezeu, si El, ne va cere sa dam seama pentru toate clipele vietii noastre? Ce Ii vom raspunde? Cum ne vom justifica atunci cand ne va cere sa-i vorbim despre aceasta zi? Sunt coplesit de durere si de amaraciune, cand ii vad pe aceia infectati cu o astfel de rautate si expusi chinurilor vesnice, cand imi vad turma devastata de demoni...

Si nu ma pot impiedica sa ma gandesc ca cei care n-au facut nici un rau sunt cei care doar deplang caderea fratilor lor. Dar, daca vreti, ii putem opri, insanatosindu-i pe cei care sunt bolnavi. Va previn deci, si o proclam sus si tare: daca vreunul dintre voi, dupa aceasta lectie, mai paraseste invatatura Bisericii pentru a se pierde in acest hau, n-am sa-l mai primesc in Casa lui Dumnezeu, nu-l voi mai primi la Tainele noastre, nu-i voi mai permite sa se apropie de Sfanta Masa!

Am inceput prin a recurge la convingere si sfaturi: de-acum inainte trebuie sa amputez membrele bolnave.

Si, deoarece cativa raman cu obstinatie in aceasta putreziciune, haideti sa taiem in carne vie. Caci, de n-am cutite de otel, ma pot servi de arma Cuvantului, care taie mai bine decat fierul; in lipsa flacarilor, am o doctrina mai arzatoare ca focul, si care cauterizeaza mai adanc decat el. De-aceea, sa nu sfidati sentinta mea! Oricat m-ati considera de nedemn sau de mizerabil, am primit prin mila si harul lui Dumnezeu autoritatea sa actionez asa!

AFARA CU ASTFEL DE OAMENI DIN ACESTE SFINTE LOCASURI!
Fie ca cei vinovati sa se intoarca spre noi, si-atunci voi abroga sentinta mea si ei vor fi iertati. Pentru ca, daca am primit puterea de a lega, o am si pe aceea de a dezlega. Departe de mine gandul de a o rupe cu fratii mei, dar vreau sa indepartez din Biserica rusinea si oprobiul. Astazi noi suntem cei batjocoriti pentru extrema noastra toleranta in fata raului. Dar de-acum inainte si ei or sa ne respecte, si vor admira Biserica, precum si sacralitatea legilor sale. Si-atunci, niciunul dintre ei sa nu mai intre in Biserica! Alungati-i, respingeti-i ca pe dusmani! Sa nu schimbati nici un cuvant cu ei, sa nu-i primiti in casa voastra, sa nu va asezati la aceeasi masa cu ei!

Pentru ca nu veti fi nici voi sub povara unei acuzatii usoare, de stati indiferenti la o parte, ci veti primi cea mai mare dintre pedepse!

Daca cineva fura si este prins, nu este pedepsit doar hotul, ci si cei care au cunoscut furtul si nu l-au denuntat. Cu atat mai mult, in Biserica, Dumnezeu va va spune: Ati vazut cum s-a furat din Casa Mea, nu argintii, nu aurul, ci o comoara de stapanire de sine, de respect, de smerenie si onestitate; l-ati vazut pe cel care participa la Marea Jertfa, care primeste Trupul si Sangele Cel pretios, indreptandu-se spre diavol, si n-ati zis nimic? Si-ati suportat aceasta? Si nu l-ati aratat cu degetul?

Si-atunci, eu insumi, oricata durere v-as cauza, nu va voi cruta pedepsele cele mai grele. Caci e mult mai bine sa va intristati acum, ca sa va salvati la judecata din urma, decat sa ne expunem damnarii vesnice, si eu, ca si voi, prin prea multa indulgenta, deoarece nu este nici sigur, nici prudent pentru mine sa trec sub tacere un astfel de exces. Caci fiecare dintre voi va raspunde pentru el insusi, dar eu voi da seama pentru mantuirea tuturor.

Iata de ce nu voi inceta sa vorbesc sau sa actionez, chiar de va voi supara, va voi chinui sau va voi deveni odios, pentru ca sa pot sa ma prezint la acest temut Tribunal Suprem fara pata, fara prihana, fara sa-mi reprosez o astfel de vina. Fie ca rugaciunile Sfintilor sa ne readuca mai curand pe cei vinovati, iar cei ramasi curati sa inainteze pe calea cea buna, pentru ca voi sa va mantuiti, eu sa fiu fericit, iar Dumnezeu sa fie Slavit, acum, si pururea, si-n vecii vecilor, AMIN!