Sfintii Martiri de la Halmyris

Pamantul Dobrogei (Scythia Minor) a fost sfintit de sangele martirilor Epictet si Astion la 8 iulie, 290 d.H.

Fragmentul ce urmeaza este tradus din limba latina dupa textul din Acta Sanctorum, Julii, tomus secundus, Edit. apud Victorem, Palme, Parisiis et Romae, 1967, si publicat in limba romana in cartea dr. Nestor Vornicescu, Una din primele scrieri ale literaturii romane stravechi - Patimirea Martirilor Epictet si Astion (de la cumpana sec. III - IV), Craiova 1990, Capitolul III, Arestarea Sfintilor mucenici; marturisirea de credinta; chinurile, convertirea lui Vigilantius si martirajul Sfintilor.

...Comandantul Latronianus a inceput sa-i intrebe: Cum va numiti, de ce neam sunteti, din ce provincie si de unde veniti, declarati aici in fata acestei multimi. Raspunzand, Sfintii au spus: Suntem crestini, nascuti din parinti crestini si venim din patria crestinilor. Auzind acestea comandantul s-a infuriat peste masura si a dat porunca sa fie dezbracati si biciuiti cu toata puterea. Si pe cand erau loviti de calai, martirii lui Hristos, ridicandu-si privirile catre cer, astfel ziceau: Doamne Iisuse, Invatatorul nostru, faca-se voia Ta cu noi... Cand a auzit acestea, Latronianus a poruncit ca ei sa fie ridicati pe stinghia de tortura si sfasiati cu carlige de fier (...) Atunci tiranul a poruncit ca, legati pe stinghia de tortura, sa fie arsi cu faclii aprinse (...)

Dupa a cincea zi, venind iarasi comandantul Latronianus si stand pe scaunul de judecata, a poruncit ca preotul Epictet si monahul Astion sa fie adusi in fata sa... Repede, slujbasi ai acestei preastralucite dregatorii, aduceti aici sare si otet si frecati-le ranile; puneti intr-un cazan de arama smoala si grasime, si cand vor incepe sa clocoteasca, aruncati-i in el! (...) Dupa ce au rabdat pentru numele lui Hristos acest fel de tortura, neinfricati, fara sa poata fi clintiti din credinta lor, preacrudul tiran a poruncit sa fie scosi si dusi din nou la inchisoare (...)

Dupa treizeci de zile, tiranul a poruncit ca sfintii martiri sa fie adusi iarasi in fata lui (...) Apoi a cerut sa se aduca vergi de frasin si sa fie loviti pana ce-si vor da duhul. Dar preafericitii atleti ai lui Hristos, rabdand si acestea nu ziceau decat: Doamne, Dumnezeul nostru, faca-se voia Ta cu noi. Dar fiindca oricat de multe si de dese lovituri primeau le rabdau intotdeauna bucurosi si cu suflet mare intru marturisirea Domnului, acel slujitor al diavolului vazand ca nu poate in nici un chip sa biruie cu nebunia lui statornicia lor, a poruncit slugilor nelegiuirii sa-i scoata afara din cetate si sa le taie capetele cu sabia... Preafericitul Astion a spus: Faca-se voia lui Dumnezeu si a ta, venerabile parinte si preot al lui Dumnezeu... Pe data i s-a taiat capul de catre calau. Dupa ce s-a facut aceasta, Sfantul Epictet, privind, a dat slava lui Dumnezeu si, aruncandu-se asupra trupului celui ucis, a inceput sa-i roage pe calai ca, asa cum se gasea deasupra cadavrului Sfantului Martir, asa sa-l omoare si pe el...
Acestea se petreceau in anul 290 dH, in ziua de 8 iulie...

Moastele Sfintilor Epictet si Astion sunt cele mai vechi descoperite pe teritoriul Romaniei.

...Suntem acum in anul 2001 dH.
In zilele premergatoare praznicului Adormirii Maicii Domnului, echipa de arheologi romano-americana condusa de prof.dr. Mihail Zahariade a avansat lucrarea de cercetare si sub altarul bazilicii cetatii Halmyris, localitate situata intre Murighiol si Dunavat, judetul Tulcea. In chiar ziua de 15 august 2001, cand crestinii ortodocsi praznuiesc Adormirea Maicii Domnului, Dumnezeu a binevoit sa aduca la lumina o cripta in care se aflau osemintele a doi martiri, adevar atestat de faptul ca sunt pastrate o parte din inscriptiile de pe peretele estic. Din cele sapte randuri au fost descifrate primele doua in care se pot distinge doua litere grecesti Hp... (Hr). Urmatoarele randuri din inscriptie nu s-au mai pastrat, insa in randul al cincilea este scris Astio si o parte din litera greceasca a. In ultimul rand apar primele trei litere ale verbului ivrizo, care inseamna a molesta, a lovi. Acestea i-au determinat pe cercetatori sa atribuie osemintele preotului Epictet si monahului Astion, a caror viata este prezentata in Acta Sanctorum, capitolul Despre Sfintii Epictet preotul si Astion monahul - martiri almiridieni din Scythia.

Prin amabilitatea antropologilor Nicolae Miritoiu si Andrei D.Soficaru a fost realizata o analiza a osemintelor descoperite in cripta de sub altarul bazilicii de la Halmyris, cetate atestata ca Episcopie a Scythiei la sfarsitul secolului al V-lea. Acest studiu confirma varsta celor doi, consemnata de altfel in Acta Sanctorum: Sfantul Epictet, in varsta de aproape saizeci de ani... Astion... aproape 35 de ani.

Un alt argument al veridicitatii descoperirii rezulta si din urmele de violenta studiate si puse in concordanta cu Acta Sanctorum. Astfel, pentru primul dintre cei doi se afirma ca omoplatul stang prezinta o fractura a acromionului, iar cel drept o fractura a marginii axilare. Mandibula prezinta si ea distrugerea alveolelor. Referitor la osemintele celui de-al doilea, antropologii afirma ca la humerusul drept... se observa o urma provocata de un obiect taios. Studierea amanuntita a osemintelor releva prezenta unor mici eschile cu aspect de ruptura de lemn verde. La toate acestea se adauga confirmarea antropologica a decapitarii. Cauza decesului nu a putut fi stabilita decat pentru cel tanar la care prima vertebra cervicala, atlasul, poarta dovada ca moartea a survenit in timpul decapitarii. Lipsa primelor doua vertebre cervicale, continua antropologii, ne impiedica sa facem aceeasi constatare si pentru cel varstnic, dar tinand cont de celelalte elemente discutate putem presupune ca ambii au avut acelasi sfarsit... Avem de a face cu ramasitele pamantesti (moastele) a doi martiri crestini schingiuiti si apoi executati prin decapitare. Actul Martiric a fost scris imediat dupa moartea celor doi si s-a pastrat intr-o copie din secolul al XV-lea in Arhivele Bisericii Mantuitorului din Utrecht. Acesta a fost publicat in 1615 de catre eruditul iezuit Herbert Rosweyde, initiatorul colectiei hagiografice Acta Sanctorm.

Ar trebui sa intelegem si cat de imensa a fost fericirea harazita noua de Dumnezeu si de Sfanta Fecioara in chiar ziua Adormirii sale, precum si cat de coplesit s-a simtit ierarhul caruia i-a fost dat ca in primul an de la intronizarea sa sa aiba parte de o descoperire atat de epocala, semn al harului divin care obliga pe cel vizat sa sadeasca neincetat in mintea si in inimile pastoritilor sai evlavia cuvenita unei atat de mari suferinte intru Hristos si-a unei atat de uriase milostiviri a lui Dumnezeu. Binecuvantata este si Dobrogea noastra, cea cu atat de multi si preafericiti martiri...