Spovedania unui candidat la Cotroceni

In urma unui articol din ziarul nostru, care anunta posibila candidatura la Cotroceni a domnului Adrian Costea, controversat om de afaceri de origine romana, stabilit la Paris, am primit un amplu raspuns din partea acestuia. Raspuns care se transforma intr-o adevarata confesiune legata de trecutul sau, in care a avut legaturi cu oficialitati de la Bucuresti, precum si o severa analiza a societatii romanesti. Deoarece domnul Costea este grav bolnav si urmeaza sa suporte o interventie medicala la inceputul saptamanii viitoare, de aceasta depinzand si candidatura sa la Cotroceni, scrisoarea publicata de "Jurnalul National" capata greutatea unui document-spovedanie a omului care nu mai are nimic de pierdut.

Stimate domnule Tuca,

In urma articolului din ziarul dumneavoastra din ziua de joi, 19.02.2004, ma simt obligat sa va cer permisiunea de a va aduce cateva clarificari si observatii asupra continutului acestui articol, pe care domnisoara Gabriela Antoniu l-a preparat, cu multa grija si atentie, ca pe un adevarat mic si delicios ghiveci. Starea sanatatii mele ma obliga sa va scriu cu mana. Imi cer scuze! Imi cer scuze si pentru greselile de ortografie, scriu rar in romaneste. Sper si contez pe intelegerea dumneavoastra.

Finantarea PDSR si a candidatului sau de catre mine nu a avut loc nu numai in 1996, dar si in 1992 si nu numai... Aceasta finantare a fost acompaniata de o strategie si o logistica conceputa si executata de catre mine si toata echipa care ma antrena la vremea respectiva la Cotroceni. Intre cele doua campanii s-au intamplat multe alte lucruri de care vom discuta cu alta ocazie, daca
Dumnezeu va mai fi de acord.

Nu am fost niciodata implicat in APR decat intr-un singur fel: l-am creat. L-am creat, l-am dirijat si l-am finantat din ianuarie 1997 si pana in februarie 1998, cand m-am retras si am stopat orice fel de dirijare si finantare. Cifra de 9 milioane FF (care echivala la vremea respectiva cu aproximativ doua milioane de dolari) la care faceti referinta in articolul dumneavoastra este foarte relativa si discutabila pentru simplul motiv ca numarul afiselor si al Ă«obiectelorĂ» electorale a fost (cum figureaza, de altfel, in toate documentele oficiale) de 33 milioane de exemplare... pentru cei 22 milioane de locuitori ai Romaniei... 9 milioane FF impartit la 33 milioane exemplare egal...

Sa dam Cezarului ce-i al Cezarului

Nu sunt gingas de paguba, dar... cred ca trebuie sa acceptam sa dam Cezarului ce apartine Cezarului... pana la urma...

Citește pe Antena3.ro

După ce s-a trezit din anestezie, un bărbat și-a dat seama că medicii i-au amputat piciorul sănătos și a rămas cu cel bolnav

Deci, un simplu calcul matematic te poate pune pe ganduri, daca poti si daca, mai ales, vrei. Ă«Partea francezaĂ» a fost sesizata de o scrisoare anonima (...nici macar semnata...), trimisa de Ă«parteaĂ» romana direct ministrului de Finante al Guvernului Francez de la vremea respectiva. Pentru informarea dumneavoastra personala, va aduc la cunostinta ca in Franta scrisorile de denuntare sunt extrem de cautate de Fisc si de Justitie. Legea prevede chiar si o recompensa in bani si in procente pentru cel care denunta. Bineinteles, banii primiti nu sunt impozabili. Din aceasta cauza, denuntarea anonima nu a devenit un sport national. Este, de altfel, o veche traditie care a stors mult sange in 1789 si nu numai.

Dar sa revenim la oile noastre: scrisoarea de denuntare facuta impotriva mea este o adevarata capodopera a 〞literaturii" si mentalitatii 〞clasei conducatoare" compusa din fosti-actuali si actuali-fosti. Personajul Costea devenise extrem de incomod. Nu datora nimanui nimic si multi ii datorau... Nu aveam trecut nici comunist, nici securist. Nu aveam domiciliul fix in Romania, am locuit numai la hotel si numai pe banii mei... Nu am imprumutat bani de la nimeni, dar multi au imprumutat de la mine... Nu am luat niciodata un credit de la nici o banca. Nu am acceptat nici o asociere in nici o afacere cu nimeni niciodata. Am refuzat oferte grase... Eram invizibil si insesizabil. Nu puteam sa fiu nici cumparat si nici santajat. N-am intrat in nici o ëechipaû, in nici un anturaj, in nici ëo gascaû sau adunatura. Nimeni nu stia exact nici cand vin, nici cand plec, nici de ce vin, nici de ce plec.

I-am ajutat pe multi cu multe..., dar nu am cerut nici un ajutor. Eram amabil si politicos, dar puteam sa fiu si foarte sec, si foarte dur... Multi au facut experiente... Colac peste pupaza, in 1999 primesc si accept de la FPS mandat scris sa vand 3.500 de societati care mai apartineau statului plus Petromul, plus Alromul si toate cat se poate de repede! Pe deasupra, zvonurile circulau ca voi organiza si campania domnului Constantinescu, ceea ce era perfect adevarat! Incepand din acest moment, lucrurile s-au complicat pentru mine. Ă«GrupulĂ» a decis sa ma elimine. Devenisem mult prea jenant. Asta a fost si parerea lui Valeriu Stoica in dupa-amiaza pe care am petrecut-o impreuna la Snagov. Stiam prea multe despre prea multi si nimeni nu stia nimic despre mine. Geloziile atinsesera cota maxima. Deci s-a luat decizia de a se utiliza sistemul de justitie francez (denuntarea!), pentru a ma bloca in Franta si a-mi bloca in acelasi timp toate capacitatile bancare si financiare, lucru care a fost dus la indeplinire. Am fost arestat si bagat la inchisoare fara comentarii si fara explicatii. Paradoxul paradoxurilor.

Am fost obligat sa sectionez cordonul ombilical

In ceea ce priveste Ă«copertaĂ» trebuia deja sa stiti ca Ă«copertaĂ» a fost numita de mine vicepresedinte inca de la infiintarea partidului. Ea era insarcinata (...cuvant frumos si chiar premonitor...) cu supravegherea celor pe care i-am pus in functie, dar mai ales cu transformarea partidului intr-un partid in care 95 la suta din membri si conducerea sa aiba varsta maxima de 35 de ani. Scopul? Simplu! Eliminarea rapida, dar mai ales definitiva a mastodontilor, a mamutilor, a comunistilor si a securistilor diversi. Opozitia haitei batrane a fost mai mare decat am estimat eu. Deci am fost obligat sa sectionez cordonul ombilical. Astazi, dupa ani de zile, coperta a devenit o imagine simbolica si de sinteza a tarii care se numeste Romania. Sunt mandru de acest lucru! O imagine care vibreaza, care asigura, care creeaza un sentiment de bogatie si abundenta, de frumusete si de libertate. Am vrut sa deschid omenirii intregi ochii asupra Romaniei. Am vrut sa-i farmec si sa-i conving cu imagini puternice si concrete, si nu cu vorbe goale ca, de fapt, exista si o alta Romanie, diferita de cea care li se prezinta de decenii si care este mizerabila si negativa. Am vrut sa le arat ca in afara de talhari, de pedofili, de coruptie si prostitutie, de trafic de organe si tuberculoza, comunisti si securisti, spalati, respalati si rebotezati, mai exista totusi o majoritate de oameni buni, oameni harnici, iubitori de liniste si pace, oameni sinceri si cu frica lui Dumnezeu. Oameni adevarati pe meleaguri de vis: armonie si speranta. O tara unde se mai poate visa si se mai poate realiza. Acesta este, a fost si va ramane crezul meu pana la moarte. Nimeni si nimic in afara de boala si de moarte nu ma va opri sa continui in acest sens. Decizia mea este ferma si definitiva. Ma simt jenat ca trebuie sa scriu in graba toate aceste lucruri. Ascultati-ma cu atentie si treziti-va! Coperta albumului, continutul, calitatea si tehnica de prezentare utilizata a deschis pe plan extern usi si perspective, cu demnitate, cu sensibilitate si eleganta. Mobilizeaza atentiile si creeaza dorinta de a se informa de a veni si a vedea, de a descoperi o tara care pare fermecatoare. De ce nu intelegeti? De ce continuati sa va faceti singuri rau? De cecontinuati sa ratati sistematic toate ocaziile? De ce va dati singuri cu tesla in c...e? PS. Imi pare rau, dar este de datoria mea sa incerc sa restabilesc adevarul, mai ales cand nu stiu ce aduce ziua de maine. De ce nu intelegeti ca sunteti intr-un proces extrem de periculos - pentru tara si popor - de izolare permanenta si sistematica pe plan extern si descompunere greu mirositoare pe plan intern.

(...) Comunitatea Europeana a inceput sa se trezeasca si sa se sature. Va impinge incetul cu incetul spre periferie. Conflicte noi sunt de asteptat. Pentru americani, pur si simplu nu existati. Pentru rusi sunteti sub observatie si carantina. Cu ungurii si sarbii, situatia este complicata, ca sa nu zic constipata.

In aceste conditii, care este viitorul? Trebuie facut ceva. Trebuie restabilita increderea, onoarea, trebuie restabilit dialogul, trebuie comunicat, trebuie mers spre lumina. Atata timp cat mai este timp. Daca trec si peste operatia de saptamana viitoare si daca Dumnezeu imi da din nou zile, ma intorc in Romania si am sa incerc de data aceasta, cu propriile mele forte, sa schimb cursul lucrurilor. Nu mai am nimic de pierdut si nici timp. Deci, voi candida, acesta este singurul meu vis si am sa incerc sa il duc pana la capat, indiferent de natura obstacolelor si a greutatilor. Am sa incerc sa renasc si sa renasc cu mine 22 de milioane de suflete.
Cu stima, A. Costea"

Intertitlurile apartin redactiei