Ying, Yang si Ylang-Ylang

La postul de radio Europa Libera dadusera aseara stirea ca in Brasov, muncitorii s-au strans in Piata Sfatului si au scandat ceva ce nu se mai auzise pana atunci: Jos Ceausescu!.

Vestea asta ii daduse un oarecare fior pe care, din cauza tineretii sale, nu putea sa-l defineasca exact; dar stia ca lumea o duce rau, ca frigiderul de la ei din casa e gol, ca e frig in apartament, ca dimineata, inainte sa plece la fabrica nu bea decat un ceai. In sectia de lacatuserie, mesterul si cei mai batrani vorbeau pe soptite despre asta si lui nu-i cereau nici o parere, ca deh, era prea mic si ca ce stie el... Hai Steaua! Hai Dinamo! Hai Brasovul!...

Pustiul ramane cu ochii in peretele toaletei de fabrica pe care erau scrise lozincile astea si rade in hohote. O sa tin minte asta! isi spune, se inchide la fermoar si iese din WC.

- Unde te duci? il opreste o voce venita din spate. Era femeia despre care se zicea ca a avut-o jumate de sectie - peste tot, pustiulica! ii spusese mesterul cu un zambet pervers si o miscare balanganita din cap, o traducere muta a unor cuvinte si imagini porcoase care ii colcaiau prin minte in momentul ala.

- Ma duc in atelier, ramane pustiul pironit cu ochii in halatul desfacut in dreptul sanilor.

- Si de ce zambesti?

- Pentru ca am vazut ceva haios, scris pe peretele din baie si am ramas asa...

- Nu vrei sa ma duci si pe mine? Sa vad si eu? Stii ce draguta sunt cand rad? si femeia clipi dintr-un ochi iar chicoteala ii adancea gropita din obraz facand-o si mai atragatoare.

- Unde sa te duc? In weceu la barbati?

- Da, frumuselule, acolo! Ca am mai fost...

Actul s-a consumat rapid, militareste, pe la spate. Si el a mai retinut ca femeii i-au ramas pe fese urme de rugina de pe pantalonii lui murdari.

Barbatul se afla la o expozitie de pictura a unui tip care ii era amic. Intre zambetele aruncate in stanga si-n dreapta, intre doua inghitituri de gin, isi punea intrebarea ce cauta el aici?... Asa-numita lume buna era prezenta, unul nu lipsea de la astfel de intruniri. Veneau sa mai schimbe o barfa, sa mai infulece un fursec, sa-si mai arate un celular, o toala, ii durea pe ei in cot de arta. Alcatuiau o mare de masti iar privindu-i, se gandea ca, de fapt, expozitia nu e pe pereti ci in picioare si umbla. Amicul lui, pictorul era ocupat cu o declaratie data unui post de televiziune. Cu gandul ca o sa-si ia la revedere prin telefon de la el si ca o sa se scuze ca nu a ramas pana la final si alte bla-bla-bla-uri, barbatul se hotari sa plece.

- Unde te duci? aude din spate o voce. Se intoarse si vazu o fata frumoasa, zvelta si cu parul ondulat. Era foarte tanara si avea nasul drept, cu narile in vant ca ale unei iepe de rasa - un animal care n-o sa-ti bea apa dintr-o galeata murdara si nu se lasa calarit de oricine. Parca ar cunoaste-o de mult, de foarte mult timp... Ii veni sa o aduca aproape de el si sa-si infiga privirea in ochii ei.

- Plec acasa... ii raspunse barbatul cu restul de aer pe care-l mai avea in plamani.

- Nu ma iei si pe mine?

Barbatul, blocat in fata unei asa propuneri, facu o cuta intre sprancene si-i dadu drumul rapid intrebarii tampite pe care o avea-n cap.

- Acasa la mine?

- Da... Ce te miri asa? Ha, ha, ha! Uite-te la el... hai sa mergem! ii spuse si il lua de brat, conducandu-l inspre iesire.

Ajunsi in apartamentul lui, s-au inteles fara a fi nevoie de prea multe cuvinte. S-au iubit cu patima, cu salbaticie, cu furie, asa cum fac doi oameni care nu se cunosc. Dimineata, la dus, ea se intoarse spre el si-i comanda scurt:

- Spala-ma pe spate!

Privind-o mai atent, el vazu pe fesele ei doua pete ovale, mai inchise la culoare.

- Esti om insemnat, ii spuse.

- Da... Cica oamenii astia ajung mari...

- A furat maica-ta ceva cand era gravida cu tine? Stii ca asa se spune...

- Nu, n-a furat nimic. Si eu am intrebat-o si mi-a spus ca, atunci cand m-au conceput, taica-miu avusese pantalonii murdari de ulei sau rugina, ca n-am inteles prea bine... Dar nu ma deranjeaza, ca nu se vad decat in situatii d-astea mai deosebite. Pe tine te supara astea?

Dar nu primi nici un raspuns. Barbatul se sprijini intr-o mana pe marginea cazii, vazu imagini cu o fata care avea diamante prin par si zbura deasupra unui oras gri, in mijlocul caruia era o multime de oameni murdari si slabi care scandau ceva.

- Pacientul de la camera 15, tot nu vrea sa vorbeasca? o intreba doctorul pe asistenta-sefa.

- Nu vrea... si nici sa manance tot. Nu cere decat liniste si creioane colorate...

Ajunsi in fata usii pe care scria 15, doctorul deschise vizeta incet, cu grija de a nu il tulbura pe bolnav. Barbatul slab, nebarbierit, sedea in fund pe podea si privea-n gol catre fereastra zabrelita. Langa el erau mai multe cutii goale de carioca iar peretii erau plini cu lozinci. Hai Steaua! Hai Dinamo! Hai Brasovul!... scria pe pereti, in mai multe culori.