Oamenii s-au obişnuit cu denumirea unei boli tot mai comentate, ficatul gras. Dar această afecţiune este însoţită eronat de o minimalizare din partea oamenilor. Greşit s-a împrăştiat ideea că steatoza hepatică, ficatul gras este cea mai puţin periculoasă boală hepatică. Inexact! De la ficatul gras se dezvoltă cele mai grave maladii hepatice: hepatitele, ciroza, cancerul hepatic.
Ficatul cu celule încărcate prea mult cu grăsime nu dă simptome clare. Suferindul resimte o oboseală exagerată, disproporţionată faţă de volumul de muncă. Ficatul nu aduce dureri, în cazuri mai rare o creştere în volum a ficatului prin tumori presează pe învelişul ficatului, acesta are reţea de nervi, ficatul în sine nu e străbătut de nervi ca să apară durerea. Ficatul gras - steatoza hepatică, cum o denumesc medicii - se descoperă întâmplător, la o ecografie. Ficatul gras apare cu o strălucire anormală, şi se modifică şi analizele specifice. Încărcate de grăsimi, celulele hepatice nu-şi mai îndeplinesc cum trebuie misiunea. De la ficatul gras evoluează spre agravare bolile importante hepatice, cum am menţionat, hepatitele cronice, ciroza, cancerul hepatic. Ficatul gras parcurge mai multe etape. Mai întâi se încarcă cu grăsime celulele hepatice, cu grăsimi din sânge, apare apoi şi inflamaţia şi mai apoi maximul de inflamaţie, care este fibroza. Fibroza este acea întărire a ţesutului ficatului, ca nişte cicatrici, care nu îşi mai îndeplinesc sarcinile. Este o etapă mai gravă decât steatoza hepatică, este deja steato-hepatita. Diagnosticarea precoce şi intervenţia cu terapia adecvată, dar şi cu schimbarea stilului de viaţă poate obliga steatoza hepatică să facă pasul înapoi, deci suferinţa să se retragă. Se mai întâmplă ceva: pacienţii descoperiţi cu ficat gras pleacă de la medici cu o reţetă mai mică de medicamente, dar cu ditamai lista cu indicaţii de regim alimentar, de mod de viaţă, de practicare a mişcării atât de benefice. Aceşti pacienţi chiar au o nemulţumire că în steatoza hepatică nu se bulucesc multe clase de medicamente. De mare importanţă este să drămuieşti grăsimile, dulciurile, să pui accent mai mult pe legume, pe fructe, pe proteine de bună calitate, dar nu cu un exces proteic. Cel cu ficat gras e cazul să nu uite de motto-ul în orice suferinţă hepatică: „alcool cât mai puţin”. Abţinerea la alcool este binevenită.
În suferinţele de ficat medicina îi sfătuieşte pe bolnavi să abandoneze tutunul. La nefumător, prezenţa oxigenului permite ca în ficat să se construiască 36 legături de energie. Fumătorul împuţinează oxigenul şi măreşte concentraţia de bioxid de carbon. Ca atare, nu se mai realizează în ficat 36 de legături de energie, ci doar 2. De aici pauperizarea în energie, pierderea de putere a fumătorului.